Am fost la sală cu cei mai periculoși motocicliști turci din Germania

Ne-am învârtit vreo zece minute printr-o zonă industrială din nordul Berlinului şi, într-un final, i-am văzut lângă o poartă: doi bărbaţi bine făcuţi în geci de piele, cu părul tuns foarte scurt. Ne-am apropiat cu un aer nesigur, iar ei ne-au strâns mâinile fără să zâmbească. „Mergeţi în spate pe uşa mică. O să aveţi parte de o primire călduroasă.", spune rânjind unul din ei. Încep să mă întreb dacă a fost o greşeală să ne întâlnim cu Osmanen Germania (Otomanii Germani) – cea mai nouă gaşcă nemţească de motociclişti.

Numele grupului combină imperiile otoman şi german şi face referire la originile turcești ale majorității membrilor. Ei au fost necunoscuţi publicului larg până de curând. Asta s-a schimbat în seara de 25 ianuarie, când vreo optzeci de membri ai Osmanen Germania s-au întâlnit în oraşul Neuss şi alţi patruzeci în Duisburg, două zile mai târziu.

Presa a tunat: „Un nou război al motocicliştilor ameninţă Düsseldorf", scria pe prima pagină a unui ziar. Alte titluri sunau cam aşa: „Motocicliştii otomani se extind în Germania (Bild)" şi „Grupul de motociclişti Osmanen Germania se extinde rapid(Die Welt)".

Toate articolele păreau sigure de un lucru: că Osmanen sunt o gaşcă agresivă de motociclişti care vor să fie priviți ca găştile tradiţionale deja consacrate. „Noua gaşcă crește din ce în ce mai mult în districtele roşii, ceea ce mărește şansele unei lupte teritoriale sângeroase cu găşti consacrate ca Hells Angels sau Mongols.", a anunţat Hannoversche Allgemeine. „Experţii în domeniu avertizează că e important ca oamenii să nu reacţioneze exagerat şi să nu creeze panică inutilă."

Poliţia din Renania de Nord-Westphalia e mult mai rezervată: „Încă strângem informaţii", spune Klaus Zimmermann, purtătorul de cuvânt al diviziei crimă organizată din Renania de Nord-Westphalia. Poliţia nu vorbeşte despre „războaiele motocicliştilor", însă ia în serios noul grup: „Nu putem elimina posibilitatea apariției unor conflicte. S-a întâmplat asta de câteva ori când găştile ostile s-au stabilit în teritoriile altor găşti cu intenţia de a face afaceri."

Întrebarea este dacă Osmanen sunt interesaţi de genul ăsta de afacere. Potrivit lui Zimmerman, nu există dovezi în direcţia asta. Grupul e încă proaspăt şi nu are o marcă proprie. Pe Facebook, membrii Osmanen neagă hotărât intenţiile infracționale. „Am înfiinţat Osmanen Germania ca să dăm ceva înapoi, nu ca să luăm ceva de la cineva.", scrie pe Facebook Selcuk S., unul din membrii grupului. Alţi membri subliniază că grupul nu e unul de motociclişti. De fapt, vor să atragă atenţia că nu sunt un club de motociclişti, ci unul de box.

Asta înseamnă că presa germană se agită degeaba? Osmanen e doar un club sportiv cu nume rebel? Dacă da, ce-i cu costumele? Osmanen n-au fugit încă la vreun trust media ca să răspundă la întrebările astea. Singurul interviu pe care l-au dat a fost către un website relativ obscur.

Din cauza asta, e suprinzător atât că mi-au răspuns la mail, cât şi că m-au invitat la ei. Se pare că Osmanen vor acum să aibă grijă de imaginea lor publică.

Mica uşă se deschide şi suntem conduşi printr-un hol bine luminat, într-o sală de sport foarte bine pusă la punct. Sunt vreo şase bărbaţi în geci de piele, majoritatea la fel de solizi ca cei de afară. Ne strâng toţi mâinile, iar unul din ei ne prezintă sala cât îl aşteptăm pe liderul lor. Pe geaca lui scrie „căpitan de drum".

