Publicitate
Cât te costă să fii tânăr în România

Jurnal de salariu: Am 29 de ani și mă doare că n-avem avocado românesc la piață

Merg cu bicla zilnic și mănânc sănătos, deci sigur o să trăiesc mult.

de George Bonea
17 Aprilie 2019, 7:17am

Autorul este și speaker care, zice el, te motiveaza prin demotivare Fotografii din arhiva personală

Rubrica „Cât te costă să fii tânăr în România” va conține mai multe episoade cu tineri din diverse orașe ale țării care-ți arată pe ce se duc banii atunci când se duc. VICE vrea să vadă cum își sparg tinerii salariul, indiferent de jobul pe care-l au, de statutul social sau de orientarea alimentară: chipsuri sau avocado?

Cine sunt?

George Bonea. Am venit în București din cartierul Rahova, Sector 5. În facultate am avut o escală de aproape doi ani în Ploiești și apoi m-am tot mutat cu chirie prin capitală ca astăzi să locuiesc pe lângă un părculeț din Sectorul 3.

De mai bine de un an folosesc o aplicație de monitorizare a cheltuielilor și prima concluzie e că până la 27-28 de ani mi-am bătut joc de bani. Nu mi-am luat cine știe ce, dar nici nu știu pe ce s-au dus. O să le spunem „experiențe”, că așa se poartă. Știu sigur că primii bani făcuți, ca băiatul care alimenta la benzinărie (17 ani), s-au dus pe beri scumpe, țigări scumpe și mâncare.

Acum locuiesc împreună cu jumătatea feminină și folosim aplicația financiară pentru a ști mai bine pe ce se duce salariul lună de lună. Nu ne scoatem ochii (că nu-i ăsta scopul), dar remarcăm amândoi că ar trebui să ne ducem mai des la birou cu mâncare de acasă.

Ce urmează să vezi e doar partea mea de cheltuieli. Dacă dublezi suma, mai adaugi câteva creme și vopseluri de păr, o să obții cheltuiala întregului cuplu.

Ce fac pentru marafeți? Luni-vineri, de la 09.30 la 18.30, sunt copywriter într-o agenție de publicitate. Înainte și după program sunt freelancer, părerolog pentru diverse site-uri, fac partea de social-media pentru mai multe business-uri, scriu pe blog, sunt Speaker Demotivațional pe Youtube, lucrez la o carte, cânt cu trupa și mai fac niște stand up comedy.
Câți ani am? 29.
Unde locuiesc? București.
Ce salariu am? Nu îndeajuns cât să stau mai mult pe Netflix. Ceva mai mult de 1 milion. De woni sud-coreeni. Sau undeva puțin sub o mie de euro.

Cheltuieli lunare (doar partea mea)

Chirie: 650 lei / apartament două camere și trei debarale. #opulență
Întreținere casă (întreținere, curent, internet, apă, gaze): între 75 lei (fără căldură) și 150 lei (cu căldură)
Abonament telefon: sunt pe cartelă. 23 de lei pe lună.
Transport: aproximativ 100 lei pe lună, în lunile ploioase și cu zăpadă (pentru metrou, STB) și undeva la 30 lei în restul anului (folosesc bicicleta pentru care mai achit un 100-150 lei anual pe revizii și piese). De asemenea, lunar se mai duc vreo 100 de lei pe Uber.
Mâncare gătită acasă: 450 de lei
Mâncare comandată la birou/cumpărată de pe lângă birou: 250 de lei
Ieșiri în oraș: 450 de lei
Creme, chestii de igienă, tuns: 250 de lei
Cărți: undeva la 100 de lei. Recent mi-am cumpărat Mario Vargas Llosa (Civilizația Spectacolului), Doug Stanhope (Digging Up Mother) și Dick Gregory (Nigger)
Meditații spaniolă: 400 de lei/lună
Confort postmodernist: 60 lei (Netflix & Spotify)

Aplicația de monitorizare - Wallet - a cheltuielilor a reușit să mă facă să fiu mai cumpătat cu nimicurile și poftele de moment. Numărul rahaturilor luate din impuls a scăzut considerabil. Dar am impresia că mai sunt aspecte la care pot lucra fără să simt că locuiesc într-o peșteră de acum 60 de mii de ani.

bonea-george-bicla
„Măcar nu mai dau bani la transportul în comun”

Luni

06.30: Sună alarma ceasului. Nu plouă și nu e înfiorător de frig, așa că-mi trag colanții de mascul pe mine, un tricou, îmi pun căștile în urechi și mă duc să dau două ture de parc. Fac un duș, pun niște ouă la fiert, pâine cu cartofi de la Lidl, roșii, mozzarella. Duș și gata de muncă.

