7 pași prin care să nu o iei razna în facultate

Oricine a avut un atac de panică l-a păstrat întipărit în minte. Al meu a avut loc în anul trei de facultate, când m-am oprit pe marginea drumului în timp ce mergeam spre casă de la job, m-am ascuns în niște tufișuri (n-am idee de ce), am hiperventilat și am plâns, în timp ce trecătorii mă ocoleau. După ce m-am calmat cât de cât, am mers acasă, m-am băgat în pat complet îmbrăcată și nu m-am dat jos din el 24 de ore.

Am petrecut mult timp prin facultăți – peste șapte ani - și cam pe la jumătatea perioadei, am început să am probleme serioase cu anxietatea și depresia. Din diverse motive, în special pentru că sunt o femeie de culoare și oamenii mă încadrează în stereotipuri, am muncit din greu ca familia și doctorii să îmi ia în serios problemele de sănătate mintală. Nici măcar eu nu mi le luam în serios.

Mediul academic e o sursă de nenumărate probleme mintale – o problemă care s-a înrăutățit în ultimii ani, ceea ce nu e surprinzător, dacă te gândești la taxele mari, deteriorarea mediului politic și natural și faptul că facultatea nu îți oferă siguranța unui loc de muncă. Conform unui raport al IPPR, aproximativ trei sferturi din adulții cu tulburări mintale au primele simptome înainte să împlinească 25 de ani, iar în 2015-2016, 15 395 dintre studenții britanici în primul an de facultate sufereau de probleme mintale – de cinci ori mai mulți decât în 2006/2007.

E clar că ceva trebuie să se schimbe în mediul academic, dar înainte să se întâmple asta, trebuie să supraviețuim în aceste instituții. Iată câteva trucuri și sugestii care să te țină în viață când ești sărac, bolnav și trebuie să dai examene grele.

Eu am fost total nepregătită pentru intensitatea depresiei și a anxietății care m-au lovit în facultate. Dar mulți dintre prietenii mei aveau probleme de sănătate mintală încă din adolescență. Dacă e și cazul tău, s-ar putea să fie bine să îți faci un plan de tratament înainte să pleci la facultate. Poți anunța din timp medicii facultății despre problema ta, ca să primești prelungirea deadline-urilor și să poți ține cărțile de la bibliotecă mai mult timp. Și caută-ți un terapeut în afara universității.

Dacă te simți confortabil cu asta, poți vorbi și cu profesorii, care îți pot acorda circumstanțe atenuante în anumite situații, după ce îți cunosc situația.

Dacă te muți într-un oraș nou, e bine s-o faci mai devreme de începerea studiilor, ca să apuci să te instalezi și să te simți ca acasă. Adu-ți de acasă tacâmuri și obiecte care să îți amintească de siguranța de acasă.

Atât acasă, cât și la facultate, ai nevoie de oameni care să empatizeze cu tine, de care să ai grijă și care să aibă grijă de tine. În orice caz, dacă vrei să-i păstrezi, trebuie să fii atent să nu-i copleșești cu problemele tale și să te asiguri că și tu îi asculți pe ei. Întreabă întotdeauna dacă persoana cu care stai de vorbă are energia să te asculte în momentul acela. Prietenii tăi nu pot absorbi, pur și simplu, durerea, așa că asigură-te că sunt în starea necesară să te asculte. Și nu te baza niciodată prea mult pe o singură persoană.

O prietenă de-ale mele care suferea de stres post-traumatic mi-a zis că își făcuse, la un moment dat, un sistem fantastic. Le dăduse numere tuturor persoanelor din rețeaua ei de susținere și, atunci când avea probleme, le suna pe rând. Dacă o persoană nu putea răspunde din diverse motive, o suna pe următoarea, așa că nimeni din grup nu se simțea singurul responsabil de starea ei.

În plus, evită persoanele care sunt stresate non-stop pentru că așa s-au obișnuit sau ca să pară importante sau din cine știe ce motive. Nu uita că e ok să nu fii stresat. Nu trebuie să te simți stresat ca să ai impresia că iei facultatea în serios.

