Suntem în plină campanie electorală și cu toții suntem curioși cu cine votează vecinul urâcios sau prietenul de Facebook căruia nu-i dăm niciodată like. E natural să fii curios, chiar dacă-n realitate nu dai doi bani pe opinia lui politică. Și cum nu se pune problema să te duci și să-l întrebi „Frățioare, tu cu cine votezi pentru primărie?", că doar ești un delicat care o arde indiferent, trebuie să te prinzi singur pe cine o să pună ștampila.

Poate că sunt și metode mai facile, dar de departe cel mai interesant mod s-o faci e în funcție de muzica pe care o ascultă, chestie pe care poți s-o afli ușor dacă îi stalkerești un pic profilul de Facebook. Muzica nu minte niciodată, așa că oricât ai încerca să pari ceva ce nu ești, când apeși „play" îți dai arama pe față. Deci, dacă vrei să știi cu cine votează cineva, mergi la sigur cu schema asta.

Ca să-ți fie mai ușor să-ți dibuiești aproapele și să-i dai peste nas cu clasicul „Poți să te ascunzi, dar nu te poți ascunde!", ți-am făcut mai jos un ghid al comportamentului la vot, bazat pe muzica pe care o asculți.

Paraziții, cu bagajul lor infinit de clișee primitive, zici c-au făcut dintotdeauna muzică fix pentru votanții Gabrielei Firea. Ascultătorul clasic de Paraziții e genul de mascul transpirat care o arde dur și trăiește cu impresia că versurile alea misogine ale trupei sunt, de fapt, un mod de educare a populației. Ceva la modul „nu faceți cum zicem noi aici". În sinea lui, ascultătorul de Paraziții și altă muzică din categoria asta chiar crede că există ceva pedagogic în expirăciunile alea de versuri, în timp ce-și scoate ceara din urechi și repăie din gât „M-am îmbătat, am chef de ceartă, îți bag eu frica-n piele".

Nu există nicio îndoială: o s-o voteze negreșit pe Gabriela Firea, pentru c-are senzația că așa o să-și demonstreze lui însuși că nu-i deloc misogin. Și c-a prins el mesajul ăla criptat parazit și uite ce adevărăciune de om e el. Sigur, asta chiar dacă-i mai scapă o scatoalcă jumătății lui, „dar doar când și-o merită, fraiera". Deliberat sau nu, Gabriela Firea chiar a căutat să obțină voturi de la fanii muzicii pe care-ți bați consoarta, atunci când a spus că ideea ei de forță e o femeie care face curat după zece bărbați. Câți?! Cumva, Firea chiar și-a construit campania în jurul imaginii de femeie supusă bărbatului.

Dacă votezi cu Cătălin Berenghi, e evident că faci parte din categoria aia rară de viețuitoare care fredonează cântece de galerie cu prietenii, dar în afara stadionului, pentru că minte multă nu se cere. Adică, nu mă-nțelege greșit. E în regulă să cânți de-astea când o arzi pe stadion, la meci, dar e profund penibil să asculți pe telefon refrene de dat cioc la Gardă și alte subtilități de peluză când ieși cu amicii în fața blocului sau când circuli cu mijloacele de transport în comun.

Oricum, „Forza Steaua, hei!" și variațiunile pe temă reprezintă cea mai mică problemă a ta. E clar că ești genul de adult cu minte de puștan, pasionat de teribilisme ieftine care fac deliciul elevilor de clasa a noua de la profesională. Uite, sigur ți-a plăcut și ideea asta măreață: „ hai să luăm un elicopter și să aruncăm cu măruntaie de porc pe terenul sfânt românesc unde se face moschee". Așa-i c-a dat-o bine omul?

Ole, ole, cine nu sare, cine nu sare…!

[CLIP CU PUȚINE VIZUALIZĂRI PE YOUTUBE]

Nu-i așa că și tu ai cunoștințe care ascultă niște chestii dubioase și mega obscure? Știi, DJ-i de ăia care, dacă n-are avea titulatura de „DJ" în fața numelui, ai putea crede că-s medicamente sau tehnici de supraviețuire în munți. Sau orice altceva cu care nu ești la curent deloc. Sau trupe de alea cu câteva sute de views pe Youtube, la care oamenii ăștia mai dau câte-un share pasiv-agresiv câteodată, cu mesaje gen „Păcat că nu se ascultă muzică bună în România, tipii ăștia sunt miezul din dodoașcă. Csf? Ncsf…".

Firește, merge și oleacă de jazz, așa de relaxare, alături de-un vin roșu și-o fotografie cu momentul pe Instagram. Ei, toți oamenii ăștia, din autointitulata elită muzicală, o să îl voteze cu siguranță pe Nicușor Dan, pentru că omul s-a marketat cumva ca cel mai puțin comercial dintre candidații pentru primăria Bucureștiului. Chiar pare tipul care ți-ar da bani când faci o chetă-n Vamă, te-ar cinsti cu o sharoma și-ar împărți taxiul cu tine, după o noapte-n club.