09.30: Am ajuns la birou pe bicicletă. Din Titan până la Crângași sunt cam zece kilometri, deci fac 20 de kilometri pe zi. Am economisit banii de metrou/STB/benzină, dar am inhalat niște gaze de eșapament, cât să mă facă să mă simt penibil că-i critic pe fumători. Mă schimb în haine curate și încep munca.

12.30: Azi am poftă de avocado cu ton și limetă. Ies din Lidl cu o parte din cumpărături. Intru în piață pentru niște nuci și pere. Fie, și un iaurt cu fructe. Vreo 25 de lei cu totul. O să țină de foame până diseară.

15.48: Un coleg se duce la buticul din colț. Sunt o ființă slabă și îi cer să-mi cumpere un Snickers. Încă o zi în care nu pot fără puțin zahăr procesat. Doamne, dă-mi putere!

18.31: Termin treaba, cu grijă să-mi las ceva și pentru ziua de mâine. Cum să fac totul într-o zi și apoi să stau degeaba? Mă urc în șa și plec spre casă. Până acasă mă mai opresc la un Mega Image pentru un bax de apă plată (încă nu știu dacă apa de vine pe țevi e potabilă, dar nu risc) și niște mandarine. Nu mai iau mandarine. Sunt din Turcia.

20.30: La cină avem niște ciorbă din mână de mamă, sosită la caserolă. Savurez zeama acrișoară cu perișoare, cu gândul că sunt parte din generația care are bani să facă 50 de oale de ciorbă pe zi, dar n-are timp să mănânce nici măcar o porție.

22.30: Un ultim episod din Working Moms, câteva pagini dintr-o carte despre societatea de consum și apoi somn.

Marți

06.30: Nu. Azi nu mai alerg. Mai dorm puțin. Nu trebuie să exagerez cu nimic. Două zile de jogging la rând sună a bigorexie (obsesie de a face mușchi). Sunt ok.

07.30: Mă apuc să citesc presa pe telefon și câteva articole salvate. Pun la făcut cafeaua pentru ea și mă apuc să-mi fac un terci cu lapte de soia, cereale, goji și banane. Am început să mănânc așa ceva de când am făcut o criză de stomac după o lungă perioadă de consumat cheddar și alte brânzeturi grase. Cheddar, de ce ești atât de bun?

09.30: Ajung la birou. În ghiozdan mi-am pus un baton mic de ciocolată. Îl pun ostentativ în fața mea. Mă simt rușinat de mine. Sunt o grăsuță care nu poate rezista tentației.

12.10: Astăzi îmi e poftă de paste. Un coleg are Glovo. Dezbatem vreo zece minute unde sunt cele mai bune paste. El spune PPH, eu spun Presto. Câștigă el că-i aplicația lui și telefonul meu luat de Black Friday moare dacă-i mai instalez și Glovo. Dau vreo 20 de lei pe paste. Nu-s rele, dar erau mai bune la Presto.

18.30: Astăzi ieșim în oraș, așa că las bicicleta la birou. N-am chef să stau cu frică, n-am încredere în lanț (trebuie să-mi iau unul mult mai bun) și aș vrea să ne întoarcem împreună acasă.

19.00: Ne instalăm la Atelierul de Tarte. Comand o salată cu vrăbioară și la desert o tartă cu mango. Cu apă plată ajung pe la vreo 70 de lei. Ne întoarcem acasă cu metroul. Mi-am luat o cartelă de zece călătorii (20 de lei) că nu se știe când mai e nevoie și matematica elementară îmi spune că e mai bine așa decât o cartelă de două călătorii.

23.27: Adorm după zece rânduri din carte. O să recitesc mâine aceleași rânduri pentru că oricum n-am înțeles nimic.

Miercuri

06.30: E frig. Mai bine stau în casă și scriu ceva pe blog sau pentru celelalte site-uri. Până se trezește, termin un sfert de text și apoi joc un meci de FIFA pe PlayStation. Pun de cafea, stropșesc un avocado cu ton și prăjesc niște pâine.

