Ultima mare țeapă dată României de Dan Voiculescu, înainte să se întoarcă la Antena 3

Niște judecători de la Tribunalul București tocmai au decis astăzi că fondatorul Antenelor merită să fie eliberat condiționat din închisoare. Mai exact, Voiculescu iese din pușcărie cu vreo șapte ani mai devreme decât a zis instanța care l-a condamnat în 2014 într-un dosar penal în care prejudiciul produs statului era de 60 de milioane de euro. Sper să nu o privești ca reclamă, dar îți recomand ca diseară să-ți iei floricele și bere și să te uiți la Antena 3. Să vezi acolo bucurie, pentru că dom' profesor a scăpat de „sistemul ticăloșit și băsist"! O să fie frumos, îți spun, mai ales după ce a scris acum Mircea Badea pe Facebook: „Ne-am luat ostaticul înapoi! Începe apocalipsa pentru javre!"

Bine, o să fie spectacol și pe Facebook pe tema eliberării lui Voiculescu, dar nu asta mi se pare cel mai important. O să-ți explic mai jos care sunt problemele mele. Dar mai întâi să-ți aduc aminte pentru ce a fost condamnat Dan Voiculescu.

După cum îți spuneam, în 2014, Dan Voiculescu a fost condamnat la zece ani de închisoare în așa-numitul dosar ICA (Institutul de Cercetări Alimentare). Justiția din România a avut nevoie de nu mai puțin de 3 200 de zile, nouă ani, ca să rezolve speța asta. Deci nouă ani ca să-l condamne și doar trei ani de pușcărie ca să fie iertat. Foarte echitabil, nu?

Ca să fii ca Voiculescu trebuie să ai suficienți bani pentru a-ți plăti avocații timp de nouă ani bătuți pe muchie, atunci când procurorii te prind de un picior. Mare grijă ca treaba asta să se întâmple după ce ai împlinit 60 de ani. Justiția română are prevederi extrem de favorabile din acest punct de vedere. Apoi, dacă armata ta de fani te gratulează până la exasperare cu titlul de „profesor", întărește-le această convingere scriind 11 cărți din închisoare. Pe care le-a scris în mai puțin de un an și jumătate. Cărți pe care judecătorii le-au considerat suficient de științifice pentru a le transforma în zile și a le include la reducerea pedepsei. Dar măcar Dan Voiculescu e profesor universitar, și nu un amărât de fotbalist ori patron de club, ai putea zice că le are cu scrisul, în general.

O părere despre ideea de „profesorat" o aflăm de la însuși Dan Voiculescu. Iată ce scria el, în urmă cu nouă ani (ce coincidență, fix în momentul în care procurorii îi luaseră urma în dosarul ICA):

Nota autorului: Nu știu de unde vin termenii ăia „capsule" și „remedy", strecurați în textul de pe blogul său personal. Eu doar am dat copy-paste de pe pagina Profesorului, nu mi-am permis să modific un singur cuvânt de acolo. Oricum, e bine de știut că Voiculescu ne poate da lecții oricând despre „Negocieri", „Competiție" sau „Competitvitate".

În timpul audierilor pentru eliberarea condiționată, procurorii DNA au încercat să demonstreze că omul de afaceri „nu a dat dovezi temeinice de îndreptare".

Judecătorii (mai întâi cei de la Judecătoria de sector 5 și ulterior cei de la Tribunalul București) nu au părut deloc impresionați de aceste argumente și au dat câștig de cauză avocaților lui Dan Voiculescu. Care uite ce au spus:

Deci, Voiculescu a câștigat „credite" (ultima oară când ai auzit expresia asta a fost în filmele alea SF din anii '80 în care eroii principali încercau să evadeze din închisori marțiene), a dat cu mătura și a făcut curat. Bun așa.

Rămâne însă întrebarea aia care mă macină. După cum ți-am spus de la începutul textului, există un lucru care nu-mi dă pace la eliberarea asta a lui Voiculescu.

Răspunsul este clar: nu. Paguba este imensă și, dacă ar fi să vorbesc în clișee, ar trebuie să întreb și eu eter: câte drumuri nu s-ar fi putut asfalta cu banii ăștia? Inițial, s-a vorbit de 60 de milioane de euro prejudiciu, dar dacă adăugăm și valoarea „produselor directe și indirecte ale infracțiunii de spălare de bani" suma ajunge la aproape 100 de milioane de euro.

Dar Voiculescu a fost eliberat înainte ca acești bani să fie returnați statului român. În urmă cu un an, ANAF a creat o vâlvă când a cerut evacuarea sediilor Antenei din vechiul sediu de pe șoseaua București-Ploiești. Sediile au fost scoase la licitație și cam atât. Nu doar că nu au fost vândute până acum, dar statul român plătește 26 de mii de euro pe lună pentru paza respectivelor clădiri.

Avocatul lui Voiculescu spune că nu e treaba condamnatului, să se ocupe statul de asta. Deci, justiția te bagă la închisoare pentru un prejudiciu de o sută de milioane, te scoate din pușcărie, dar de recuperarea banilor să se ocupe alții nu tu, cel care ai fost găsit vinovat (de către aceeași justiție) de toată tărășenia asta. Apoi, avocatul mai stoarce o lacrimă în batistă în momentul în care ne spune că Voiculescu e doar un biet pensionar, ca alte milioane din țara asta:

Ce nu spune avocatul e că „beneficiarul" în toată povestea asta e însuși Voiculescu, nu ANAF-ul. Pentru că Voiculescu a făcut mișmașuri cu terenurile alea, nu ANAF-ul. În fine. Mai trebuie să afli că același Voiculescu a fost condamnat în baza prevederilor vechiului cod, unde eliberarea nu era condiționată de plata prejudiciului.

Și mai e o chestie. Dan Voiculescu nu a ieșit, ca mulți alți condamnați, pe poarta penitenciarului. Nu. El a ieșit, ca un sfânt, direct de pe poarta Spitalului Universitar, locul unde se afla internat de câteva zile, cu diagnosticul de ocluzie intestinală. Chestia asta mă duce acum cu gândul la o glumă extrem de proastă și cu apropouri grosolane la cei din tabăra Ciuvică-Badea-Gâdea. Dar nu o fac (mai ales că te-ai prins deja). În încheiere ce să mai zic? Să urăm însănătoșire atât domnului Profesor, cât și statului român în recuperarea prejudiciului. Dar, nu știu de ce, mai sigur sunt că se va întâmpla prima chestie, decât a doua. Sau, ca să-ți spun mai direct, ia-ți adio de la banii ăia pe care Voiculescu ni-i datorează nouă tuturor.