Turiști români mi-au povestit cele mai nasoale țepe din vacanțe

Îmi aduc aminte de parcă ar fi fost ieri de prima mea țeapă ca lumea în lumea asta a turismului. Bine, de fapt a fost o semi țeapă, pentru că n-am pierdut bani direct, ci indirect, dar mai bine să detaliez. În urmă cu trei ani, se anunța cu surle și trâmbițe prin presă că se lansează o nouă companie aeriană low cost, care să facă concurență veșnicelor Wizz Air și Blue Air.

Defuncta, căci a trait doar câteva luni până să-și dea duhul, s-a numit Fly România și a aparținut lui Ovidiu Tender, dar în lumea mea roz nu auzisem de escroci din ăștia faimoși, așa că numele lui nu m-a mișcat.

Trebuia să ajung la Genova și compania asta nouă avea zboruri acolo, la tarife din alea nebune, desigur: 200-300 de lei dus-întors sau ceva de genul. Am cumpărat în mai și trebuia să plec în iulie, dar, între timp, începuseră să-mi ajungă la urechi zvonuri supărătoare, cum că din cinci curse, oamenii ăștia anulează patru, pe motiv că nu s-au umplut locurile. Știi tu, ca la microbuzele alea care merg în provincie și nu pleacă de pe loc până nu s-au ocupat toate scaunele.

Am sunat la call center (afișau o umbră de profesionalism cu așa ceva) și le-am spus de chestiile astea nașpa auzite despre ei. Oamenii au încecat să mă liniștească, însă, cu următorul refren: „Dacă cumva se anulează cursa, vă anunțăm noi! Deocamdată nu s-a anulat." De parcă ar fi o nimica toată să te pomenești în aer, și nu la propriu, cu o săptămână înainte de plecare, în condițiile în care ți-ai mai plătit și cazarea nerambursabil. Long story short, exact asta mi s-a întâmplat!

Și, iată-mă, rezervam un nou zbor către Genova, via Milano, că așa am găsit cel mai ieftin. Adică de trei ori mai scump. Am primit banii înapoi, dar tot am ieșit în pierdere. Dar e OK, mi-o asum, e taxa pe prostie pe care trebuia s-o plătesc pentru naivitate la nivel înalt.

Dar țepele în turism sunt de multe feluri: genul „ce-o să mai râdem când ne vom aminti peste ani", genul „nici nu vreau să-mi aduc aminte" și genul „durere mare în portofel", una mai mare decât paguba mea de 600 de lei, despre care ți-am povestit mai sus.

Am strâns pentru tine mărturii ale oamenilor care au trăit pe pielea lor nașpa turismul și din care, poate, vei avea și tu de învățat. Deși e drept că unele dintre chestiile astea chiar nu depind de tine. Câteodată, e și chestiune de ghinion… chior.

Loredana, 37 de ani
„Totul mi s-a întâmplat pe zborurile București-Buenos Aires și retur, cu escală la Istanbul. La dus, singura parte frumoasă la zborul de 23 de ore cu Turkish a fost răsăritul văzut din avion. În rest, totul neplăcut.

De la spaţiul meschin dintre scaune la atitudinea jemanfişistă a echipajului şi până la rătăcirea bagajelor şi recuperarea acestora în două tranşe, încât trei seri din cele șase pe care le-am petrecut în Buenos Aires le-am pierdut prin aeroport completând hârtii şi căutând printre zeci de bagaje rătăcite. La întors, aceeași poveste, bagajele au ajuns la noi după două zile. De data aceasta, se și umblase în ele pe îndelete.

Aveam ochelari Ray Ban și un aparat foto, dar nu le-au luat pe-astea, ci niște haine noi și costume de baie. Nu știm când s-a umblat, în Argentina sau în timpul escalei de la Istanbul, dar noi am tratat cu Tarom, căci ultimul segment de zbor a fost cu ei și pe ei a picat. Poliția aeroportului a deschis un dosar pe care l-a închis în câteva luni, iar compania românească m-a despăgubit cu niște bani. Asigurarea de bagaj nu am folosit-o, pentru că era prea anevoios procesul. În plus, cereau chitanțe pentru orice."

Ionela, 33 de ani
„Experienţă mea de nașpa turism s-ar putea numi «Până dimineaţă». Are de toate: manele, sărbătoare pascală şi copii care dansează lasciv la bară. Era de Paşte, acum vreo opt ani. Pensiunea Crusitu, la baza Ceahlăului. Pereţii erau de un soi de carton. Scărpinatul, tuşitul, strănutatul vecinilor de pensiune - pe care le auzeai ca şi cum ai fi fost acolo, în ceafa lor - par probleme minore pe lângă iadul care a urmat.

Un grup de manelişti a dat drumul la ditamai boxele, în curte, de pereţii duduiau pe bune. Pe la 2 noaptea stăteam în pat şi unul dintre pereţi mă lovea ritmic pe «Aş da zile de la mine». Din când în când, turiştii se alergau prin pensiune sau opreau muzică doar că să strige repetitiv şi sadic: «Până dimineațaaa, până dimineațaaa!».

