În ciuda lucrurilor pe care le vezi în filme, majoritatea persoanelor cărora le-au fost amputate diverse membre nu sunt foști veterani de război care și-au pierdut un picior sau un braț într-o luptă cu un urs grizli. 82% dintre oamenii cu membre amputate sunt predispuși la boli vasculare periferice sau diabet. Cuvântul „amputat” nu înseamnă neapărat că ai un membru tăiat; se aplică și la persoanele născute fără un membru.Tom Rourke, un animator de 29 de ani din Nottingham, are piciorul amputat de când se știe. Pe lângă faptul că unii oameni te pot confunda cu un fost soldat, cum e să trăiești, să mergi la muncă și la întâlniri pe Tinder cu o proteză?VICE: Când ți-ai pierdut piciorul?
Tom Rourke: M-am născut cu o malformație la piciorul drept. Nu aveam cele două oase de sub genunchi. Nu puteam să merg cu el dacă rămânea așa, trebuia să folosesc un scaun cu rotile. Când aveam trei ani sau patru, au decis să-mi amputeze piciorul. Mi l-au tăiat ca să pot folosi o proteză.Deci ești amputat sub genunchi?
Da, chiar deasupra locului de unde ar trebuie să fie glezna.Îți amintești de perioada când aveai piciorul?
Nu. Îmi amintesc vag cum eram în spital când l-au amputat, dar toate amintirile pe care le am sunt din salon, nu și cu piciorul. Parcă îmi mai amintesc ceva din perioada aia; cred că aveam un câine.Cum te afectează în viața de zi cu zi?
A intrat deja în rutină. Însă când fac duș trebuie să fiu foarte atent. Imaginează-ți cât de ușor e să cazi în cabina de duș când ai doar un picior și să-ți rupi gâtul. Dacă merg undeva, trebuie să mă asigur că există un duș cu cadă pentru că-i mai ușor de intrat în ea decât în cabinele de duș. Nu e chiar atât de ușor să te sprijini în bateria de la duș.Poți să faci sport?
Pot face majoritatea lucrurilor. Nu cred că pot să mă cațăr, pentru că mi-ar cădea piciorul. Tot ce presupune să folosești o gleznă poate să-ți dea bătăi de cap - când eram puști obișnuiam să mă dau cu skate-ul, însă ai nevoie de gleznă să faci ollie. Totuși, pentru o perioadă de timp, dacă-ți pierdeai un picior în zona în care am crescut, oamenii de acolo ți-ar fi arătat o filmare cu mine când mă dădeam cu rolele ca să-ți demonstreze că e posibil.Cât de des primești o proteză nouă?
O am pe asta de șase sau șapte ani pentru că e destul de dură, însă talpa trebuie schimbată din când în când. Bucata cauciucată a tălpii o poți schimba. Cu câteva săptămâni în urmă am avut o programare, cred că-mi vor spune că am nevoie de un picior nou.Unde te duci când ai nevoie de un picior nou?
Merg la o clinică pentru persoanele care și-au pierdut membrele. Obișnuiam să merg la una care avea o clădire întreagă doar pentru asta: pentru oamenii cu membre amputate din naștere sau care au suferit asta mai târziu din cauza unor accidente. Erau camere cu rafturi de jos până în sus doar cu brațe și picioare. Făceau și ochi de sticlă; aveau un cabinet plin cu ochi de sticlă. Era tare ciudat.La proteze există doar un model standard?
Da, am una standard, pentru că e rezistentă și nu-mi fac griji pentru felul în care arată. Am mers în Norvegia și m-am urcat pe munte cu ea. Mai sunt câteva modele, dar se strică mult mai ușor, pentru că-s făcute din mai multe componente. Însă pentru anumite activități cum ar fi schiatul, există unele speciale. Femeile mai primesc de la specialiști unele care pot fi folosite la mers pe tocuri.Când îi spui unei persoane cu care ieși la întâlnire că ai o proteză?
De regulă îi spun la început, pentru că nu vreau să fie o surpriză. Așa mi se pare corect.Toți oamenii din viața ta știu de proteză?
Uneori mai uit să le zic. O prietenă nu și-a dat seama decât după șase luni că am așa ceva. Pur și simplu am uitat să-i zic pentru că nu-i ceva la care mă gândesc tot timpul.Crezi că te-a influențat în felul de a fi?
