Tineri din Vaslui îți arată cum e să vii din „cel mai periculos oraș din România”

Sunt vasluiancă, iar viața din orașul natal a ajuns pentru mine un subiect bun de spart gheața și cam atât. Asta și pentru că vine o vreme în care te plictisești de revoltă și ajuți să accepți toate discuțiile extrem de casual despre violuri la o bere cu prietenii, propuneri nesimțite de sex surpriză și editori care sunt de părere că ești în poziția ideală de a înțelege trauma unei eleve violate, pentru că, în ochii unora, violența este o garanție în Vaslui.

Nu sunt singura care și-a trăit adolescența în cea mai plictisitoare urbe a țării, pentru a descoperi câțiva ani mai târziu pericolul mortal care m-a pândit la fiecare colț de stradă, după cum zic știrile șenzaționale din gazetăria românească. Așa că am întrebat niște tineri vasluieni despre cum e să trăiască cu stigmatul originii nefaste în orașe precum Iași și București.

„Sincer, e relativ dificil să îți cauți chirie în alte orașe. Dacă îi spui proprietarului că ești din Vaslui, deja își cam schimbă atitudinea. Sunt un tip destul de măricel, așa că nu prea îmi zice nimeni că am față de violator sau mai știu eu ce.

În schimb, există o oarecare izolare când intri într-un grup nou. Nu persistă prea mult, dar totuși este prezentă. Întotdeauna vin și glume cu Vaslui, dar m-am cam obișnuit cu ele. Însă e mai greu să te apropii de oameni, să-i determini să aibă încredere în tine. Dacă e cineva care dă prea multa crezare televizorului, nu ești văzut cu ochi buni.

Mă frustrează cum media exagerează pentru vizualizări ce se întâmplă în Vaslui. În fiecare cotlon al țării există oameni buni și răi, sănătoși sau nebuni. Dacă ar fi să fac o comparație un pic exagerată, vasluienii se simt în alte orașe românești cum se simt și românii în alte țări.

În măreaţa capitală de județ, e o plictiseală pe care rar aș fi putut să o întâlnesc. Dar, atât în județul Vaslui, cât și în oricare altul, viața la sat este nițel mai aventuroasă. Prin sate se întâmplă cele mai multe conflicte, dar aparent este mai incitant dacă se întâmplă în județul Vaslui.

Eu am învățat la Mincu (aici era elev și unul dintre violatorii elevei din Vaslui - n.r.). Băieții din oraș erau foarte calmi și cam plictisitori, dar am asistat la niște aventuri cu băieţii din Văleni şi Munteni.”

„Îmi este greu să mă gândesc la lucruri bune care se întâmplă pe acolo. Bine, cu excepția faptului că suntem obsedați de curățenie și de plantat levănțică în mijlocul străzii. În rest, nu mă simt prea lezată de ce cred oamenii despre Vaslui.

Trebuie să recunoaștem, se întâmplă multe rahaturi pe acolo, pentru că suntem săraci ca dracu'. Mediatizarea excesivă are legătură și cu punctul de plecare, pe care nu ai cum să-l omiți, adică violul din Vaslui.

În săptămânile dedicate campaniei naționale pentru eleva violată, puteam să stau pe balcon și să mă uit la prime-time-ul televiziunilor din România. Toți reporterii erau adunați la doi pași de casa mea din Văleni. Lucrurile nu s-au schimbat prea mult după viol. Nu-ți imagina că femeile mergeau acoperite pe ulițe ca să nu fie violate la întâmplare. Doar că înainte de scandal nu prea vorbea nimeni despre asemenea chestii, apoi s-au mai lărgit orizonturile discuțiilor dintre săteni.

Altfel, când ești vasluian, unii au impresia că bei cot la cot cu maică-ta. Tu din bidon și ea din cană, dar ăsta e un stereotip ieftin. Trebuie să-ți duci stigmatul că ești din urbea famată, unde viața este mai plictisitoare decât ai putea să crezi vreodată. Până când nu se întâmplă ceva nasol, nu prea avem despre ce vorbi.

