Homofilia este cea mai puternică armă de manipulare pe internet

Campaniile electorale pentru Brexit și alegerea președintelui american, desfășurate preponderent pe rețelele sociale, au devenit subiecte cruciale pentru a explica cetățenilor ce înseamnă manipularea pe internet. Facebook, Twitter, Instagram sau Youtube nu mai reprezintă demult simple platforme inofensive de comunicare, ci un adevărat câmp de bătălie, folosit ca armă pentru a influența rezultatele unor alegeri cu miză politică mare. Tot cu ajutorul acestor platforme s-au format proteste masive de stradă cum a fost Primăvara arabă.

„Stăpânești momentul, stăpânești ora. Stăpânești ora și ai stăpânit întreaga țară”, scria August Cole, un analist care încearcă să explice conflictele viitorului prin cărți de ficțiune și alte forme de storytelling. Și unde poți obține cel mai ușor asta? Pe internet.

Gruparea teroristă ISIS s-a folosit de platformele sociale pentru a recruta jihadiști în toată lumea, regimul de la Kremlin le-a folosit în mod abil pentru influențarea alegerilor din USA, iar în țări precum Columbia sau Mexic, traficanții de persoane au folosit social media pentru a-și selecta țintele, a le afla obiceiurile și unde trăiesc ele.

În războiul virtual, nimeni nu este neutru. Pe net, atenția ta devine cel mai important bun pentru care se bat statele, companiile private sau actorii de care poate nu ai auzit niciodată și ale căror mize nu le conștientizezi. Orice video pe Youtube la care te uiți, orice like pe care îl dai sau distribuire pe care o faci devine o mică armă într-o bătălie informațională, care se poate constitui în avantaj pentru un anumit actor interesat.

Am citit cartea LikeWar. The Weaponization of Social Media, scrisă de doi experți în probleme de apărare, P.W. Singer și Emerson T. Brooking, ca să înțeleg de ce este atât de ușor să fii manipulat pe net și de ce oamenii cred orice minciună, dacă ea este distribuită online.

Citatul este atribuit unui colonel american, Robert Bateman, și concentrează destul de bine ideea centrală a cărții: pe net, mintea umană este influențată de alte mecanisme cognitive, în comparație cu cele din viața reală, iar ele ne fac mai vulnerabili față de înșelătoriile din mediul virtual. Le voi explica pe rând.

În mod paradoxal, SUA, care sunt cele mai avansate și conectate state din lume din punct de vedere tehnologic, s-au dovedit a fi și cele mai vulnerabile pentru atacurile informaționale, mai ales după ce comunitatea de informații americane a publicat un raport privind interferența rușilor în alegerile americane din 2016. De la această constatare, cei doi experți examinează modul în care se poartă războaiele în secolul XXI și pun o lupă analitică puternică pe tot ceea se întâmplă în online. Armata de troli coordonați de ruși nu a atacat neapărat computerele americanilor, ci a avut ca target mintea lor.

De altfel, acest nou câmp de bătălie a estompat distincția dintre cele două elemente clasice, militar și civil, și între timpurile de pace și cele de război. Autorii analizează spațiul virtual și trei mari actori care, susțin ei, au știut să manevreze în mod magistral acest mediu în atingerea obiectivelor lor: Donald Trump, Rusia și gruparea teroristă ISIS.

Președintele american s-a dovedit eficient în a-și crea un profil de troll cu care se identificau trolii de net. Rusia, ale cărei acțiuni în spațiul virtual american le-am explicat în detaliu aici, a acționat pentru a schimba opțiunile de vot ale americanilor.

Iar ISIS nu numai că își promova intens acțiunile de cucerire în Orientul Mijlociu pe net, ca să arate forță unei lumi întregi, dar s-a folosit de social media pentru a atrage simpatizanți și a-i recruta în cauzele lor.

Mai mult, autorii găsesc o asemănare interesantă între vedetele internaționale care interacționează cu fanii în social media și teroriștii ISIS. Vedeta pop Taylor Swift, de pildă, câștigătoarea a zece premii Grammy, și-a cultivat intens în trecut o relație emoțională cu fanii săi, prin strategia naturaleții sau a autenticității. Acest tip de angajament, în PR-ul profesional, se numește brand engagement și este o tehnică folosită de celebrități, politicieni și chiar de către liderii militari pentru a se conecta cu fanii, votanții sau soldații.

Luptătorii ISIS au adoptat și ei în mod deliberat strategia autenticității. Membrii ISIS aveau grijă să-și umanizeze imaginea, postând poze în care se jucau cu pisici sau arătând că sunt marcați de moartea actorului Robin Williams. Așa cum proceda Swift cu fanii săi, luptătorii ISIS foloseau strategia naturaleții pentru a ajunge la tinerii dezamăgiți din Vest, promițându-le, dacă se simțeau singuri, că alături de ei vor găsi spirit de camaraderie și aventuri în așa-zisul califat.

Deși mulți experți au explicat riscurile la care se supun consumatorii de social media, în realitate, foarte puțini cetățeni știu să le facă față în experiențele zilnice. De ce pici atât de des victimă unor campanii de dezinformare pe net?

