Am vorbit cu bărbați români care spun fără rușine că sunt feminiști

În România există destule voci publice de femei, inclusiv din mediul politic, care fac afirmații de tipul: „precizez că nu sunt feministă”, ca și când asta ar fi cel mai rău lucru din lume. Nu-ți fac istoria feminismului acum, dar mișcarea asta socială întâmpină multă rezistență la noi, în special din partea acelor care asociază feminismul cu un activism exagerat. Bărbați și femei deopotrivă. Mihaela Miroiu spunea că „feminismul moare doar atunci când îi mor cauzele“. Dar cauzele sunt departe de a fi rezolvate în România. La noi, una din patru femei din România a fost agresată fizic sau sexual de partenerul său conform FRA, 2014. În fiecare săptămână este înregistrat un caz în care o femeie este violată în familie, iar la fiecare patru zile este înregistrat un caz în care o minoră este violată în familie. Ai înțeles ideea. Femeile românce sunt în continuare omorâte, violate, bătute și discriminate. Prin urmare, feminismul este necesar încă mult timp de acum încolo pentru combaterea prejudecăților adânc înrădăcinate și a comportamentelor care duc la abuzuri și la marginalizarea unui grup vulnerabil.

Să spui că nu ești feminist/feministă e considerat de mulți un soi de bravură. E însă ca și cum ai spune „sunt mândru că nu sunt de partea celor abuzați, ci de partea agresorului”. Tocmai d-asta temele legate de egalitate de gen și de feminism generează adesea furtuni de comentarii la postările de pe Facebook. Am vrut să înțeleg cum gândesc bărbații care se declară feminiști și cum se raportează la reacțiile din societate pe tema feminismului.

VICE: De ce crezi că avem nevoie de feminism astăzi?
Ciprian Necula: Feminismul a pornit de la o inegalitate, nu este trendy, sorosism, occidentalism sau o formă fără fond, ci o reacție firească la o societate dominată de bărbați, în care mai mult de jumătate din oamenii planetei sunt considerați și tratați ca inferiori pentru că s-au născut femei. Feminismul nu este o mișcare doar a femeilor, ci a tuturor persoanelor care observă o inegalitate și care, ideologic sau nu, nu pot accepta această situație.

Cum explici, ca sociolog, ostilitatea unora față de feminism?
Conservatorismul social și cultural presupune că fiecare își știe locul în ierarhiile sociale și ar trebui să rămână acolo, orice schimbare sau solicitare de schimbare este privită cu ostilitate, pare un atac la identitatea noastră colectivă. Astfel, începând cu religia dominantă și până la cele mai laice forme de socializare, statutul femeilor e asumat ca implicit – o anexă utilă a bărbatului: născătoare, protectoare, făcătoare de mâncare – știi și tu mai bine! Totodată, unii privesc feminismul ca pe o invenție occidentală banală care nu are legătură cu noi.

Mai sunt unii care cred că feministele sunt – probabil – lesbiene, căci deh, o femeie independentă nu poate fi femeia unui bărbat. E bine că au ajuns la această concluzie, că o femeie nu trebuie să fie a cuiva. Și, cea mai populară categorie, cei care consideră că feministele sunt „urâte” – adică în afara standardelor de frumusețe și aduc în spațiul public acest tip de discurs din frustrare.

Ce rol crezi că poate juca tema egalității de gen în efortul de combatere a discriminării față de etnia romă?
Romii sunt cetățeni români și împărtășesc multe practici culturale cu etnicii români, inclusiv poziția femeilor în comunitățile lor. Evoluăm (sau rămânem blocați în prejudecăți) împreună. Feministele rome, în mod justificat, spun că femeile rome sunt victime din cel puțin două perspective, etnicitate și gen. Deci, tema interesecționalității domină agenda feministelor rome.