Sub privirile materne ale mămicilor, o fetiţă dansa lasciv la o bară. Privirile admirative, dar nu neapărat materne, erau şi ale proprietarilor. Care ne-au spus că n-au ce face, e Paştele, aşa se distrează ei. Am sfârșit prin a dormi în maşina parcată la un kilometru distanţă. Aş fi preferat o toxiinfecţie în loc de asta. Măcar mergi la toaletă, în linişte, iei un furazolidon și totul rămâne între tine și budă."

Diana, 41 de ani
„Cea mai dementă pățanie de vacanța mi s-a întâmplat în Beijing, când am schimbat bani falși și-am vrut, apoi, să-i plasez, ca să scap de ei. Și da, chestia asta chiar e reală.

Am schimbat, așadar, 100 de euro la casa de schimb a unui hotel de patru stele dintr-un lanţ chinezesc, nu internaţional. Am cumpărat de ei 700 și ceva de yuani, apoi am ieșit în oraș și nu am cheltuit decât ce era mărunt, peste 700. Noaptea, la întoarcere, am luat un taxi spre hotel, dar taximetristul nu-mi primea banii și nu înţelegeam de ce. Mă gândeam că este prea mare hârtia de 100 de yuani și nu avea rest, ca la noi, așa că am plătit cu acei puțin dolari pe care îi mai aveam la mine.

Când am vrut să schimb hârtiile în unele mai mici, la aceeași casă de schimb a hotelului, aceștia nu mi-au primit banii pe motiv că-s falși. Șoc și groază!

Se pare că este o problemă cu banii falși în China, așa că toată lumea îi verifica prin pipăit. Cei din grupul meu mi-au recomandat să încerc să îi plasez la Silk Market, faimoasa lor piață de fake-uri. Nimeni nu-i primea, dar nici nu chemau poliția, pentru că știau că este un lucru obișnuit să primești bani falși pe acolo.

Cei de la hotel, având în vedere că am ieșit cu banii în oraș și că nu aveau cameră de supraveghere la casa de schimb, ca să verifice seriile, m-au despăgubit doar cu jumătate din sumă. Dar asta de-abia în ziua când plecam din Beijing, spre aeroport. Și-așa am ajuns acasă cu 350 de yuani pe care am reușit să îi schimb în vreo monedă europeană de-abia peste câteva luni, în Viena."

Alina, 36 de ani
„Plănuiam prima vacanță cu soțul meu și bebelușul nostru în Deltă, la Jurilovca, la un hotel vapor de patru stele. Am rezervat camera prin Booking, am primit confirmarea și atenționarea firească că hotelul poate reține 30% din sumă în caz de anulare. Dar nu mi-a cerut nimeni datele cardului de debit, ba chiar se specifica că la acest hotel este necesară plata cash.

Cu două zile înainte de plecare, când aveam bagajele pe jumătate împachetate, primesc, însă, mesaj că rezervarea a fost anulată din cauza că nu am plătit avansul, aşa cum am stabilit. Dar nu stabilisem aşa ceva.

Cei de la Booking şi-au cerut scuze şi mi-au trimis un link prin care eram încurajaţi să căutăm noi cazări în zonă. Am renunţat şi în ziua în care trebuia să plecăm în Deltă am mers la Therme, în București. Iar în ultima zi de concediu, am vrut să ne simţim chiar ca în Deltă şi am cumpărat midii din hipermarket, să le gătim acasă."

Andreea, 34 de ani
„Îmi amintesc cu groază de primul meu zbor cu avionul. Era vorba de un zbor spre Roma cu una dintre companiile low cost de la noi. Experiența a fost, pentru mine, și mai înfricoșătoare, deoarece nu mai zburasem vreodată.

Ei bine, avionul a fost ținut aproape trei ore la sol, pe Otopeni, fără să ni se spună ce defecţiune are. Când îi ceream să ne explice ce se-ntâmplă, stewardul ne răspundea că el nu este ospătar ca să-i facem semn cu mâna și că trebuie să folosim butonul. Mai mult, unei doamne care ajunsese cu răbdarea la capăt i-a răspuns într-un mod nesimțit: «Ce, nu aţi văzut Dezastre în aer, pe Discovery?»

Înainte să plecăm, într-un final, ni s-a spus că defecţiunea s-a remediat, dar dacă vrem, totuşi, să coborâm din avion și să renunțăm la zbor, putem să o facem. Cumva, era o stare de neîncredere totală că vom ajunge teferi la destinaţie. Una peste alta, în loc să ajungem la ora 9 seara, am ajuns la 12."

Cele mai multe chestii nașpa se întâmplă, cum e de așteptat, înaintea, în timpul și după un zbor cu avionul, așa că nu este om să n-o fi pățit-o în aer. Probabil că și tu. Dar nu e vorba doar de asta. Atât timp cât există vacanțe și oameni care depind de diferiți intermediari dubioși ca s-ajungă acolo, vom avea mereu subiecte noi pentru rubrica Nașpa Turism.