Cu puţin timp în urmă, broaștele erau folosite ca teste de sarcină

Înființat în 2007, Muzeul pentru Contracepție și Avort, din Viena, Austria, este singurul de acest gen. Și anume, nu există nicio altă colecție susţinută la nivel internațional, care aduce un astfel de omagiu tuturor metodelor și obiectelor pe care oamenii le-au folosit ca să nu mai producă alți oameni.

Săptămâna trecută, l-am sunat pe Christian Fiala, directorul muzeului (poza lui, în stânga, jos) și a fost de acord să-mi facă un tur și să-mi vorbească despre avort și despre contracepție de-a lungul timpului.

Există, desigur, o poveste datorită căreia am ajuns să lucrez în acest domeniu, care este considerat un mare tabu în toată Austria. Mai ales în zona de munte a Tyrolului, unde nici măcar nu ne-au închiriat un apartament mie și prietenei mele, pentru că nu eram căsătoriți.

Atunci, doar ce începusem facultatea de medicină și am fost șocat să aflu că o grămadă de colegi de-ai mei nu știau cum să se protejeze de bolile venerice și de sarcinile nedorite, în ciuda educației lor profesionale.

Cum să bagi un tampon de pe vremuri în colul uterin

După un an petrecut în Thailanda, unde am văzut femei care mureau zilnic din cauza avorturilor induse de ele, am decis să iau inițiativă. Am vrut să ajut și să sprijin victimele și să le ajut să-și educe partenerii în legătură cu riscurile și posibilitățile, în special când alegerea nu este paternitatea.

Austria deține unul dintre cele mai mari numere de sarcini întrerupte din Europa. Sunt aproximativ 30 de mii de femei pe an care vor să avorteze. De asemenea, sistemul de asistență medicală din Austria este singurul din vestul Europei care nu acoperă costurile avorturilor, chiar dacă sunt legale. Legislația națională referitoare la prevenirea sarcinilor este de asemenea foarte conservatoare și ipocrită.

Deci, scopul principal al muzeului este de a educa vizitatorii despre prevenirea sarcinilor și de a le arăta oribila istorie a avortului de-a lungul timpului și convingerile absurde care au înconjurat acest lucru.

DREAPTA:Titlul spune: „Prezervativele Diva, făcute din cauciuc de mătase. Prezervativul meu protejat prin lege s-a întins!" STÂNGA: un prezervativ dintr-o vezică de pește, care, potrivit arhivelor King Minos, era folosit în 1200 D.Hr.

Călătoresc mult și, în timpul diverselor conferințe și vizite la specialiștii cu care m-am împrietenit în toată lumea, am adunat informații, precum și obiecte fascinante. Înainte ca Charles Goodyear să inventeze primul prezervativ vulcanizat, din cauciuc natural, în 1855, oamenii foloseau tot felul de chestii ca metode de contracepție: vezici de pește, apendice de oi, piei intestinale asemănătoare…

Se simțea ca pe viu, dar erau destul de nesigure.

Un duș genital francez, care arată ca o halbă

În Europa, era o regulă să faci dușuri vaginale după sex, pentru prevenirea sarcinii. Evident, era extrem de ineficient.

Bureții erau folosiți ca diafragme în anii 1900 și râmele erau injectate cu urină pentru a se verifica dacă ești însărcinată. N-a mers atât de bine. Broaștele erau de asemenea destul de comune și erau niște teste de sarcină relativ sigure, între 1945 și 1965.

Ca râmele, femelele broaște erau injectate cu urina unei femei care se presupunea că este însărcinată. Dacă broasca avea ovulație și făcea ouă, era clar că hormonul sarcinii umane era prezent în urina femeii.

Când am ajuns în anii 1960, testele au început să arate cu totul diferit. Un agent special, absurd pentru contracepție era carbonatul de sodiu. Datele arată că de la începutul secolului 20 până în anii 1950, Coca-Cola a fost folosită ca un spumegător, ca un duș vaginal după sex. Evident, era imposibil și ineficient, deoarece acidul carbogazos nu dăunează spermei, cum s-a presupus.