În mediul online am văzut că unii nu sunt de acord cu așa-zisul „feminism extremist”, iar ca exemplu este oferită câte o poză cu feministe care protestează în sânii goi. Reprezintă sânii lor dezgoliți un pericol pentru societate?
Genul este un construct socio-politic, așa cum sunt toate identitățile unei persoane. Deci, depinde cum ne proiectăm societatea și cum folosim instrumentele private și publice de socializare. Apelul unor persoane la ceea ce nu este cultural, ci biologic, este o formă de a răspunde la radicalism prin ceea ce unii ar putea considera o formă radicală de protest – respectiv afișarea sânilor în spațiul public dintr-o perspectivă diferită cu ceea ce ne-am obișnuit. Pentru că sânii sunt făcuți pentru altceva, nu? În lumea noastră, sânii sunt plăcere (inițial hrană, sexuală ulterior), nu suport pentru protestul purtătoarelor de sâni. Sânii nu aparțin femeilor, ci copiilor și bărbaților, ele sunt doar purtătoare, iar pângărirea lor produce neliniște. Deci, pe scurt, femeile care au decis să protesteze cu sânii la vedere, afișând texte ideologice, folosesc un spațiu destinat „intimității” pentru mesaje publice, ca metodă de comunicare vizibilă și șocantă.

VICE: De ce femeile reprezintă un grup vulnerabil având în vedere că, numeric, ele sunt majoritare în societate?
George Ion: E una dintre situațiile alea în care numărul e irelevant. Vulnerabilitatea femeilor azi n-are legătură cu caracterul lor majoritar sau minoritar, ci cu un întreg proces de evoluție socială de-a lungul istoriei la care au contribuit factori dintre cei mai diverși, de la diferențele biologice și fiziologice dintre femei și bărbați la evoluția economică și tehnologică, până la religie și teorii filosofice. În timp ce în epocile primitive apărarea vieții și procurarea hranei erau strâns legate de forța fizică, ceea ce justifica practic asumarea unor roluri diferite în funcție de sex, în epoca actuală avansul tehnologic și social au făcut absolut irelevante diferențele de ordin fizic dintre oameni și, prin urmare, diferențele dintre cele două sexe. Dacă în ciuda ștergerii acestor diferențe femeile sunt în continuare un grup vulnerabil, iar bărbații un grup privilegiat, asta se întâmplă doar din cauza tradiției și a perpetuării modelelor patriarhale adânc înrădăcinate social și cultural.

Misoginismul are mai mult de-a face cu ego-ul masculin și cu ideea autosuficientă de superioritate sau sunt alte motive la baza acestuia?
Înainte de a fi expresia unui ego masculin sau a sentimentului individual de superioritate, e ceea ce ne este inoculat cultural drept „firea lucrurilor”, starea de „normalitate”. Cum această „normalitate” îi privilegiază pe bărbați, firește că ajunge să alimenteze ego-ul lor. Mai mult, aflați într-o poziție privilegiată, bărbații n-au nici motive să chestioneze misoginia și sexismul lor și nici să-și conteste poziția, pentru că asta ar echivala cu primul pas spre cedarea propriilor privilegii.

De ce consideri ca este atât de greu acceptată, istoric vorbind, ideea că oamenii merită sa fie tratați cu respect indiferent de gen?
N-aș spune neapărat că ideea de a trata toți oamenii cu respect indiferent de gen e greu de acceptat - îndrăznesc să afirm că, indiferent de valorile la care aderă, de credințele religioase și nivelul de educație, majoritatea oamenilor va fi de acord cu ideea în sine. Diferențele apar însă la cum este înțeles acest respect în funcție de genul căruia îi este adresat. În societatea tradițională într-un fel respecți un bărbat și în cu totul alt fel o femeie, iar anumiți oameni nu merită respectul, în aceste societăți, pentru că nu se conformează rolurilor de gen atribuite tradițional. (De exemplu, fluieri o femeie îmbrăcată provocator nu pentru că este femeie, ci pentru că nu merită respectul tău din moment ce nu se poartă așa cum „ar trebui” să se poarte o femeie „normală”.)

