Pe strada George Vraca la nr. 6 se află o casă proiectată de Dimitrie Maimarolu, arhitectul Palatului Patriarhiei și cel al Cercului Militar Național. Acum trei ani, pe ea atârna un afiș care anunța că e de vânzare. Încă de pe-atunci era abandonată și în paragină. Proprietarii n-au avut timp să se îngrijească de vechea construcție și au ales să o dea altora în stare măcar s-o dărâme. Din nefericire pentru ei, în 2010 a fost clasată ca monument istoric, dar decizia n-a făcut altceva decât să stagneze distrugerea imobilului la parterul căruia cândva se afla un mic atelier de sculptură și o farmacie.
Publicitate
Astăzi geamurile mari ale ferestrelor de la parter au fost înlocuite cu un zid din cărămizi folosit pentru tag-uri si graff-uri. Din când în când mai este vizitat de „studenții de la arhitectură", dar omul în grija căruia a fost lăsată casa nu prea lasă oameni să intre cu una cu două. Am înțeles de la el că actualul proprietar dorește modificarea casei: păstrarea fațadei și construirea în interiorul clădirii a unui bloc.
De la intrare am fost întâmpinat de chipul semeț al tovarășului. Am profitat de lipsa lui de atenție și m-am strecurat în casa pustie.
A fost destul de complicat de ajuns la etaj. Grămezi de peturi, ambalaje și alte gunoaie formau un zid de netrecut. Misiunea părea compromisă, dar mi-am creat singur o cale de acces strângând mizeria. În poze vedeți trofeele mele în lupta cu factorii poluanți.
Sus lucrurile nu erau diferite, mai mult aer leneș și obiecte mâncate de vreme, demne de încadrat la estetica urâtului.
O privire de ansamblu asupra scărilor principale m-a făcut să conștientizez pericolul vechiului București, atât de greu de adaptat noilor cerințe.
Nu știu de ce, dar am avut impresia că locul e bântuit. Mă aflam în zona camerelor servitorilor și-mi imaginam o copilă alergând pe acest hol. Prea mare tulburare, mi-am zis și am intrat în una dintre camere.
Era mică și îngustă și trebuia să-mi plec capul ca să nu mă aleg cu-n cucui.
Poza asta am găsit-o într-o altă cameră, ceva mai decentă. Tripul cu fantoma începea să prindă contur. Mult timp după ce am vizitat casa, m-am tot gândit dacă nu este una și aceeași fată cu cea apărută brusc in imaginația mea, pe holurile din zona camerelor servitorilor.
Aproape se înserase când într-o încăpere vecină s-au auzit zgomote, dar când am deschis ușa, lipsea cu desăvârșire orice homles. Ceva straniu se petrecea acolo, asa c-am ales să nu mai tulbur locul cu blițurile mele. Am coborat degrabă scările întunecate, m-am împiedicat de gunoaiele alea și am ieșit respirând ușurat.Anterior: Blocul de locuinţe de pe strada Covaci
