Fă-ţi singur casă de pe net cu proiectul WikiHouse

Proiectul WikiHouse e un exemplu grozav de arhitectură open-source: un design de clădire pe care îl poți descărca și produce fără să ai experiență în construcții. În ultima versiune a proiectului, etosul open-source se extinde dincolo de planurile structurale și include niște electronice de tip Internet of Things.

WikiHouse 4.0 e un plan de casă inteligentă DIY descărcabil, în care poți construi – și controla – totul, de la pereții prefabricați până la sistemul de iluminat.

Sarah Gold, designer

Prototipul ultimului design WikiHouse a fost ansamblat săptămâna asta în Londra în cadrul Festivalului de Design, susținut de Arup, Project 00 și Building Centre. Sarah Gold, designer al proiectului WikiHouse, mi-a spus că structura a fost construită de opt voluntari în decurs de două săptămâni și a fost făcută în întregime din materiale de la sponsori. „Deci WikiHouse 4.0 vorbește nu doar despre materialele diverse pe care le putem folosi pentru a ne construi casele, ci și despre cine le construiește”, a spus ea.

E un proces de lucru simplu: descarci modelul, trimiți planul spre producție și apoi ansamblezi piesele. „Recapitulăm constant formele pieselor tăiate astfel încât să nu poată fi asamblate greșit sau, dacă le asamblezi greșit, să nu conteze, pentru că sunt simetrice”, mi-a explicat Gold. Întâi construiești niște cadre largi care constituie forma generală a casei, apoi le ridici ca atunci când construiești un hambar, după care adaugi placaj pentru rigiditate și o membrane izolantă în pereți. E doar un pic mai complex decât un proiect IKEA.

Deși toată ideea unui proiect de design open-source e să fie destul de general, proprietarii pot modifica casa prin adăugarea sau înlăturarea de module sau schimbarea mărimii sau folosirea de materiale diferite. „Poți folosi orice ai chef, atâta timp cât materialul plăcilor pentru carcasă e structural.” Prototipul, făcut din SmartPly OSB, are două camere principale și o scară care duce pe terasa de pe acoperiș. În timp ce mă plimbam prin casă, simțeam cum podeaua scârțâie sub picioare, dar Gold m-a asigurat că era incredibil de solidă și testată de Arup.

Pe pereți casei prototip erau coduri QR și taguri NFC prin care vizitatorii puteau accesa sistemul de control intranet. Un program in-browser îți permite să controlezi lumina, ventilația și alți senzori din casă.

Toate firele sunt ascunse de o zonă de serviciu din spatele panourilor care acoperă camera la câțiva centimetri de peretele exterior. Asta înseamnă că poți trece firele pe oriunde vrei prin toată clădirea și trebuie doar să muți prizele, a spus Gold. Faci o gaură și muți firul unde ai nevoie – nu îți trebuie un electrician. Sistemul de electricitate al casei formează un circuit complet pentru siguranță și eficiență.

Așadar, designul casei inteligente e ușor de personalizat și ridică niște întrebări interesante despre cum folosim The Internet of Things. Cum tot mai multe obiecte au senzori și sunt conectate, a crescut și îngrijorarea în legătură cu securitatea datelor pe care acestea le colectează și le trimit. S-a demonstrat de multe ori că Internet of Things poate fi hackuit și cât de mult îți dorești, de fapt, ca Google să știe despre preferințele tale în privința încălzirii sau Samsung despre obiceurile tale alimentare în funcție de cum folosești frigiderul?

Centrala care controlează casa.

Dacă dispozitivele ar fi construite dintr-un hardware și un software open-source și le-ai putea accesa printr-un singur sistem central, poate că ai putea păstra informațiile în bula propriei case. Proiectul WikiHouse nu a perfecționat încă acest lucru, dar Gold are în vedere niște alternative open-source care pot rivaliza cu Nest. „Asta mă interesează foarte mult la acest proiect: ideea de sistem modular, adaptabil, care să fie controlat în totalitate de proprietar”, a spus ea.

Un exemplu interesant de dispozitiv open-source în WikiHouse e schimbătorul de căldură creat de Arup, numit Open MHVR. E construit din componente printate cu imprimanta 3D și cutii vechi de bere și circulă aerul încălzit prin încăperi.

Treptele care duc spre acoperiș.

În viitor, Gold își imaginează un sistem inovator de încălzire: o casă inteligentă care să aibă propriul server de informații domestice și să nu se bazeze pe servere de tip cloud, care ar putea încălzi casa cu energia pe care o produce.

Deși o casă ieftină și ușor de construit poate fi de mare ajutor în zonele lovite de dezastre, Gold a spus că designul a fost creat cu intenția de a rezolva situația critică a pieței imobiliare din Marea Britanie. „Cred că e mult mai bine pentru un grup de designeri din zona locală să se ocupe de proiect pentru că ei cunosc cel mai bine aceste probleme”, a spus ea.

Casa WikiHouse din Londra.

Se estimează că realizarea unui proiect WikiHouse 4.0 costă 50 000 de lire, cu tot cu servicii și aplicațiile principale. Acest preț nu include și prețul terenului pe care ar trebui construită.

În ciuda acestor câtorva obstacole, WikiHouse are potențial; Gold își imaginează o comunitate cu instrumente și scule ai cărei membri se ajută între ei să-și construiască casele. La urma urmei, e nevoie de nivele minime de investiție, timp și talent.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre design:

O firmă de design din Tokyo a construit organe umane artificiale pentru post-apocalipsă
Ce înveți când faci design pentru bannere pornografice
Pastilele care-ți aduc soarele tropical în dulapul cu medicamente