O chestie interesantă s-a întâmplat când am dat admitere și mi-am depus dosarul și la Biologie. M-a sunat secretara de la facultate să mă întrebe dacă sunt bine, pentru că a văzut de unde vin. Bine, era și perioada campaniei naționale pentru eleva violată și se întâmplă să am pe buletin aceeași comună cu cei șapte violatori. În general, lumea e destul de stresată și are impresia că umblu cu un ficat de rezervă. Totuși, n-aș zice că viața mea s-a schimbat prea tare după violul care a pus pe hartă Vaslui.

Am mers recent pe la Cluj, unde oamenii au simțit nevoia să stea cu doi pași mai în spate după ce auzeau că sunt din Vaslui.”

„Nu prea mă afecteaza știrile din Vaslui. Nici nu cred că se întâmplă ceva anormal pe acolo. Adică se întâmplă ce se întâmplă peste tot. Când mai trăiam pe acolo, nici nu-mi dădeam seama despre imaginea pe care o are județul în presă. Abia după ce am emigrat am descoperit lumea știrilor senzaționale despre violența din Vaslui.

Sincer, mereu mă mândresc cu originea mea. Mai ales pentru că mă amuză preconcepțiile oamenilor, reacțiile și glumele. Oricum, nu mă afectează glumele, e ca și cum ai încerca să faci pe cineva, care are monosprânceană și refuză cu îndârjire să și-o radă, să se simtă prost că are monosprânceană.

Îmi și place că e un ice breaker. Bine, un ice breaker platit cu violuri și violență.

Și legat de percepție, mie mi s-a părut mișto viața la Vaslui. Era ca orice alt oraș mic, nu prea ai ce să faci, te plictisești și găsești chestii interesante pe care să le faci cu prietenii. Noi stăteam la băut,mergeam pe dealuri să vedem apusul și vorbeam despre toate chestiile posibile. Alții se plictisesc mult mai tare, violează și bat. Dar asta nu are legătura cu Vasluiul. Are legătura cu faptul că ești un gunoi de om.”

„Nici măcar nu știu dacă mai este amuzant, dar de fiecare dată când spun că sunt vasluiancă, lumea începe să râdă. Dacă le mai spun că sunt și din cartierul Castanilor (al treilea cel mai periculos loc din al treilea cel mai periculos oraș al țării, potrivit unui reportaj Kanal D - n.r.) atunci se uită și mai suspicios la mine, deși niciodată nu am avut probleme acolo. Am mers la școală, am mers la facultate. Sunt un om respectabil, îmi place să cred asta. Sigur că erau copii necăjiți în cartier, dar învățau și au ajuns la facultate. Într-adevăr, sunt și foști pușcăriași, dar e oarecum amuzant. Era un tip care stătea în blocul 1 și mi-a spus: hei, vecina, o să mă ajuți mai încolo dacă te faci avocat?!

Până la urmă, nimic nu se întâmplă în orașul ăsta, adică toate violurile și nebuniile astea nu au loc în Vaslui. În satul bunicilor ieșeam noaptea cu un grup de băieți și nu mi s-a întâmplat niciodată nimic. Sigur, au loc violuri în unele sate din Vaslui, cum au loc și în unele sate din Cluj sau Teleorman.

Până la urmă, suntem într-o zonă săracă și nu e surprinzător că asemenea lucruri au loc în județe ca Vaslui sau Iași. Am fost la Tribunalul Iași, unde cazurile sunt de-a dreptul șocante: tată care și-a violat toți copiii, frați care și-au violat surorile, copii care s-au violat între ei. Oricum, Vaslui mi se pare un oraș mișto, foarte curat, nici nu prea sunt oameni pe stradă. E liniștit, arată bine, nu se întâmplă niciodată nimic.

