Alte lucruri banale, ca mersul la Piața Obor, pe care le făceai și nu știai că-s cool

Habar n-am dacă „cool” mai e suficient de popular cât să-l folosească în textul ăsta. Se prea poate să se fi demodat și el ca „marfă” sau „beton”. Indiferent de ce cuvinte folosești ca să spui că ceva-i pe val, valoarea lucrurilor e aproximativ aceeași. Cel mai presant acum e că micul e ceva extraordinar, iar Piața Obor, și prin extensie toate piețele similare, e un fel de Nirvana cu legume, țărani cultivatori, bere ieftină și poveste.

Acum un an, un reporter VICE a stat în Piața Obor să vadă care-i treaba pe acolo. A fost frumos și nu prea, cam cum știe orice bucureștean care s-a alimentat de-acolo pentru că trebuia, nu pentru că modă. Între timp, în 2018, zona a devenit și mai populară până în punctul în care cineva s-a gândit să facă un Tour d’Obeur. Da, ceva simandicos, un fel de turism exotic cu lucrători de la Obor. Oricum, subiectul a prins atât de bine, că s-a băgat și Dilema veche la o opinie.

Acum, ca în oricare alt caz, cred că-i sănătos să te ții departe de trend și să privești cât de cât de la distanță. Așa că ți-am făcut eu listă cu tot ce (probabil) făceai și nici măcar nu știai cât de mișto ești.

Acum un an ziceam că-i de mare fiță să te duci la restaurante cu design scandinav, cu mult lemn și ceva preparate din țara lui Moș Crăciun. N-a murit treaba asta, iar din aceeași regiune vine și conceptul „hygge” care exprimă, în mare parte, confortul. Practic, hygge e tot ce vrei tu să fie, dar mai ales pe gătit pică bine. Așa avem în prezent plăcerea de-a găti pentru prieteni, rude și alții pe care-i inviți pe la tine.

Probabil că ți se pare ceva foarte frumos, vag inocent și chiar binevoitor. Sincer, e reciclarea unei nevoi: în urmă cu 20 - 30 de ani, prieteniile nu se legau la restaurant, ci acasă, cu mâncare de casă, alcool asemenea, jocuri de cărți și probabil într-o stare super hygge. Da, n-avea denumire și nici nu era trend, dar foarte probabil ai făcut asta și-n prezent fără să știi ce cool ești.

O sugestie de vacanță în sate românești am avut și pe VICE în ideea să fugi de București acolo când Capitala ți se pare prea mult. Încă e în regulă să faci asta, ce mi se pare deplasat e că oamenii ajung acolo și parcă l-au prins pe Dumnezeu de-un picior. Satul românesc e aproximativ la fel ca-n ultima sută de ani, doar că are curent electric și ceva semnal 3G pentru telefon.

Se prea poate ca moda vacanțelor la sat să fi pornit din împrejurimile Sibiului sau poate chiar din Maramureș cu oameni care n-au ieșit în viața lor dintre betoanele orașului și au fost cuceriți de trei porți sculptate-n lemn și două cișmele. Dincolo de asta, nu-i nimic magnific și e aproximativ la fel peste tot pe unde ajungi. Da, unii s-au adaptat și au așternuturi mai bune, alții nu. Mai mult, încă de prin anii 2000 se discuta despre „agroturism” cu orășeni care făceau un fel de retragere la sat ca să dea cu sapa și să bea lapte din țâța vacii. Nu a devenit cool peste noapte.

Ăsta mi se pare cel mai supra exploatat subiect (după Piața Obor). Mersul la pădure a fost în fibra poporului ăsta încă de când fura lemn pentru foc și bracona niște animale mai mici sau mai mari. Cernica de acum 10-15 ani era plină de fum de grătare, oameni, semințe și manele de când dădea soarele primăverii și până venea bruma de toamnă.

Ce a prins și mai bine, în ultimii ani, e yoga în parc sau plimbarea „de relaxare” prin parc. Poate că tu mergeai în parc doar, așa, să vezi ce mai e pe acolo, să mai stai nițel în liniște, să bagi o înghețată și-o bere și să vrăjești o fată (sau un băiat, după caz, fără discriminare). Acum trebuie să te duci cu sufletul deschis să te umpli de energie și să aspiri natură pe unde poți. Dacă nu îmbrățișezi un copac în fiecare weekend, nu se pune c-ai trăit. De fapt, nici nu cred că mai sunt terase în parc, doar locuri ale pierzaniei ca un fel de avertisment despre unde o să sfârșim dacă nu iubim natura.

Punctul ăsta nu-i chiar așa grav ca altele, dar are și el nuanțele lui. Second hand-ul există alături de român încă de când primul dac și-a tras prima buleandră pe el. Practic, cineva mereu a avut de dat niște haine, iar altcineva a vrut țoale mai bune la preț mai mic. E un circuit care funcționează excepțional oriunde în lume, doar că acum cererea depășește oferta, că treaba a intrat în sfera modei. Atenția acum e să iei haine mișto pe cât mai puțini bani. Ceea ce mi se pare o idee excelentă, cât timp nu patinează înspre penibil.

Prin anii ‘90, la SH găseai ce era mai mișto conform modei din afară și conta doar să faci impresie. Acum trebuie să faci impresie și să te lauzi c-ai găsit tu un SH extrem de mic, extrem de ascuns pe niște străzi extrem de necunoscute cu niște prețuri infime. În ritmul ăsta, cred că următorul val o să fie să porți haine importate de chinezi și distribuite prin Big Berceni, Obor sau chiar Europa și Niro. Ține mine cuvintele astea.

Ai văzut sau auzit fraza „overheard în RATB” sau „overheard în CFR”? Dacă nu, ai un noroc imens. Circulă de vreo doi-trei ani în diverse forme, fie din metrou, fie de prin alte mijloace de transport în comun. Poate că înainte astea erau vehicule de navetă și locomoție urbană, dar acum sunt adevărate fracturi în spațiu-timp prin care pot fi colectate povești, frânturi de viață, discursuri incredibile și memorabile. Bine, treaba e alimentată de pofta cu care oamenii dau like și share pe Facebook la așa ceva. Astfel, tramvaiul, trenul, autobuzul, metroul, rata, maxi-taxiul și căruța care te duce de la gara la casa bunicilor au devenit un fel de axis mundi pentru micii povestitori de pe net. Povestea are plus valoare dacă e și ceva dramatic sau de dragoste.

Aștept acum cu sufletul la gură reinventarea și reîncălzirea unor subiecte la fel de tentante: lucratul pe șantier, creșterea unei vaci, domesticirea unui cal, mersul pe jos, șosetele cu sandale non-ironic, sucul băut din pahar fără pai, șpriț din vin prost băut la terasă, tenis cu piciorul, tablele non-ironic și calciul pe perete-n casă. Nici nu știu de ce ne mai chinuim să prezicem viitorul, când el se pregătește să arate ca un trecut ceva mai spălăcit și mai lipsit de suflet.

Devino fan al lui Răzvan pe Facebook.