Crezi că misoginismul este asumat în mod manifest în cele mai multe cazuri sau este interiorizat atât de adânc din tradiție și mentalități colective încât nici măcar persoana nu îl conștientizează?
Cred că situațiile în care misoginismul e asumat manifest sunt excepții. De obicei, dacă acuzi un bărbat de misoginie se va simți jignit și, cel mai probabil, îți va contesta afirmațiile. În același timp, dacă privim cu atenție și cu un ochi critic în jur, ne dăm seama că misoginismul e mult mai răspândit decât o persoană nefamiliarizată cu ideile feministe ar tinde să creadă. Practic, majoritatea atitudinilor sexiste la adresa femeilor ascund o formă de dispreț sau de desconsiderare.

În mediul online am văzut că unii nu sunt de acord cu așa zisul „feminism extremist”, feministe care protestează în sânii goi. Reprezintă asta un pericol pentru societate?
Numărul bărbaților deranjați de feministele în sânii goi e extrem de mic și nici nu cred că genul ăsta de proteste sunt considerate forme de feminism extremist. Protestele în sânii goi sunt mai degrabă pretexte pentru ironii sexiste și sexualizate din partea bărbaților și sunt percepute, superficial, de mulți care ratează semnificația gestului, ca aruncând în derizoriu feminismul. Tind să cred că alăptatul public e, de exemplu, o expresie a feminității mult mai greu de acceptat social decât simplii sâni goi. Firește, în niciunul dintre cazurile de mai sus, sânii nu sunt un pericol pentru societate, ci doar un pericol pentru societatea patriarhală și pentru privilegiile masculine.

VICE: Ce înseamnă pentru tine feminismul?
Maximilian Ioan: Egalitate pentru toată lumea. Indiferent de sex, consider că oricine poate să facă ceea ce își dorește în viață.

Ce anume te-a determinat să îți spui feminist?
Oamenii misogini și sexiști pe care încă-i întâlnesc deseori. Eu, încă din momentul în care am studiat feminismul, am știut că sunt feminist. Toată lumea ar trebui să fie, ca nu mai suntem în perioada regimului comunist, femeia e la fel de specială ca bărbatul și merită drepturi egale, indiferent de domeniu.

Printre colegii tăi de generație se discută despre egalitatea între femei și bărbați, despre discriminare de gen și despre feminism?
Da, și consider că generația noastră e cea care va schimba lumea, doar că mai e nevoie de timp.

Care sunt reacțiile celor din jur de pe Facebook despre acest subiect și ce părere ai tu?
Reacțiile sunt mixte, dar am observat că multe dintre persoanelor care au o părere negativă despre feminism nici măcar nu au avut curiozitatea să afle ce înseamnă. Oamenii sunt ușor de influențat, unii își fac păreri doar din ce aud de la alte persoane, deci nu mă surprinde faptul că întâlnesc atât de des persoane împotriva feminismului.

VICE: Unii sunt anti-rasiști sau susțin drepturile femeii, dar sunt homofobi, alții susțin drepturile LGBT, dar sunt rasiști. Cum se explică această aderență limitată la drepturile omului și ce înseamnă feminismul intersecțional?
Vlad Viski: Pentru mine feminismul intersecțional înseamnă să conștientizezi că prigoana împotriva unor grupuri este interconectată, iar rezolvarea problemelor cu care ne confruntam nu poate veni decât în urma unei solidarități. O femeie se confruntă cu discriminarea ca rezultat al unui sistem de putere prin care ea este exploatată și de pe urma căruia beneficiază un bărbat care la rândul lui poate fi homofob, ceea ce consolidează oprimarea împotriva persoanelor LGBT. Evident, o femeie care este romă și transgender se confruntă cu o intersecție de oprimări, care nu vin ca un joc de însumări, ci care sunt conectate unele cu altele. Nu știu exact cum stă treaba cu aderența limitată la drepturile omului, însă cred că adeseori se creează conflicte între grupurile discriminate tocmai pentru a asigura perpetuarea relațiilor de putere pe care le-am descris mai înainte.