Creierul uman nu este înzestrat cu capacitățile necesare pentru a opera într-un mediu care se mișcă cu viteze uimitoare. Inclusiv tinerii care au crescut în timpul exploziei tehnologice întâmpină dificultăți să se adapteze bombardamentului informațional. Studiile americane arată că mai mult de jumătate dintre școlarii americani nu pot discerne între reclame și știri legitime, între fapte și ficțiuni virtuale. „Dacă devine viral, trebuie să fie și adevărat. Prietenii mei nu ar posta niciodată ceva ce nu este adevărat”, a explicat, în cadrul studiului, un tânăr american unei echipe de cercetători de la Stanford.

Pe internet, viralitatea a devenit inseparabilă, chiar sinonimă cu realitatea. Un fake story distribuit de milioane de oameni devine real, în timp ce un eveniment care nu a ajuns sub radarul atenției tale intră în neant.

În social media, atenția a devenit putere. Cea mai prețioasă resursă a erei digitale nu este informația în care ne scufundăm, ci atenția. Iar ce îți captează cel mai ușor atenția în social media sunt șocul sau scandalul. Acestea determină în mod decisiv cât de puternic și de rapid va fi distribuită o informație în social media. Efectul?

Ca urmare a numeroase studii, în care au fost implicați milioane de participanți, cercetătorii au descoperit fenomenul care explică cum este diseminată informația pe internet și cum influențează ea politica și media. Fenomenul se numește homofilie și înseamnă dragoste pentru cel care îți seamănă. Homofilia stă la baza distribuirilor în masă a știrilor false. Nu rațiunea.

Cu cât numărul celor care distribuie un conținut este mai mare, cu atât utilizatorul tinde să-l creadă, iar apoi să-l distribuie și altora.

Rețelele sociale nu te ajută să empatizezi cu oamenii care gândesc diferit de tine, dar sunt eficiente pentru a te înconjura de cei care îți împărtășesc propriile viziuni. Consecința?

Noul ecosistem informațional nu provoacă prejudecăți, ci le întărește.

Pentru exemplificare, îți dau un mic detaliu: o analiză a firmei Gnip a 11,5 milioane de tweet-uri din timpul conflictului israeliano-palestinian din noiembrie 2012 a constatat că doar zece la sută din aceste conversații au avut loc între susținătorii părților opuse.

World Economic Forum a numit avalanșa distribuirilor masive în social media „incendiu digital” și e considerat un risc geoglobal, din moment ce aceste explozii extrem de contagioase și rapide pot schimba scorul unor alegeri importante, pot împinge o națiune în război sau pot devasta piețe financiare.

Un alt concept important pentru a înțelege comportamentul uman specific mediului virtual este familiaritatea.

Într-o serie de studii, cercetătorii de la Yale University au descoperit că oamenii sunt tentați în mod semnificativ să creadă titlul unei știri, dacă au văzut înainte un titlu asemănător. Nu contează dacă acel titlu este o minciună, ce contează cel mai mult este sentimentul de familiaritate. Cu cât auzi, citești sau vezi mai des o știre, cu atât mai puțin ai tendința de a o analiza critic.

În 2016, susțin Singer și Brooking, oamenii de știință au fost uimiți să descopere că 59% din toate link-urile postate în social media nu fuseseră accesate de către persoana care le distribuia.

În 2013, o echipă de specialiști chinezi în analiza datelor a realizat un studiu pe platforma socială Weibo și a analizat 70 de milioane de mesaje transmise de două sute de mii de utilizatori. Chinezii au descoperit că furia este emoția care se transmite și viralizează cel mai repede în social media.

O singură mostră de revoltă acaparează comunitatea virtuală asemenea unui incendiu de neoprit. Starea de furie transmisă prin rețelele online crește în mod uimitor viteza știrilor și accelerează formarea opiniei publice. Mai mult, oamenii de știință au mai observat că persoanele care nu treceau printr-o stare de furie, doar sesizând furie în jurul lor, aveau tendința să intre ușor în acest joc al emoțiilor.

Transmiterea emoțiilor în social media a fost botezată „contagiune emoțională” și este asemănătoare transmiterii oricărui tip de virus în natură.

„Contagiunea emoțională apare fără interacțiunea directă între oameni și într-o absență totală a indiciilor non-verbale. Doar văzând în mod repetat mesaje de veselie sau furie este suficient ca oamenii să simtă și ei același lucru”, mai explică autorii.

În esență, Likewar înseamnă o luptă pentru atenția oamenilor cu un obiectiv specific în minte - promovarea unui candidat, obținerea de concesii, câștigarea unui război sau contestarea unui adversar. Să câștigi bătălia pe internet înseamnă să știi să provoci conținut viral, să înțelegi modul extrem de capricios în care funcționează atenția oamenilor și să ai talent pentru a împleti narativele cu emoția și un sentiment de autenticitate. Și pentru că totul se petrece într-un spațiu deschis, imaginează-ți acest război precum un joc al funiei de care ajung să tragă un număr necunoscut de jucători. Un joc în care, fără să conștientizezi, poți participa chiar și tu.