07.30: Ne uităm la International House Hunters la americani/canadieni care se mută prin Europa/Asia/Africa/Ce a mai rămas. Ne punem întrebări despre mutatul în altă țară. Verificăm dacă vrem același lucru: casă în oraș sau suburbie? Bucătărie mare sau mică? Casă sau apartament la bloc?

09.20: Sunt pofticios și-mi cumpăr o merdenea în drum spre birou, 2,5 lei. O molfăi cu poftă și mă gândesc la vorbele doctoriței Simona Tivadar. Hai că e o merdenea la o lună. Sunt în grafic.

11.20: Îmi conving un coleg să mergem împreună la piața de lângă birou. Îmi e lene să merg singur. Am poftă de chifteluțe vegetale. Cumpăr dovlecei, morcovi, cartofi, usturoi, pătrunjel și o sfeclă roșie. Nu mai mult de 15 lei. Mergea și un iaurt. Mă duc la un butic de colț. 2 lei. La birou avem bucătărie mobilată, așa că mă apuc să prepar chiftelele și salata de sfeclă roșie. Îmi ies vreo 15-20 de chifteloaie. Mâncăm mai mulți. Am o părere bună despre mine. La desert am un fruct. Azi am uitat să iau și o ciocolată. Poate rezist.

12.49: „Are cineva ceva dulce?”

18.45: Am repetiție cu trupa. Mă urc pe bicicleta lăsată la birou peste noapte și mă duc la sală. Nu știu ce să-mi iau de ronțăială pentru orele de repetiție, așa că nu-mi iau nimic. Trompetistul aduce bere. Lălăi o jumătate de sticlă timp de trei ore. Repetiția mă costă vreo 20 de lei, dar o să facem înzecit când o să cântăm la Coachella. Mă urc pe bicicletă și plec spre casă. „Poți să cumperi o pâine? Și banane? Mai cumpără și două iaurturi normale și mozzarella light.”

22.30: O cină ușoară. Ne uităm de o vacanță. Pentru peste șase-nouă luni. Nu ne dăm seama ce vrem. Mai la sud? Mai la nord? Hai că ne uităm și mâine.

cumparaturi-george-bonea
Mânânc sănătos, deci exist.

Joi

06.30: Gata, ies să alerg. Am descoperit un podcast despre istorie pe Spotify, Hardcore History. Aha, deci așa a fost în Primul Război Mondial. Între timp încerc să țin pasul cu un cuplu în vârstă care aleargă în fața mea.

07.30: Iar îmi prepar terciul ăla, doar că acum pun și pudră de roșcovă. Îl mănânc direct din cratița în care-l prepar în timp ce ne uităm la alți americani care au decis să se mute. Ăștia și-au găsit ceva frumos într-un sat din Italia. Aș bea un pahar de vin. Poate diseară.

09.35: Am întârziat puțin la birou pentru că m-am înjurat cu una care mi-a tăiat calea. Mă enervez repede și-mi vine să-i rup ștergătoarele. Încerc s-o înjur cât mai gender-neutral. Mă calmez și o las să stea blocată în trafic.

11.36: Conving câțiva colegi să mergem la cel mai apropiat hipermarket și să ne luăm ceva de mâncare. Azi facem o salată și luăm o carne deja gătită. 20 de lei. Decid să nu mai mănânc dulciuri, așa că îmi cumpăr fructe de vreo zece lei, să compensez.

19.10: Ajungem la Farmacia Tei. Luăm pastă de dinți, periuțe de dinți, creme și vreau să încerc un dulce eco-bio-vegan. E ok-ish. Lăsăm vreo 120 de lei.

21.15: Ne relaxăm pe canapea și descoperim câteva chestii interesante pe Youtube. Ne întrebăm dacă mai avem în debara pufuleți cu unt de arahide de la Lotto. Nu mai avem.

afis-bonea-speaker
Autorul profită de moment și își face niște reclamă

Vineri

07.10: Mă trezesc mai târziu. Seara am show de stand up și vreau să fiu odihnit. Vrăjeala. Afară e urât și n-am chef să alerg.

08.00: Mic dejun și puțină lectură. Chiar vreau să termin cartea asta că mai am câteva pe listă.

09.45: Ajung cu metroul la birou, puțin mai târziu că ăsta mai și staționează din când în când.

11.55: „Ce mâncăm azi?”

12.10: „Bă, serios? Ce mâncăm azi?”

12.20: „Comandă cineva?”

