Am înlocuit apa din bong cu tot felul de lichide ca să văd care-i mai bun

Articolul a apărut pe VICE US.

Nu e mare șmecherie să înlocuiești apa din bong cu un alt lichid. Analele internetului sunt împânzite de forumuri pline de comentarii cu stoneri entuziaști care au postat întrebări și anecdote despre avantajele și dezavantajele diverselor alternative la H2O din pipele lor. Deși nu există dovezi concrete, pot spune că aceste practici experimentale sunt la fel de vechi ca pipa în sine.

De exemplu, cele mai vechi specimene știute, aceste proto-bonguri din aur masiv, folosite de șefii triburilor Scythian, care ocupau Eurasia acum 2400 de ani. Nu poți să-mi spui că tovarășii nu mai încercau ocazional și niște lapte de iac.

Astăzi, cu legile de cannabis din ce în ce mai relaxate peste tot prin lume, iar prejudecățile și pericolele asociate odată cu fumatul s-au disipat, persoanele care fumează ganja vor avea și mai multă libertate să devină creativi cu selecția de fluide. Iar cu toate opțiunile disponibile, mai multe decât în orice altă perioadă din istorie, cu siguranță există câteva alternative sublime, care așteaptă să fie descoperite.

Miere de la albine prăjite

Acestea fiind spuse și la sugestiile sadice ale editorilor VICE, mi-am asumat rolul de cobai și m-am pregătit sufletește să fumez dintr-un bong cu 11 lichide neortodoxe.

Soiul pe care l-am folosit pentru toate experimentele este un hibrid destul de mediocru, Gorilla Glue, care a fost ales parțial pentru că știam că nu este foarte potent, dar în mare pentru că era la îndemână. Pentru a păstra în continuare o anumită rigoare, am decis să iau doar un singur hit pe lichid și să-mi revin înainte să-l încerc pe următorul de pe listă.

Evident să curăț și bongul după fiecare test. M-am amăgit crezând că aceste standarde ar eleva experimentul de la „poveste moralizatoare” la „știință”. În timp ce-mi umpleam coșul cu cele trebuincioase pentru săptămâna de experimente, singurul lucru la care mă gândeam era: „Cât premii Pulitzer poate câștiga un articol?”

Mi-am început călătoria cu o substanță care credeam că o sa ofere o bază de purificare și o potențială binecuvântare pentru toată operațiunea: apa sfințită. Deși nu am aflat niciodată originea exactă a sticlei cu dop de plută, plină cu apă sfințită, pe care editorul meu a donat-o în scopul experimentului, el m-a asigurat că era într-adevăr binecuvântată de un bărbat sau o femeie de la nu știu ce parohie.

Din păcate, nu era suficientă apă în recipientul minuscul pentru a umple corespunzător bongul, așa că am fost forțat să completez cu apă de la robinet, sperând că nu va dilua puterile Domnului în niciun fel.

Hitul a fost curățel, deși cu un iz de mucegai, cred că dopul sticlei începuse să putrezească, iar high-ul a fost dezamăgitor. Aparent, DMT-ul rămâne cel mai eficient drog dacă vrei să-l întâlnești pe Dumnezeu.

Următoarea alternativă pe listă a fost o apă minerală cu aromă de mango, La Croix. Deși a fost inclusă pe listă ca o momeală pentru orice tracțiune online care vine la pachet cu folosirea celei mai populare băuturi din 2015, s-a dovedit a fi o experiență neașteptat de plăcută.

Bulele și aroma de mango i-au dat o notă tropicală hitului și high-ul a fost o stare pe care mi-o imaginez că o au tot timpul vedetele de pe Instagram.

După ce m-am obișnuit cu procesul de testare, am trecut la nivelul următor și am ales una dintre cel mai puțin tentate substanțe de pe listă. Fiind o persoană căruia chiar îi place sosul picant, nu am putut să ma îndur să sacrific vreun sos bun, așa că am preferat să golesc câteva sticle de Tabasco în bong.
Nici nu am apucat să apring bongul și vaporii picanți mi-au inundat ochii cu lacrimi. Am aprins bricheta și am inhalat profund. S-a simțit ca un gaz de muștar, care a evoluat într-o criză de tuse. Asta nu a fost o experiență plăcută.

Ca să-mi mai calmez plămânii, am turnat niște apă de gură mentolată în bong și l-am aprins.
Similar cu un Camel Crush, combinația asta i-a dat fumului un gust mentolat și un feel smooth și plăcut. Iar, pentru prima dată în viața mea, nu am tușit deloc după un hit la bong.

Fiind de sezon, am trecut pe la un Starbucks și am luat câteva cafele cu dovleac pentru următoarea rundă. Pentru că nu-mi plac nici cafe latte-urile, nici aroma de pumpkin spice, nu am văzut niciodată lichidul ăsta în afara recipientului opac și m-a cam tulburat culoarea portocalie care umpluse bongul.
Surprinzător a fost faptul că nimic din aroma siropoasă de dovleac nu a ajuns în hitul meu. Nu am simțit decât gustul de iarbă arsă, care avea un iz de boabele de cafea prăjite de la Starbucks.

