Fotograful ăsta face datingul să pară un Iad
18+

Fotograful ăsta face datingul să pară un Iad

Ca-n coșmarurile alea de care te sperii.

Printr-un limbaj vizual inspirat din filmele horror din anii '70, artistul Robert Hickerson explorează iadul terifiant al romantismului din era aplicațiilor. Nenumăratele întâlniri eșuate l-au demoralizat complet, dar în punctul în care Hickerson a descoperit că limbajul violent folosit de regizori precum Dario Argento și George Romero se potrivea perfect cu ce încerca el să comunice, și-a transformat sentimentele de singurătate și alienare în imagini de catarsis și teroare.

Publicitate

Disco is Dead


Hickerson a lucrat o bună parte din an și a transformat proiectul ăsta dintr-un jurnal într-o provocare, îmbunătățind imaginile, să pară cât mai reale, chiar absurde. Până la urmă el și-a asumat rolul de Adam, care e o contopire a tuturor tipilor care sunt uciși în primele 30 de minute dintr-un film horror. Dar în loc să-i fie frică, Adam pur și simplu se plânge de viața lui amoroasă.

Totuși, întâlnirile proaste nu reprezintă sfârșitul lumii, deși uneori așa se simte. Am vorbit cu Hickerson despre unele dintre experiențele sale și în ce s-a deghizat de Halloween.

VICE: Genul horror poate fi unul polarizant. Cum justifici că te folosești de violență și gore în arta ta?
Robert Hickerson: În seria asta am fost mai interesat mai mult de tehnică, să creez o proteză cât mai realistă și să fac imagini horror. Mereu mi-a plăcut genul ăsta, în special poveștile mai timpurii de tabără, care pot fi atât amuzante cât și tulburătoare. Îmi doream de mult să fac astfel de lucrări. Eu consider horror-ul, spre deosebire de alte genuri, că are potențialul unei alegorii mai directe, unde demonii interni devin demoni pe bune, pe care-i vezi și cu care te confrunți.

M-am simțit rănit după niște întâlniri și am vrut să exteriorizez asta într-o formă absurdă și extremă. M-am axat pe limbajul horror, dar am arătat doar efectul, nu și cauza. Am făcut toate protezele din hârtie și spumă poliuretanică, astfel încât oasele și cioturile chiar să pară false. Toate astea au fost cu scopul de a sublinia absurditatea, plus a da o notă umoristică temei.

Publicitate

Totuși, e tras de păr, de la subiect la felul în care e prezentat. Eu cred că toată lumea vede imagini violente constant și asta ne-a desensibilizat. Așa că mi s-a părut logic să abordez un subiect atât de insignifiant precum dezamăgirile și frustrările amoroase, prin intermediul unei viziune atât de extreme.

Ce paralele poți face între o întâlnire foarte proastă și un horror clasic?
Eu cred că există tot aspectul ăla în care te trezești într-o situație cu cineva pe care crezi că-l cunoști, și evoluează într-un horror. Însă pentru mine a fost ideea de a înțelege horror-ul ca un limbaj cu propriile reguli și convenții. Eu cred că procesul de dating poate fi destul de frustrant atunci când e bun, dar extrem de plictisitor când e nasol. Am vrut să folosesc limbajul ăsta pentru a discuta procesul de întâlniri și a petrece timp cu străini, plus auto-deprecierea și îndoiala generată de respingere.

Care e cea mai tulburătoare întâlnire la care ai fost?
Cea mai nasoală întâlnire a fost cu cineva care chiar nu avea niciun hobby sau interes. Am petrecut tot timpul online și în persoană sugerând chestii care ar fi putut să o intereseze.

Ce regizori și filme te-au inspirat pentru proiectul ăsta?
Când am început acest proiect, am fost foarte influențat de Suspiria de Dario Argento. Asta m-a dus mai departe, spre filmele giallo, în special toate ale lui Argento și Mario Bava. Am mai cochetat și cu George Romero, mai ales filme precum Creepshow, în care tehnica lui de iluminare e incredibilă. În ideea asta, am analizat și multe postere, care au avut o mică revenire. Posterele pentru Fright Night și Eyes Without Fear sunt grozave și au o calitate vizuală pe care am încercat să o redau în seria mea fotografică.

Publicitate

Pe lângă regizori, am fost inspirat și de lucrările lui Sue de Beer, care este incredibilă. Fotografiile ei gore mai timpurii m-au impresionat pentru felul practic în care a folosit efectele și umorul. În plus, viziunea ei e una la care oamenii nu știu cum să reacționeze în contextul de artă, ceea ce deschide un mediu foarte interesant.

Am fost influențat și de Mark Rothko, pentru coloristică, deoarece modernismul e atât de sex și îngrădit, așa că mi s-a părut amuzant să mă inspir de aici pentru lucrările horror.

De ce fotografie și nu un film?
Îmi place ideea de a face un film horror, dar pentru proiectul ăsta nu am fost interesat să materializez o anumită narativă. Proiectul e mai mult despre consecințe, nu de a fi martor la un act de violență. Nu am vrut să creez un personaj negativ, pentru că nu despre asta e vorba, ci despre ce înseamnă să rămâi cu sentimentul ăla deprimant și blazat. Și plin de sânge din cap până-n picioare.

De bine sau de rău, cum crezi că s-a schimbat genul horror din anii '70 până acum?
Eu cred că odată cu filmele horror americane din anii '70, am fost martori la o grămadă de horror politic, dar prin violență extremă. Eu cred că în timp, ne-am cam pierdut în gratuitatea violenței. Nu mă înțelege greșit, ador campy gore, dar când lucrurile devin prea tortură porno, cum ar fi acte extreme de violență fără motivație, astea mă plictisește.

După splendoarea New French Extremism, am fost întâmpinați de multe remake-uri americane și regurgitații care doar încercau să șocheze, fără comentariu social ( sau în unele caz, chiar deloc). Eu cred că filmele horror motivate de probleme sociale a început să prindă din nou, ceea ce e minunat.

Publicitate

De Halloween te-ai deghizat în alter-ego-ul tău Adam?
[Râde] Nu, Adam nu va ieși de Halloween. În momentul de față, e bucăți.

Atunci în ce te-ai costumat?
În Ioana D'Arc din seria web Zhe Zhe. Ea e o muziciană care a reînviat și acum nu vrea decât să se concentreze pe muzica ei. E super cool.

Ce urmează pentru proiectul tău?
Lucrez să faci suficiente lucrări încât să compun un album și sper și o expoziție. Vreau să dezvolt compoziții mai mari și mai elaborate, cu recuzită mai complexă. Cred că există potențialul și pentru niște lucrări în mișcare, dar totul depinde cum vor evolua lucrurile anul viitor. Ce știu sigur e că va fi sânge.

Robert Hickerson este un artist din New York și îi poți vedea lucrările de artă aici .

Vezi mai multe fotografii gore:
Programul ăsta face din orice mâzgălitură o față care-ți dă coșmaruri
**_[Imagini înfricoșătoare din antichitate

](https://www.vice.com/ro/article/qk8ee5/alchimie-din-antichitate)Am vorbit cu fotograful care a cosmetizat violența_**