Femeile astea fac educaţie sexuală cu copii de grădiniţă

„Dacă strângi în braţe un prieten şi-ţi zice să-i dai drumul, trebuie să-i dai drumul", le explica Isy Abraham-Raveson unor copii de grădiniţă de la Montclair Cooperative School în luna mai. Şcoala cuprinde grupe de vârstă de la creşă până în clasa a opta. „Nu înseamnă că nu te iubeşte. Trebuie să încetezi fiindcă e corpul lui."

Majoritatea şcolilor americane nu includ educaţia sexuală în programă mai devreme de liceu, potrivit unui studiu din 2014 al Centrului pentru prevenţia şi controlul bolilor. Dar de când şcolile publice din Chicago şi cele din districtul Broward din Florida au mandatat introducerea educaţiei sexuale încă de la grădiniţă, iar Asociaţia americană pentru sănătate publică recomandă asta, unii educatori susţin predarea educaţiei sexuale cât mai devreme. Printre aceştia e şi Abraham-Raveson, care se ocupă de programe şcolare în cadrul organizaţiei YES!: Your Empowered Sexuality din New Jersey.

Împreună cu prietenele ei, Natalie Smyth, Eve Gutman, şi Rebecca Klein, Abraham-Raveson a fondat organizaţie cu 13 membri în 2015 pentru a-i învăţa pe copii despre consimţământ, aşa cum ele nu fuseseră învăţate. Membrii predau acum la liceul Montclair din New Jersey împreună cu Montclair Cooperative. În cadrul unor ateliere care durează o jumătate de oră, folosesc jocuri de roluri pentru a discuta despre părţile corpului şi limite personale.

Scenariul îmbrăţişării, de exemplu, a început cu doi copii stând în faţa clasei, iar Abraham-Raveson i-a rugat pe colegii lor să spună cum anume ar putea proceda: unul să-l îmbrăţişeze pe celălalt (le-a spus copiilor că asta l-ar face pe cel îmbrăţişat să plângă), să-i ceară acestuia voie să-l îmbrăţişeze sau să nu-l îmbrăţişeze deloc. Educatorii cântă cu copiii ca aceştia să-şi înteleagă mai bine părţile propriului corp şi pe ale celorlaţi.

YES! a creat şi o carte de colorat plină de monstruleţi jucăuşi numită My Body, Their Body (Corpul meu, corpul lor) pentru a-i ajuta pe cei mici să înveţe să fie stăpâni pe propriul corp şi să le arate părinţilor ce au învăţat. „Dacă vrei o îmbrăţişare, poţi să ceri o îmbrăţişare!" scrie pe una din pagini. Pe alta: „Dacă cineva îţi atinge corpul într-un fel care nu-ţi place, poţi să spui NU". Textul educativ îi învaţă pe copii şi cum să se raporteze la corpul altora, folosindu-şi cunoştinţele despre limitele personale.

„E important să începi orice atelier de educaţie sexuală, la o vârstă oricât de fragedă, într-o notă pozitivă", a declarat Abraham-Raveson pentru VICE. Copiii nu află despre sex într-un context pozitiv întotdeauna. În 31 de state americane există o lege care obligă şcolile publice să-i înveţe pe elevi, de la grădiniţă până la clasa a 12-a, să se protejeze şi să raporteze orice abuz, dar foarte puţine şcoli oferă alte forme de educaţie sexuală timpurie. „Oamenii vorbesc cu cei mici despre limite personale cel mai adesea în contextul încălcării acestora şi al abuzului. E şi asta important, dar trebuis să înveţe să descifreze limbajul corpului şi indiciile sociale", explică Abraham-Raveson. Până acum, a ţinut un singur atelier la grădiniţă, dar a primit feedback pozitiv de la educatoare şi spune că YES! a discutat cu mai multe şcoli pentru a ţine astfel de ateliere.

Pe lângă atelierele YES!, Abraham-Raveson lucrează zilnic cu copii de trei şi patru ani, ca educatoare. Deşi acestora nu le predă educaţie sexuală, le dă informaţii cu fiecare ocazie. Când nu predă, lucrează la un sex shop în Philadelphia.

YES! oferă şi cursuri pentru adulţi: unul despre cum să vorbeşti cu copiii despre sex şi unul despre cum să vorbeşti cu adolescenţii despre sex. Aceste ateliere publice şi gratuite, care au loc la două centre comunitare şi la un spital de copii din Philadelphia, acoperă ceea ce adulţii au învăţat (sau n-au învăţat) despre sex la vremea lor, axându-se pe o întrebare fundamentală: „Ce ne-am dori să ne fi spus părinţii la vremea noastră?". Se discută despre ruşine şi se identifică valorile pe care vor să le transmită copiilor şi tinerilor din viaţa lor.

„E mult mai uşor să aduni o grupă penstru atelierul despre adolescenţi", zice Abraham-Raveson. „E amuzant fiindcă toţi vin panicaţi că au copii adolescenţi, dar dacă veneau la atelierul despre cei mici, n-ar mai fi fost panicaţi acum."

Abraham-Raveson consideră că mult-temuta tradiţie a „discuţiei despre sex" ar putea fi evitată dacă părinţii, profesorii şi alţi adulţi ar folosi diverse momente şi întâmplări de zi cu zi să-i înveţe pe copii lucruri despre sex. De exemplu, când un copil spune că bebeluşul vine din burta mamei, e o ocazie bună să-i explici ce e uterul. „Astfel de momente permit comunicarea unui set de valori şi învăţăminte pe diverse subiecte de-a lungul timpului. Nu trebuie să pui presiune pe un singur moment."

Ceea ce face Abraham-Raveson nu primeşte atâtea critici cât te-ai putea aştepta. Zice că n-a întâlnit niciodată vreun părinte furios. De fapt, la primele întâlniri de la Montclair Cooperative School, directorul şcolii a întrebat dacă programa YES! include şi persoanele queer şi transgeder şi da, le include. Organizaţia evită formulările sexiste de genul „femeile fac copii" sau „bărbaţii produc spermă".

Cu toate acestea, Montclair Cooperative School e o instituţie independentă şi mult mai progresistă decât şcolile publice. Abraham-Raveson a descoperit în cercetările sale că în multe licee publice, profesorii de educaţie sexuală încă se luptă să li se permită folosirea termenilor de „penis" şi „vagin" în loc de „părţi private" la clasele terminale de liceu, unde mulţi elevi şi-au început deja viaţa sexuală.
Ideea de a începe educaţia sexuală încă de la grădiniţă poate părea una radicală în acest context, mai ales că doar 25 de state americane permit educaţia sexuală în şcolile publice, potrivit Conferinţei naţionale a legislaturilor statale. Asta înseamnă că profesorii de educaţie sanitară din jumătate de ţară pot avea o carieră de-o viaţă fără să fi discutat cu elevii despre sex. Educaţia sexuală existentă se concentrează cel mai adesea pe consecinţe ca HIV/SIDA şi sarcini nedorite, nelăsând loc pentru discuţii despre consimţământ sau plăcere.

Abraham-Raveson speră ca educaţia sexuală timpurie să le permită oamenilor să fie mai comunicativi cu partenerii lor până să devină activi sexual. „Dacă nu poţi vorbi despore corpul tău şi despre sex, cum o să ai parte de sex bun, sănătos, protejat şi consensual?, întreabă Abraham-Raveson. „Trebuie să poţi rosti cuvintele penis şi vagin fără ruşine până să discutăm despre ce poţi să faci cu ele."