12.30: „Mă duc la Lidl...”. Brusc un sfert din firmă reacționează. Nu-mi notez nimic din ce vor. N-o să reușesc să-mi amintesc decât zece la sută din ce mi-au zis.

13.00: Ton cu avocado și limetă. Iar. Ai putea crede că nu-mi pasă deloc de agricultorii din Mexic. Un coleg comandă pizza. Dă din ea și mă lipesc de o felie. E bună, dar nu-i ca la Trenta. Dar măcar e moca. Dar nu-i ca la Trenta. Cine naiba comandă pizza de la Domino, oricum?

18.35: Le urez colegilor un weekend plăcut, le spun c-o să-mi lipsească și-mi doresc să se interzică liberele în weekend. Sunt sictiriți de gluma asta. Cu energia asta mă duc la show. Ajung cu o oră înainte. Mă uit pe telefon peste niște glume noi. Îmi comand ceva de mâncare și mă gândesc dacă o să-mi ceară patronul banii pe mâncare. Evident. În burgerul meu stă profitul lui.

22.30: Se termină show-ul, îmi primesc banii, plătesc consumația (25 lei), mă urc într-un Uber (13 lei) și mă duc acasă.

24.00: Mi se face somn. Nu mai înțeleg nimic din serial. „Hai în pat.”

Sâmbătă

08.00: Spun mereu că sâmbătă o să mă trezesc târziu. Dar mereu nu se întâmplă așa. Citesc până se trezește și ea. Apoi mă duc până la Lidl-ul din cartier să cumpăr una-alta. Dau vreo 60 de lei pe lactate, legume, ouă și fructe. Mâncăm ceva și mai dormim puțin în sufragerie.

12.00: Ieșim la o plimbare prin oraș. Bem o cafea, apoi ne pierdem puțin prin Cărturești și anticariatele din centru. Cumpărăm câteva cărți și plecăm spre casă. Cafelele ne costă 25 de lei. Hai, 35, că vrem și banana bread. La Cărturești și anticariate ne abținem la trei cărți. 85 de lei.

18.00: Ne apucăm de o tartă. Ne înghesuim puțin în micuța bucătărie și ne gândim la americanii de pe International House Hunters care n-ar accepta niciodată să se mute într-o casă cu o bucătărie care nu-i cât un teren de fotbal.

19.00: Tarta-i gata. O savurăm la TV. Apoi mă mai joc un meci de FIFA și continuăm lectura.

23.00: „Mă simt relaxat și odihnit...”. Suntem mai pocăiți, așa, nu prea ieșim în oraș. Doar când ni se face cinste.

Duminică

09.00: Mai dormeam, dar într-o oră începem meditația la spaniolă.

10.00: ¡Hola! (75 de lei ședința)

12.00: Îmi dau seama că am creierii terci de conjugări, termeni noi, citesc unele cuvinte în spaniolă de parcă-s din neam cu Voltaire și, când nu știu ce să răspund, vorbesc în romgleză. Fac o pauză de lobotomizare, adică FIFA. Dar e în spaniolă, așa că mna.

13.30: Mergem în vizită la ai mei. Mama a pregătit o surpriză gastronomică. Se livrează la nivelul așteptărilor: pipote cu maioneză. Nu venim cu mâna-n fund, ci cu fructe și un vin. Îi arăt lu` tata, din nou, cum să folosească anumite funcții ale Facebook-ului. Comentăm puțin din porcăriile politice de la TV. Ne anunțăm plecarea. Începe procesul de „hai să vă pun ceva la pachet”. Plecăm cu o sarsana plină de mâncare și prăjituri făcute în casă. Luăm un Uber (27 de lei), că traversăm orașul). Nu mai am stare să le car prin metrou și STB.

19.00: Gustăm din cele aduse de la părinți. Nimic light, dar e delicios. Încă un serial, puțină lectură și ne uităm în aplicația de cheltuieli: ne-am propus să nu depășim mia de lei.

Săptămâna asta am fost puțin sub limită. Suntem în grafic. În ritmul ăsta o să ne luăm o casă în Tenerife în vreo 'njpe ani. Eu am cheltuit puțin sub 400 de lei. Nici n-am ieșit pe undeva, am preferat să stăm în casă după muncă și să nu-l mâniem pe Dumnezeu cu distracții satanice: cinema, teatru, film, club. Și săraci, și-n Rai!

Editor: Iulia Roșu