E clar că pe Bogdan Diaconu nu-l poți vota decât în condițiile astea: să fii genul de ignorant creștino-populist, xenofob & homofob până-n măduva oaselor și îndeajuns de tont încât să pui botul la discursuri agresive ultranaționaliste. Contează mai puțin dacă ai fost așa de când erai pișpirică sau ți-au intrat ideile astea-n cap după ce-ai halit din zbor vreo idee cum că „străinii ne vând țara" sau „UE e Satana". Important e că, din moment ce intenționezi la modul serios să-i dai votul tău lui Diaconu și rezonezi cu ideile lui, înseamnă că te uzi tot când răsună-n boxe hip hop creștin ortodox și îl adori pe Cedry2k, despre care crezi că e printre puținii artiști care spun lucrurilor pe nume.

Și clar te dai în vânt și după populară de la noi, mai ales când joci pe la nunți adevărate, care-i plac și lui Dumnezeu, de alea între un bărbat și-o femeie. Asta pentru că programul politic al lui Diaconu și mentalitatea ta sunt fix ca muzica folclorică: reprezintă o întoarcere-n timp cu câteva sute de ani.

Ca să te duci să pui ștampila pe Robert Turcescu, trebuie să ai în tine un soi de nostalgie comunistă, astfel încât muzica aia ușoară din anii 1900 nu doar s-o găsești suportabilă, dar să-ți și gâdile urechea. Iar candidatul PMP chiar e pe inima ta, în cazul ăsta. Turcescu are efectul să trezească emoții nostalgicilor și să răscolească opțiunile de vot ale bunicilor. Gândește-te: apare de când lumea la televizor, deși nu zice nimic interesant niciodată, a concurat la preselecția națională pentru Eurovision, iar până cu puțin timp în urmă a avut o relație cu Oana Sârbu, un fel de monstru sacru al muzicii ușoare.

În același timp, firește că verși măcar o lacrimă când auzi melodioara asta înduioșătoare cu care Turcescu a concurat la Eurovision. Că dacă n-ai face-o, n-ai mai avea cum să-l votezi pe individ. Adică, serios, oamenii normali n-au cum să-i dea votul unui tip care fredona piesa asta și-o făcea în afara cabinei de duș din propria casă. În aceeași ordine de idei, sigur asculți și baladele nemuritoare de la Compact și, în general, cam orice piesă care a ridicat publicul în picioare la Festivalul Mamaia.

Dacă ai trecut prin procesul în care te dai jos din pat, te-mbraci în hainele de duminică și te duci la secția de vot ca să pui ștampila pe candidatul PNL, Cătălin Predoiu, înseamnă că ești un om foarte fad de felul tău. Pe bune acum, gândește-te că ai irosit o groază de timp ca să-l votezi pe omul „back-up" pentru toate funcțiile posibile. Predoiu, fost viitor prim-ministru, a fost abia a patra variantă la primăria Capitalei și e atât de plictisitor încât nici n-a venit la prima dezbatere electorală. Și chiar dacă ar fi venit, probabil că ar fi stat cuminte în colțul lui și n-ar fi zis nimic notabil. Mă-ndoiesc că rudele lui îl vor vota, la cât e de absent.

Prin urmare, mi se pare normal că atunci când ești în starea aia cea mai sălbatică a ta, în care-ți vine să petreci drăcește și să te zbengui până nu mai știi de tine, să bagi niște muzică de asta hardcore amerindiană. Iar a doua zi să le povestești colegilor de birou cum ți-ai făcut de cap și-ai întrecut orice limită. Chefliule!

Pe Adrian Severin nu-l poți vota decât dacă-l înțelegi foarte bine. Doar dacă ai trecut și tu prin ce trece el în perioada asta, adică știi cum e să iei drumul străinătății și să faci combinații riscante, ca să-ți umpli buzunarele cu biștari, după care să te-nhațe gaborii la colț de stradă când ți-e lumea mai dragă. Adrian Severin știe cum e asta, c-a fost prins că lua ceva șpagă afară, ca să facă mânării prin Parlamentul European. A fost judecat și condamnat la trei ani și trei luni de închisoare, sentință care nu este definitivă.

Cât e încă în libertate, Severin candidează la primăria Capitalei, dacă nu știai. Probabil că n-o să aibă mai mult de 100 de voturi, cu tot cu alea ale familiei, dar măcar e sigur că toți cei care-i ștampilează numele sunt afaceriști de succes, cu treninguri originale, care au dat de belea și-au avut ghinionul să nu nimerească cel mai de treabă judecător.

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre muzică:
Ce muzică românească ar trebui să asculți, în funcție de cât ai luat la Bac
Toate fețele jenate făcute de Robbie Williams în interviul cu Mihai Morar
Poveștile ciudate ale artiștilor români: sechestrați de o profesoară, sex pe scenă și om strivit de camion