Pentru articolele de genul, contează mai mult pregătirea, decât scrisul în sine și pot spune că eu și editorul meu am dezbătut mult timp care ar fi cea mai amuzantă băutură alcoolică de pus într-un bong. După ce am cochetat cu mai multe variante, ne-am decis pe tequila Casamigos, pentru că George Clooney a vândut recent compania pentru un miliard de dolari și el pare destul de muist în reclamele produsului. Amuzant, nu?

Hitul în sine a fost robust, ca și cum ai linge barul unui restaurant mexican. Mie mi-a cam plăcut și mi-a plăcut și tequila infuzată cu fum pe care am reciclat-o din bong.

A doua zi, dimineață, pentru a combate mahmureala de la noaptea de tequila, am turnat un suc presat la rece, plin de sănătate și am tras un hit în timp ce stăteam pe podea în poziția lotus.

Sucul a făcut bulbuci ca un râu termal plin de alge, care pare relaxant, dar nu te alegi decât cu o infecție urinară. Hitul în sine a fost la fel de neașteptat de scârbos. Aroma de suc ierbos din fum, mi-a dat o tuse umedă și înecăcioasă, genul cauzată de mucegai.

Vezi și:

Mai mult un shot de zahăr decât un suc acidulat, Mountain Dew mi s-a părut un sacrificiu necesar pentru bong. Am rămas pe varianta originală, în loc să mă aventurez în miriada de permutații, nu doar din respect pentru produs, ci și pentru că apă verde radioactiv arată genial în bongul de sticlă.

Fumul a avea la final un gust dulce, dar, per total, hitul ăsta nu a fost remarcabil. Așa cum se stipulează în lege, am petrecut high-ul ăsta aprofundând niște jocuri video.

Am încercat câteva hituri neplăcute, dar de lichidul ăsta mă temeam cel mai mult, să nu-mi facă rău fizic. Deși toleranța mea la cafea este mult prea ridicată, mi-era teamă că energizantul, în combinație cu iarba, să nu se transforme într-un fel de hibrid de legale și metamfetamină, să-mi explodeze inima sau să mă trezesc alergând în curul gol ca un nebun.

Din fericire, nu s-a întâmplat nimic. M-am spart ca de obicei.

La ce bun ar mai fi tot chinul ăsta, dacă nu aș forța limitele plămânilor și a bongului în tot procesul ăsta? Într-un afront către Dumnezeu, care cu siguranță a anulat orice efect de la apa sfințită pe care am testat-o, am plasat o sticlă de dressing Ranch pentru salată și l-am lăsat să se scurgă ușor în bong. Deși îmi place, mirosul acru mi-a provocat greață.

Ba mai mult, mă temeam că plămânii mei nu vor putea trage fumul printr-un lichid atât de gros. După ce am citit câteva citate motivaționale și am pus piesa „Eye of the Tiger” ca să mă activez, am aprins bongul cu bossul final al experimentului meu.

„Dacă treci prin Iad, mergi mai departe”. Citatul ăsta, greșit atribuit lui Winston Churchill, mi-a trecut prin minte în timp ce mă luptam cu dressing-ul încăpățânat, chinuindu-mă să aprind bongul. Deși am încercat de multe ori, fumul nu reușea să treacă prin sosul verde din bong. Însă am insistat, până când, cu un suflu mare primordial, fumul a reușit să ajungă la suprafață și apoi în pieptul meu, cu viteza unui defibrilator. În timp ce am tușit următoarea jumătate de oră, am notat că fumul, spre surprinderea mea, nu avea nicio aromă de salată.

Câteva zile mai târziu și nenumărate ture în mașina de spălat vase, am reușit într-un sfârșit să scot rămășițele de sos ranch și am pregătit bongul pentru o ultimă încercare.

Într-un efort de a restaura ordinea în univers, l-am contact pe faimosul somelier de apă, Martin Riese, ca să-mi recomande cea mai pură apă cu care să-mi umplu bongul și să-mi spăl păcatele.

„Eu nu fumez, dar cred că o apă Fiji rece ar merge grozav la bong”, mi-a sugerat Riese. „Apa rece va răcori fumul, iar textura fină a apei Fiji va da un gust curat ierbii.”

Când am fost șocat că un expert în branduri obscure a ales un produs atât de accesibil, Riese mi-a răspuns: „De ce să recomand o apă pe care nimeni nu o poate încerca?”

M-am bucurat de experiență, într-adevăr curată și răcoritoare, iar morala pe care am tras-o din tot experimentul ăsta, aș fi putut la fel de bine să o obțin dacă vorbeam cu un doctor, om de știință sau altă persoană avizată, cu o înțelegere asupra subiectului.

Concluzia: lichidul din bong nu afectează în niciun fel high-ul.

Urmărește-l pe Justin Caffier pe Twitter.