Cum se distrează corporatiștii români împreună, când iau pauză de la muncă

Cine n-a auzit gluma aia cu corporatrist. Eh, dacă ai auzit-o, probabil te-ai întristat pentru că e o glumă proastă. De ce o zic oamenii? Ei bine, pentru că au senzația că o viață de om lucrător în corporație e ceva restrictiv și nasol. Hai să fim sinceri, uneori suntem invidioși pe stabilitatea lor. Corporatiștii sunt și ei oameni care au bucurii și în afara locului de muncă, degeaba îi judeci tu, cu tot cu boemia ta. Și ca să-ți arăt că angajații în corporații au activități care pot fi trecute la capitolul distracție, ți-am făcut o listă cu cele mai în trend dintre ele. Probabil le-ai încercat și tu pe unele, dar ești om prea liber să recunoști că ți-au plăcut.

Peste tot în București sunt camere dintr-astea în care trebuie să intri cu gașca ta ca să te distrezi altfel. Cel puțin așa se spune. Cum la un moment dat erau peste 250 de camere, partea asta altfel a început să iasă din discuție, dar e clar că e ceva interesant acolo. Nu știm dacă e vorba de enigmele ușor de rezolvat, care-ți mai dau niște validare, sau șansa de a-ți arăta smartoiala în fața semenilor. Cert e că majoritatea corporatiștilor au cel puțin o poză pe Facebook în care îți arată că sunt deștepți și știu să țină cuvinte în mână, zâmbind la cameră. Dacă vrei să te simți și tu inteligent și angajat în vreo ditamai compania, poți începe cu niște vizite în escape room-uri precum The Codex, Trapped, Captive, Locked Up sau Breakout.

Dacă vrei să fii corporatist mișto, trebuie să ai trup pe care să stea bine cămașa frumos sugrumată de cravată. Așa că trebuie să faci sport. Dar nu orice fel. La sală merge oricine, dar doar un om cu obrazul fin practică sportul alb sau varianta lui mai violentă. Însă cel mai tare e să fii sportiv cu scop caritabil: asta înseamnă să alergi și tu la vreun maraton ca să faci auernes pe diferite boli sau / și să fii colorat când faci asta. Uite ce ar trebui să alergi ca să se știe că ești un corporatist cu suflet mare: Pescariu Sports, You Squash sau maratoane cum e Maratonul București sau vreun Color Run.

În corporații sunt reguli stricte și nu ai cum să te înjuri pe față ca la orice loc de muncă. Ce lume mai e și asta te întrebi? O lume pasiv-agresivă, dar în care oamenii au prioritățile clar orânduite, nu ca tine, șomerule-demisionar. Ca să ventileze însă aburul adunat în ei, organizează sesiuni de joacă în care se pot ataca unii pe ceilalți într-o manieră constructivă, sănătoasă și uneori distractivă. Dacă vrei să te bagi la așa ceva, vezi ce se joacă și învață regulile. Nu vrei să fii ăla enervantul care strică tot sesh-ul. Acum, cele mai în vogă boardgame-uri sunt: veșnicul Catan, Dixit, Dungeons & Dragons, Clue sau clasicele Monopoly, Activity, Scrabble.

Dacă, însă, te regăsești și tu în jocurile astea, tocmai pentru că ai seara aia de board game, stai liniștit: nu înseamnă că ai stofă de corporatist, ci că ești un minigeek. E ok!

Nu, nu te duci la restaurant să joci ruleta rusească cu supă otrăvită. E tot un fel de mystery game, dar mai fun pentru că tu ești parte din joc. Ce înseamnă de fapt? Păi, te duci la cină cu ai tăi colegi și, în loc să stai cu ochii trei ore în telefon cât se bârfesc colegii absenți sau șeful, rezolvi o crimă frumos orchestrată de niște oameni profesioniști. Înainte de primul fel primești un rol, iar până la finalul cinei, ajutat de indiciile unui game master, afli cine e criminalul.

Dacă ești corporatist cu un beef de rezolvat cu vreun coleg, vorbește cu organizatorii să îi dea un rol să poți să-l măscărești toată seara. Până acum astfel de cine au loc la Distrikt 42, făcute de Trubaduro.

Ce? Spui că asta nu e distracție în afara locului de muncă? Înseamnă clar că lucrezi cel mult casier la Mega. Un corporatist adevărat are prieteni la muncă, cu care are program după muncă, cu care pleacă la mare sau la munte sau în vreo cabană izolată, în care fac tot felul de exerciții de echipă, traininguri sofisticate și ascultă cu ochii cât cepele povestea de succes a vreunui speaker motivațional adus acolo pe bani mulți spre foarte mulți.

Sigur, tot ce așteaptă angajații este lăsarea serii, când va curge cu băutură moca, iar trupurile se vor undui pe muzica aia bună de la Voltaj la Ricky Martin. Cui îi mai pasă? Aici ți se dă, în sfârșit, șansa să bei cu colegii tăi, să te cuplezi cu colega de la Marketing sau cu colegul ăla rebel care are tatuaje pe sub mâneci. Ți-o tragi, apoi regreți. A doua zi, când dați nas în nas, la cafea, s-ar putea să-ți dorești să te muți cu biroul cât de departe posibil.

Tu ce ai făcut până acum cu colegii tăi?

Aceste ocazii ar putea părea clar distracții la muncă. Iar te înșeli. O astfel de ocazie înseamnă să bei până la epuizare pe banii companiei. E momentul acela din an în care îți scoți pârleala, practic. Există și efecte adverse cum ar fi declarații de dragoste la adresa unor colegi pe care nu-i suporți sau momente cu tentă de hărțuire sexuală, dar na… toată lumea se face că uită a doua zi. Sunt companii care fac aceste petreceri tematice. Vrei să spui că oamenii de mai jos nu par fericiți?

Știi despre ce vorbesc. Locul acela din afara Bucureștiului unde poți să bei în apă. Aici, corporatist fiind, chair găsești niște relaxare rapidă. Cine are timp de o vacanță în toată regula? Așa că mergi la Therme o zi, bagi saună, vin și ceva bun de mâncare și parcă nu mai e așa groaznic excel-ul ăla care te așteaptă la birou. Atenție: e bine să alegi zona fără copii. Știi de ce, nu te mai preface.

Lista rămâne deschisă pentru că și viața de corporatist e destul de complicată. După ce am vorbit cu mai mulți de prin corporații, înțeleg că unele activități se schimbă, cel puțin, la cinci ani. Hai, fii sincer, nu ți se pare că ar merita să lași freelancing-ul ăsta care te chinuie și să te bagi la o companie mare care-ți dă băutură moca, te duce la bairamuri tematice și-ți mai dă și un salariu decent?