Preşedintele din Berlin, care e şi mai solid decât ceilalţi, îşi spune Tiger. E totodată Sergentul Mondial al Osmanen, adică unul din cei mai importanţi membri ai clubului, după fondatorii Selcuk S. şi Mehmet B. Suntem într-un soi de cameră de înregistrări, iar el ne explică viziunea sa asupra Osmanen Germania. „Suntem un club de box. Ne ocupăm cu sportul, nimic mai mult." Se pare că poartă geci ca să se recunoască între ei. „Presa scrie numai mizerii despre noi, sunt numai minciuni", susţine el.

Tonul filmării e un pic agresiv, dar asta e şi ideea cu clipurile hip-hop. Unul din membri Osmanen Germania îmi explică: „Când (rapperul) Bushido cântă despre faptul că va ucide pe cineva, n-are de gând să facă asta de fapt."

„Peisajul motocicliştilor din Germania se schimbă, motiv pentru care Osmanen creează atâta agitaţie", explică Stephan Strehlow, liderul diviziei de poliţie care luptă împotriva infracţiunilor comise de motociclişti şi a celor legate de prostituţie. „Pe de-o parte sunt motocicliştii de şcoală veche, majoritatea nemţi, pentru care codul e foarte important", explică el. „Găştile care apar sunt formate din imigranţi sau persoane de altă naţionalitate şi au o altă percepţie asupra a ceea ce înseamnă să fii motociclist." Pentru multe dintre grupurile noi, calitatea de membru e o cale spre respect şi spre a comite infracţiuni sub protecţia unui grup mai mare.

Un exemplu e infractorul de profesie Kadir P., de la Hells Angels, care e acuzat de crimă pentru că a tras opt gloanţe într-un adversar. A fost racolat iniţiat de gaşca Bandidos, dar când a văzut că Hells Angels creşte, şi-a luat toţi adepţii şi a trecut de cealaltă parte a baricadei. A fost acceptat aproape instant, deşi abia atacase Hells Angels: un motociclist aproape că a rămas fără picior de la o lovitură de macetă, iar şeful Hells Angels din Berlin, André S., a fost înjunghiat în spate.

Încă un motiv important pentru care Osmanen Germania sunt percepuţi astfel e tensiunea în creştere dintre motocicliştii de şcoală veche şi imigranţii, în Hesse şi Renania de Nord-Westphalia. În iulie 2014, liderul Hells Angels din Frankfurt, Schnitzel Walter, i-a interzis membrului Aygün M. să se aventureze de unul singur şi să-şi formeze propria divizie în Giessen. Când Aygün M. a furat câteva contracte de pază, Schnitzel Walter a răspuns cu focuri de armă în faţa clubului Katana, din Frankfurt, ceea ce a dus la rănirea a cinci motocliclişti.

De atunci, lucrurile s-au mai liniştit în Hesse, după o intervenţie a Hells Angels International. Lui Aygün M. i s-a permis să-şi păstreze divizia din Giessen, unde îşi petrece timpul acum fostul „Naş din Köln", „Neco" Arabaci, eliberat în 2007 după şase ani de închisoare. În 2013, Der Spiegel anunţa că Nomads Turcia, o subdivizie a Hells Angels condusă de Neco, a instrumentat un atac asupra Hells Angels Krefeld, condus de Arabaci.

Potrivit ziarului Der Westen, Osmanen Germania se trag din Nomads Turcia. Însă Osmanen neagă vehement. „Sunt doar speculaţii", spune Tiger. Stephan Strehlow adaugă: „Nu avem nicio dovadă că fondarea grupului a venit din exterior."

