nasa

Cum și-a luat NASA o țeapă care a costat-o sute de milioane de dolari

Ai crede că la un anumit nivel oamenii n-au cum să-și ia țepe nașpa. Dar NASA demonstrează altceva.
NASA's Glory satellite being prepared for launch. Image: NASA​
Satelitul Glory al NASA înainte de lansare. Imagine: NASA

Articolul a apărut inițial pe Motherboard

O companie care a furnizat materiale și piese cu defecte către NASA, ceea ce a dus la eșuarea unor lansări de rachete în 2009 și 2011, a pledat vinovată pentru acuzația de fraudă, a declarat agenția.

Sapa Profiles, Inc. (SPI), un producător de aluminiu din Oregon, va plăti 46 de milioane de dolari în pagube către NASA și alți clienți afectați de calitatea proastă furnizată, conform unor documente de judecată publicate pe 23 aprilie de către Departamentul de Justiție al SUA. Compania a perpetuat timp de 19 ani o schemă de fraudă care a provocat pagube pentru NASA, Ministerul Apărării și alții.

Publicitate

„Timp de aproape două decenii, SPI și angajații săi au oferit un proces de fabricație sub standardele de calitate acceptate falsificând rezultatele la teste”, a declarat Procurorul US G. Zachary Terwilliger pentru Districtul de Est al Virginiei într-o declarație a Ministerului Justiției. „Apoi au furnizat rezultate de testare false către sute de clienți din toată țara doar pentru a crește profiturile corporației și pentru a obține bonusuri pentru producție.”

SPI a furnizat piese de aluminiu pentru racheta Taurus XL (între timp redenumită Minotaur-C). Aceste piese conectează cele două jumătăți ale carenajului, acea structură conică de la capătul de sus al rachetei care protejează sarcina utilă – obiectul care este trimis în spațiu – de presiunea ridicată și de temperaturile înalte de lansare. Piesele de îmbinare trebuie să se fractureze în timpul procedurii de lansare, pentru ca tot carenajul să fie dat la o parte, iar sarcina utilă să fie lansată pe orbită.

În 2009, o rachetă Taurus XL care transporta Observatorul Carbon de Orbită (OCO) al NASA nu a putut ajunge pe orbita terestră pentru că, în urma lansării, carenajul nu s-a separat, ceea ce a făcut racheta să piardă din viteză și să cadă înapoi pe pământ. Doi ani mai târziu, aceeași problemă a distrus și satelitul științific Glory al NASA, de asemenea lansat cu un vehicul Taurus XL. Costul adunat al celor doi sateliți depășește 700 de milioane de dolari.

Publicitate

Pe parcursul investigațiilor legate de ce a cauzat eșuarea lansărilor celor două rachete Taurus XL, Programul Serviciilor de Lansare (PSL) al NASA a restrâns sursa erorii la materialele de aluminiu care nu s-au desprins cum trebuia. Testarea independentă a pieselor efectuată de PSL a dezvăluit că SPI falsificase, de fapt, certificatele și rezultatele de teste pentru produsele sale.

PSL a transmis mai departe descoperirile sale către Biroul Inspectorului General (BIG) al NASA și către Ministerul Justiției al Statelor Unite, pentru a fi investigate. Aceste organizații au adus apoi la lumină dovezi care arătau că angajați ai SPI au falsificat cel puțin 4 100 de documente între 1996 și 2015. Rezultatele care arătau că piesele de aluminiu nu întruneau standardele de calitate și valorile necesare de forță tensilă (de rezistență la presiune) au fost modificate ca să pară că materialele ar fi trecut, de fapt, certificarea.

Dennis Balius, supervizorul de la laboratorul de testare SPI care a condus schema de fraudare, a pledat vinovat pentru fraudă și a fost condamnat la trei ani de închisoare.

În vreme ce 46 de milioane de dolari clar nu vor putea compensa pentru pierderile de 700 de milioane de dolari și pentru întregul potențial științific pierdut, NASA speră ca aceste sentințe să fie măcar un avertisment eficient pentru a preveni fraude similare din partea altor furnizori.

„În mare parte datorită muncii intense și dedicate a oamenilor extrem de motivați din cadrul Programului Serviciilor de Lansare al NASA, am reușit în cele din urmă să aflăm cauza a două eșecuri de lansare de rachetă extrem de dezamăgitoare și să protejăm lanțul guvernamental de aprovizionare al aerospațiului”, a declarat Amanda Mitskevich, manager de program PSL în cadrul Kennedy Space Center al NASA.

„Ne-a luat mult ca să ajungem aici, a fost nevoie de ani întregi de investigații și testări, dar de astăzi putem spune că a meritat fiecare minut investit și că sunt extrem de mulțumită de efortul întregii echipe.”