Cumva m-a făcut să stau mai mult în casă când eram mai mic, în perioada în care am fost amputat desenam mult, așa că m-a influențat într-un fel.Crezi că există vreun beneficiu?
Te face mai sensibil, cred. Și te ambiționează, pentru că-i ceva ce ar trebui să te încetinească, ajungi să faci opusul.
Publicitate
Tom Rourke: M-am născut cu o malformație la piciorul drept. Nu aveam cele două oase de sub genunchi. Nu puteam să merg cu el dacă rămânea așa, trebuia să folosesc un scaun cu rotile. Când aveam trei ani sau patru, au decis să-mi amputeze piciorul. Mi l-au tăiat ca să pot folosi o proteză.Deci ești amputat sub genunchi?
Da, chiar deasupra locului de unde ar trebuie să fie glezna.Îți amintești de perioada când aveai piciorul?
Nu. Îmi amintesc vag cum eram în spital când l-au amputat, dar toate amintirile pe care le am sunt din salon, nu și cu piciorul. Parcă îmi mai amintesc ceva din perioada aia; cred că aveam un câine.Cum te afectează în viața de zi cu zi?
A intrat deja în rutină. Însă când fac duș trebuie să fiu foarte atent. Imaginează-ți cât de ușor e să cazi în cabina de duș când ai doar un picior și să-ți rupi gâtul. Dacă merg undeva, trebuie să mă asigur că există un duș cu cadă pentru că-i mai ușor de intrat în ea decât în cabinele de duș. Nu e chiar atât de ușor să te sprijini în bateria de la duș.Poți să faci sport?
Pot face majoritatea lucrurilor. Nu cred că pot să mă cațăr, pentru că mi-ar cădea piciorul. Tot ce presupune să folosești o gleznă poate să-ți dea bătăi de cap - când eram puști obișnuiam să mă dau cu skate-ul, însă ai nevoie de gleznă să faci ollie. Totuși, pentru o perioadă de timp, dacă-ți pierdeai un picior în zona în care am crescut, oamenii de acolo ți-ar fi arătat o filmare cu mine când mă dădeam cu rolele ca să-ți demonstreze că e posibil.
Publicitate
O am pe asta de șase sau șapte ani pentru că e destul de dură, însă talpa trebuie schimbată din când în când. Bucata cauciucată a tălpii o poți schimba. Cu câteva săptămâni în urmă am avut o programare, cred că-mi vor spune că am nevoie de un picior nou.Unde te duci când ai nevoie de un picior nou?
Merg la o clinică pentru persoanele care și-au pierdut membrele. Obișnuiam să merg la una care avea o clădire întreagă doar pentru asta: pentru oamenii cu membre amputate din naștere sau care au suferit asta mai târziu din cauza unor accidente. Erau camere cu rafturi de jos până în sus doar cu brațe și picioare. Făceau și ochi de sticlă; aveau un cabinet plin cu ochi de sticlă. Era tare ciudat.La proteze există doar un model standard?
Da, am una standard, pentru că e rezistentă și nu-mi fac griji pentru felul în care arată. Am mers în Norvegia și m-am urcat pe munte cu ea. Mai sunt câteva modele, dar se strică mult mai ușor, pentru că-s făcute din mai multe componente. Însă pentru anumite activități cum ar fi schiatul, există unele speciale. Femeile mai primesc de la specialiști unele care pot fi folosite la mers pe tocuri.Când îi spui unei persoane cu care ieși la întâlnire că ai o proteză?
De regulă îi spun la început, pentru că nu vreau să fie o surpriză. Așa mi se pare corect.Toți oamenii din viața ta știu de proteză?
Uneori mai uit să le zic. O prietenă nu și-a dat seama decât după șase luni că am așa ceva. Pur și simplu am uitat să-i zic pentru că nu-i ceva la care mă gândesc tot timpul.Crezi că te-a influențat în felul de a fi?
Cumva m-a făcut să stau mai mult în casă când eram mai mic, în perioada în care am fost amputat desenam mult, așa că m-a influențat într-un fel.Crezi că există vreun beneficiu?
Te face mai sensibil, cred. Și te ambiționează, pentru că-i ceva ce ar trebui să te încetinească, ajungi să faci opusul.