Pagina lor de Facebook şi fotografiile care se găsesc online arată că Osmanen au o relaţie foarte bună cu Aygün M. şi Hells Angels Giessen. „Osmanen Germania sunt foarte transparenţi în prietenia cu Hells Angels", explică Stephan Strehlow. „Osmanen Berlin sunt declaraţi susţinători ai Hells Angels MC Giessen."

Însă Tiger neagă afirmaţia: „Am fost implicaţi personal în relaţii cu unii dintre ei, am luat cina împreună o dată. Dar în afară de asta, nu suntem încurcaţi cu nimeni." Singurele fotografii de la cina respectivă îi arată pe ambii lideri stând mândri unul lângă celălalt.

Unul din fondatorii Osmanen e fost membru Hells Angels, aşa că grupul a adoptat multe din titlurile şi reprezentările vizuale ale scenei de motociclişti. Tiger are un tatuaj cu „13", codul Hells Angels pentru litera „M", de la marijuana. Tiger spune că, pentru Osmanen, 13 reprezintă cele 13 legi ale grupului, „toate bune, cum ar fi loialitatea."

Preferă mai degrabă să vorbească despre succesul pe care l-au avut în lucrul cu tinerii, un scop important al practicilor Osmanen. „Mulţi dintre noi am fost copii ai străzii şi mulţi am trecut prin închisoare. Vrem să le oferim şanse tinerilor, ca să nu treacă prin asta." E motivul pentru care membrii s-au adunat şi au transformat o fabrică veche în sală de antrenamente. Osmanen sunt împotriva drogurilor şi alcoolului: „Cei care fac trafic droguri sau îi otrăvesc pe alţii cu substanţe sunt daţi afară." Asta se aplică şi membrilor implicaţi în prostituţie.

Însă dacă un membru are o problemă cu drogurile, se poate baza pe susţinerea grupului: „Suntem nişte oameni cu minţi deschise", spune Tiger. Chestia asta e susţinută de voluntariatul grupului la înmormântarea lui Mohamed, refugiatul răpit şi ucis anul trecut în Berlin-Moabit. „Şi organizăm constant seri de stat la grătar pentru membrii care au familii, la care sunt invitaţi numai cei cu iubite, logodnice sau soţii."

Cu toate astea, poliţia din Berlin şi Renania de Nord-Westphalia nu e convinsă că Osmanen e doar un grup social. „Oamenii ăştia nu sunt străini poliţiei", spune Klaus Zimmerman. „Ştim că sunt activi în infracţiuni violente, iar unii au dosare care implică arme şi droguri." Dar e imposibil ca oamenii ăştia să se fi strâns pur şi simplu împreună ca să facă un club de box? „Ei asta spun", explică Stephen Strehlow. „Nu putem confirma."

Se pare că autorităţile germane nu ştiu exact ce e cu grupul Osmanen. Nici măcar nu ştiu câţi sunt actualmente în Germania. Tiger şi adepţii lui susţin că au peste 2 500 de membri în Germania şi mai mulţi prin Europa. În Renania de Nord-Westphalia, poliţia ştie de aproximativ o sută de membri. În Berlin, sunt „treizeci, maxim cincizeci"; Tiger spune că ar fi şaptezeci.

Ne pregătim să plecăm, iar Tiger subliniază din nou: „tot ce am spus e adevărat. Trăim onest aici, conştiinţa noastră e nepătată." Mai târziu, îmi trimite un mesaj pe WhatsApp, în care insistă să-mi închei articolul cu fraza: „Dacă se întâmplă ceva, vom ţine piept şi vom lupta până la ultima picătură de sânge."

Mai jos găsești imagini cu tipii pe care i-am cunoscut în ziua aia:

Traducere: Alexandra Andrieş

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre motociliști:
Motocicliștii fioroși sunt chiar comici uneori
Am revăzut fotografiile iconice cu motocicliști ale lui Danny Lyon din anii 1960
La un pahar cu motoclicliștii norvegieni de la Hell's Angels