M-am săturat de clujenii care se plâng că s-au mutat oameni „din provincie” în orașul lor

Consider că este inutil să te mândrești cu locul în care te-ai născut, indiferent dacă-i vorba de un oraș sau țară. Nu ai absolut niciun merit că ți-a fost scris în stele să te naști într-un anumit loc, dar, cu toate astea, există oameni care se cred superiori pentru că au buletin de Cluj, de exemplu. O cucoană clujeancă a dus delirul ăsta atât de departe (pe Facebook, unde altundeva?), încât are impresia că societatea îi datorează ceva în plus, gen locuri de parcare gratuite și poate o bandă dedicată pe care să-și conducă troșcoleta în liniște prin oraș.

Postarea respectivă nu este ceva izolat. Locuiesc în Cluj de câțiva ani, deși sunt originară din Sibiu, și genul ăsta de mentalitate este mai răspândită decât ai crede. E drept, o întâlnești mai mult la bătrânii care de fel au o problemă cu tineretul, dar uite că a început să se răspândească și în rândul celor din generația milenială. Gândirea asta poate să apară fie într-o formă mai inofensivă, gen CLUJ CAPITALĂ și comparații pasiv agresive între Cluj și București, fie în forma asta total extremă în care oricine nu e clujean este un muritor mediocru de la țară care ar trebuit să stea cât mai departe de poporul ales.

Să moară toți miticii care aduc kitschul la Cluj!

Orice persoană care are niște minime cunoștințe despre economie înțelege că un oraș nu se poate dezvolta dacă își ține porțile închise. Îți trebuie investitori, universități și, în principiu, oameni dispuși să-și cheltuiască banii în orașul tău, adică aceste vinituri. Ăsta este principalul motiv pentru care Clujul a reușit să se dezvolte, mai ales dacă stai să te gândești că Funar l-a ținut blocat atâta amar de vreme, pentru că nu voia să facă afaceri cu evrei.

Normal că e mult mai aglomerat orașul, dar asta e, nu le poți avea pe toate. În București, viața din trafic e sinistră. Pe de-o parte sunt de vină oamenii, pe de altă parte, toți primarii care s-au perindat pe la conducerea capitalei au avut mereu alte priorități: borduri, panseluțe și piste pentru bicicliști ilegale și ilogice. Firea continuă această odisee.

Tipa asta născută și crescută în Cluj, care își caută puritatea pe internet, probabil că trăiește cu impresia că orașul s-a dezvoltat singur, cu clujenii neaoși, iar restul au venit să profite și să paraziteze locurile de parcare. Toți plătesc taxe, merg la serviciu, bagă bani în economia orașului și plătesc chirii absurde. E ok că apartamentele lor din blocurile comuniste au ajuns să valoreze chiar și o sută de mii de euro, dar nu-i ok că vin viniturile să le cumpere sau să le dea 500 de euro chirie pe lună.

Prin 2016, o prețioasă din Cluj se plângea de aceleași vinituri care ocupă locurile de parcare, numai că nu s-a limitat la un banal mesaj pe Facebook. A preferat să facă o plângere direct pe domnulprimar.ro, în speranța că lui Boc o să-i fie milă de ea și o să construiască un zid în jurul Clujului. N-a fost să fie, doar s-a făcut de râs în toată țara, fix cum se întâmplă acum cu amețita cealaltă.

Dacă arunci un ochi pe mașinile din trafic în orele de vârf, ai să vezi că vreo 80% sunt numere de Cluj. Studenții sunt prea puțini posesori de mașini, majoritatea circulă cu transportul în comun care chiar e ok, dar aparent e o rușine să-l folosești dacă te-ai născut în Cluj. E mai simplu să te plângi de o problemă care își are rezolvarea de fapt în cu totul altă parte.

Ideea e că unii clujeni au fost luați prin surprindere de ritmul în care se dezvoltă orașul. Unii știu să profite de asta și își bagă cotețele în chirie pe sute de euro, iar alții preferă să ridice ștergătoarele mașinilor care nu au numere de Cluj, chiar dacă sunt parcate regulamentar, să se plângă de Untold că e prea multă gălăgie și lume-n oraș și, în cazuri mai extreme, să-și ceară tot felul de drepturi absurde pe internet.

Culmea, nu e o chestie specifică Clujului. În Sibiu se întâmplă la fel, numai că se plâng de vâlceni și de festivalul Artmania, pentru că se umple pietonala de draci și pletoși. În cazul sibienilor, însă, am auzit tot mai rar de astfel de ieșiri. Poate s-au împăcat cu gândul că bucureștenii și străinii nu sunt chiar dracul pe pământul sfânt.

Mașina nu mai este demult un lux pentru român, majoritatea deține cel puțin una și cred că este un drept fundamental să o poată conduce eficient în orice perioadă a zilei. Eu refuz să contribui traficului cu mașina, pentru că transportul în comun funcționează ok pentru mine. Primăria aduce constant îmbunătățiri, chiar recent au introdus 15 autobuze electrice, există biciclete de închiriat și așa mai departe. Nu depinzi de mașină, eu mai nou locuiesc la 12 kilometri de oraș și folosesc în continuare transportul în comun fără să mi se pară că viața e nedreaptă.

Cât despre problema locurilor de parcare prea multe nu ai de făcut. Există spații amenajate, dar cu plată, iar mulți refuză să plătească și preferă să improvizeze pe borduri sau să se plângă pe internet că viața și România e de căcat. Treaba asta se întâmplă și în București. Ce-i drept, parcările centrale din capitală sunt destul de scumpe, dar în majoritatea orașelor mari europene să mergi în centrul orașului cu mașina este un lux pentru care plătești scump.

Nu zic că orașul Cluj este perfect pus la punct, nici pe departe, dar e puțin penibil să te aștepți să ți se dea mură-n gură. Se poate parca mai departe de locul în care ai treabă, se pot fac abonamente la primărie pentru zonele în care vrei să parchezi, se poate merge cu transportul în comun, pe jos, pe bicicletă, cu infamul UBER chiar, soluții există și e treaba fiecăruia să decidă care compromis merită.

Dar știi cum e, mereu cea mai simplă variantă e să faci ca tine, în timp ce te plângi de vinituri și alte entități care conspiră împotriva ta. Străinul este DUȘMANUL care întinează orașul sfânt Cluj. Asta în vreme ce o bună parte din clujeni preferă să-și folosească garajele de la bloc pe post de cămară, pline de borcane de murături, dar înjură viniturile că parchează pe locurile din jurul blocurilor.

Când te gândești așa, îți dai seama că abia acum Clujul a devenit un concurent serios Bucureștiului.