Care sunt cele mai cunoscute prejudecăți legate de feminism?
Cred că se spune despre feministe că sunt furioase, că sunt toate lesbiene, că nu au grijă de aspectul lor fizic, că suferă de mania persecuției, că urăsc bărbații, că nu permit bărbaților să le deschidă ușa sau să fie politicoși.

Ce i-ai spune unui susținător al drepturilor femeii, dar care este homofob? Dar unui susținător al drepturilor LGBT care este rasist?
Cred că educația e foarte importantă și trebuie să explicăm că miza este comună, căci o societate incluzivă este un caștig. A genera schimbare înseamnă să fii solidar cu ceilalți din jur, chiar dacă nu aparții acelui grup. Eu, de exemplu, nu sunt rom, însa am simțit mereu o datorie să apăr cauza romilor pentru că eu ca gay știu ce înseamnă prejudecățile, stereotipurile, discriminarea. Cum să nu fii sensibil la lupta unui rom sau a unei femei?

Crezi că feministe care protestează în sânii goi reprezintă un pericol pentru societate?
Cred că în mișcările sociale există diferite forme de protest, unii aruncă cu sânge fals pe blănurile din păr natural, alții se dezbracă, alții aruncă cu suluri de hârtie igienică, șamd. Cu toate astea, cât privește grupul feminist Femen, la care faci referire, știu că au fost acuze de islamofobie, plus că Victor Svyatski (un personaj controversat, dat afară până la urmă din mișcarea Femen, tocmai din cauza comportamentului său patriarhal) a fost prezentat într-un documentar la festivalul de film de la Veneția ca fiind patriarhul care avea o influență consistentă asupra grupului. În orice caz, fiecare grup alege ce fel de repertorii de contestare a puterii își dorește.

VICE: De ce consideri feminismul necesar?
Silviu Istrate: Cred că necesitatea e evidentă de la primul search pe Google, când vezi toate statisticile alea cu violența domestică, pay gap, slut shaming, pregnancy discrimination etc. Numai că e greu până dă toată lumea acel prim search. La un moment dat mai argumentam scepticilor că, în România, la fiecare 30 de secunde o femeie e agresată fizic. Nu avea cine știe ce rezultate statistica asta, așa că am schimbat în mai facilul „auzi, dar de ce bărbații sunt lăudați dacă au cât mai multe partenere sexuale, dar femeile sunt condamnate pentru același lucru?”. Nu știu cum e asta o chestie mai relevantă, dar toată lumea cu care am vorbit o acceptă drept problemă și merge mai ușor conversația odată ce măcar ne punem de acord asupra existenței unei probleme.

Cum vezi impactul fenomenului #metoo asupra dezvoltării unei conștiințe feministe la tot mai multe femei și la tot mai mulți bărbați?
E tare ce se întâmplă. Cred că e game-changer că a intrat în mainstream o discuție așa importantă, chiar dacă e purtată cu titluri de tabloid și încă sunt mulți bărbați care se mint că există un grup de femei nebune care au complotat să mintă la unison că au fost agresate sexual. Și e ok să nu cadă toată lumea de acord când abia am început să dezbatem lucruri.

Cum de ai decis să te implici în campania #metoo? Nu te-ai gândit că dacă dezvălui adevărul despre comportamentul unor bărbați agresivi te expui tu însuți la acte de violență din partea lor?
Auzisem diverse povești de la fete care au fost agresate verbal sau chiar fizic de tipul ăla (Rimaru) și le-am invitat să-și spună povestea. Nu cred că am făcut cine știe ce în comparație cu toate femeile care au avut curajul să își spună povestea acolo. Și normal că luasem în calcul că poate să apară a doua zi un nebun care să-mi dea în cap de supărare. Dar cum ziceam, ar fi fost culmea să-mi fac eu griji când tipele din comentarii s-au expus și au făcut de fapt ceea ce contează.