Recomand călduros viața de noapte în timpul facultății. Eu mi-am făcut de cap bine de tot la început și acum nu mai am chef, prefer să îmi petrec serile cu pisica mea și un pahar de vin. Dar dacă nu vrei să ajungi o babă la 24 de ani, ca mine, încearcă să ai mai multă grijă de tine în timp ce te distrezi. Ai grijă la consumul de alcool și droguri și nu face lucruri doar pentru că le face anturajul. Am o grămadă de prieteni care nu beau niciodată pentru că sunt pe tratament. Nu pune niciodată presiune pe cineva care nu vrea să bea doar pentru că tu ai chef de băut.

Verifică din timp politicile facultății cu privire la examene sau extinderea deadline-urilor. Eu am aflat abia în anul patru că poți prelungi deadline-ul la eseuri cu o săptămână, ceea ce m-a salvat în perioada când am avut de dat diploma.

Fă-ți curat în spațiul de lucru. Bea o cafea și fumează o țigară, dacă ai nevoie să te pregătești mental pentru învățat. Nu o freca. Încearcă să nu lungești pauza pentru tot restul zilei. Dar dacă se întâmplă, nu face o dramă din asta. Măcar ai făcut curat și mâine o să poți învăța într-un spațiu aerisit și ordonat. Nu irosi vremea cu regrete pentru timpul pe care l-ai pierdut. Concentrează-te pe timpul care ți-a rămas și folosește-l eficient.

Dacă nu poți învăța în liniște, ascultă playlist-uri cu zgomot alb sau canalele de chill-hop/trip-hop de pe YouTube.

Cine are timp de sport, învățat, job part-time și gătit? Încearcă să gătești pentru mai multe zile și să folosești cât mai puține oale și tigăi. Fă curat în bucătărie în timp ce fierbe ceva pe foc și pune mâncarea gătită direct în caserole. Economisești timp, poți mânca direct din ele și le poți lua cu tine la facultate. Nu uita să-ți refaci mereu stocul de șervețele umede. Dacă ești la fel de leneș ca mine și găsești orice scuză să nu faci sport, culcă-te îmbrăcat în trening ca să poți merge direct la sală când te trezești.

E timpul să-ți modifici sarcinile. Nu poți fi la fel de productiv ca de obicei când ești în depresie. Vezi ce poți face. Dacă nu poți scrie, poate poți citi sau poate ai chef să iei notițe. Sau roagă-ți prietenii să facă poze la notițele lor și să ți le trimită. Prietenii mei observă înaintea mea când sunt pe cale să cedez nervos – dacă un prieten te avertizează că nu ești ok, ascultă-l. Dacă trebuie să iei o pauză, fă-o. Dacă ai adormit în timp ce învățai, înseamnă că trebuia să dormi.

În cazul meu, depresia e foarte greu de ascuns – îmi pierd energia și dorința de a mă hidrata, iar pielea nu mă iartă. Ține mereu aproape uleiul de cocos. Și ține-ți părul prins, în caz că ai ticuri nervoase ca mine și te joci cu el încontinuu.

Vorbește cu doctorii, colegii, profesorii. Nu uita, nimeni nu te poate ajuta dacă nu vorbești despre asta. Scrie-le profesorilor când ai perioade proaste.

Gândește-te ce schimbări poți face în stilul tău de viață ca să nu mai ajungi aici. Poate trebuie să-ți gestionezi mai bine timpul, să mănânci mai sănătos, să anulezi niște întâlniri? Să faci mai mult sport? Dacă doctorul îți recomandă medicamente, ai răbdare cu ele. Poate dura ceva până găsești dozajul corect.

În orice caz, când vine vorba de sănătatea mintală, fiecare are nevoie de altceva, în funcție de personalitatea și identitatea sa. Eu încă nu reușesc să respect toate sfaturile pe care ți le-am dat, dar dacă respecți măcar câteva dintre ele, îți garantez că n-o să ajungi să plângi în tufișuri ca mine.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.