Când vorbim despre violențele din județ, nu ar trebui să spunem că asemenea lucruri se întâmplă doar pentru că e Vaslui. Până la urmă, e vorba de cel mai sărac județ din țară, unde oamenii din rural nu au prea multe opțiuni, nu au educație în familie, educație sexuală sau educație juridică. Asta e adevărata problemă.”

„Mama unei prietene are o vorbă: poţi să creşti ca levănţica printre buruieni sau să creşti buruiană într-o cultură de levănţică. Cam aşa şi cu Vasluiul şi România. Poţi să fii levănţică sau buruiană oriunde pe Pământ. Vasluiul e mic, provincial, are un parc drăguţ în care chiulesc liceeni vara, atunci când visează toţi să ajungă la facultate, să scape de plictis şi de comunismul profesorilor.

Când am ajuns şi eu acolo, mă întâmpinau în fiecare dimineaţă glumele colegilor despre Vaslui. N-am avut niciodată vreun complex legat de faptul că sunt din Vaslui. Glumele, în general, erau destul de amuzante şi nu mă supăr nici azi pentru o glumă cu Vaslui. Cred că tata face cele mai multe şi cele mai bune glume legate de Vaslui.

Totuși, cele mai grave lucruri din urbe sunt ignoranţa și plictiseala. Sigur, realitatea e tristă, dar nicidecum cea prezentată în presă. Nu vreau să vorbesc despre violuri şi crime când vorbesc despre Vaslui. Aş vrea să aduc în discuţie câteva probleme reale, nu ştiri izolate. Aş vrea să se vorbească mai mult despre exodul oamenilor, despre cum rămâne orașul pustiu, despre cum acum câţiva ani îmi spunea cineva că dintre 19 copii dintr-o clasă, zece au ambii părinţii plecaţi în străinătate. Cred că aceste ştiri ar merita mai multă atenţie.”

„Orice știre, de oriunde ar fi ea, nu mă afectează cu absolut nimic, chiar dacă sunt din Vaslui. Sălbăticiile ce au loc în acel județ sunt cauzate de lipsa de școlarizare și interes pentru cultură. În decursul celor două decenii trăite acolo, am avut o copilărie anostă, alături de oameni care voiau anturaj și distracție.

Totul depinde de ce impresie le creezi oamenilor. În primul an de facultate, aveam mari speranțe pentru mine, eram plin de idei și era toată chestia aia cu avântul bobocului. Îmi făceam mulți prieteni, mă străduiam să vorbesc cât mai politicos și pompos. Îmi cream o imagine pe care nici eu nu îmi imaginam că poate lăsa oamenii gură cască când auzeau că sunt din Vaslui. Oamenii erau șocați de imaginile preconcepute pe care le aveau despre orice individ care se trage din Vaslui.

Acum, au mai trecut anii și nu mă mai întâlnesc oameni care au idei preconcepute despre apartenența regională.”

„Chiar dacă sunt de multe ori nasoale, știrile astea nu mă afectează în niciun fel, pentru că nu îmi pasă. Nu dau importanță la aceste chestii și nici nu am copii, pentru a putea spune că mă simt nesigur.

Totuși, aceeași practică nu funcționează neapărat și în realitate. Unii oameni mă întreabă dacă avem apă și curent în Vaslui. Aparent, asta e o întrebare legitimă. Eram la teatru când a venit un ieșean cu o dumă proastă despre Vaslui.

Altă dată, un tip m-a întrebat dacă sunt violator. Dar l-am ignorat, că asta e cea mai bună soluție. Totuși, n-am avut probleme adevărate pentru că sunt vasluian. Bine, un profesor de la facultate a ajuns la concluzia că sunt alcoolic, chiar dacă eram extrem de treaz în acea dimineață, doar pentru că sunt din Vaslui.

Cât despre cum e viața pe acolo, eu nu am avut nicio problemă. Poate doar când eram mic și mă luam la harță cu niște colegi mai cocalari din școala generală. Dar, în general, viața este extrem de plictisitoare în oraș, departe de al treilea cel mai periculos loc din țară, după cum zice un reportaj Kanal D.”