Asta este o invenție destul de tâmpită: un tampon uretral din lemn. Deși pare ridicol și, sincer, periculos, unii bărbați neinformați ar fi folosit-o. Nu e nimic pozitiv de spus despre asta.

Cam până în 1900, uciderea după naștere era cea mai predominantă metodă contraceptivă. De atunci, timp de 70 de ani, oprirea ilegală a sarcinii între luna a patra și a cincea a devenit obișnuită.

Într-o mulțime de țări în curs de dezvoltare (în special fostele colonii), acest lucru este încă un obicei. Din 1970 încoace, odată cu legalizarea, a fost introdusă întreruperea chirurgicală până la a zecea săptămână de sarcină. În anii 1990, a fost dezvoltat avortul medicinal până la a șasea săptămână. Forma cea mai puternică a unei metode de contracepție în ziua de astăzi este simpla prevenire.

Înainte ca avortul să fie legal, femeile au murit în toată Europa, când se răneau singure violent ca să avorteze.

Cam orice substanță și orice obiect de pe pământ era OK ca să-ți induci un avort.

Mașină de spălat Bosch reverberantă - utilă pentru orice gospodărie

Dispozitivele de uz casnic care vibrează mult, ca acesta de la Bosch pentru rufe murdare, erau duse în cadă și puse pe burtă pentru a induce un avort spontan.

Unelte pentru avort (de la Muzeul Criminal Dresden) 1919 – 1933

Multe femei au murit și, deși nu există cifre concrete, avem o vagă idee. Până în 1975, un spital obișnuit avea trei secții importante: atât Departamentul de Ginecologie, cât și cel de Obstetrică aveau aceeași dimensiune ca astăzi și erau la fel de importante.

Al treilea departament, Salonul Septic, era la fel de mare ca celelalte două și se ocupa de femeile cu septicemie și toxemie: cele care se otrăveau în speranța întreruperii sarcinii.

Trebuie să realizezi nivelurile de neajutorare și stresul psihic cărora femeile fertile trebuiau să le facă față, atunci. Să naști era incredibil de traumatizant și ducea la o disperare care este inimaginabilă pentru noi, acum. Oamenii tot dau din cap în timp ce merg prin muzeu, pentru că publicul occidental general nu mai cunoaște astfel de temeri existențiale.

Săpunurile erau adesea folosite pentru avorturile ilegale. Și le inserau în colul uterin, de obicei rezultând un avort spontan. Din păcate, moartea femeii a fost la fel ca de obicei.

Cum ziceam, multe lucruri au fost încercate. Circa 99.9% dintre acele încercări au fost în zadar, dar procentul de 0.01 dintre încercări care au funcționat au fost considerate revoluționare, de exemplu, pilula. Aproape în același timp în care a fost introdusă pilula, pe la începutul anilor 1960, au fost dezvoltate primele bobine și orificii.

Introducerea pilulei, prima cvasi-dominare a omului asupra fertilității biologice, a fost a doua cea mai importantă realizare din istoria omenirii, imediat după domesticirea focului.

Doar datorită unor metode eficiente de contracepție putem să aranjăm fertilitatea în jurul nostru și nu invers, cum se întâmpla înainte. Oamenii nu-și dau seama că, înainte de contraceptive, o femeie rămânea însărcinată cam de 15 ori între 15 și 50 de ani, dacă ne luăm după media istorică.

Diferite aparate de prezervative germane și austriece

Orice reformă socio-culturală din 1960 n-ar fi fost posibilă fără contracepția chimică. Emanciparea n-ar fi existat. Noi n-am fi stat acum, aici, pentru că am fi avut copii de care să avem grijă. Revoluția sexuală din 1968 ar fi încetat după nouă luni.

Să-ți dau un exemplu: recent, a venit o fată de 17 ani în clinica noastră ca să-și întrerupă sarcina. Avea deja o familie cu doi copii. N-a folosit niciodată protecție și ăsta este rezultatul: natura la treabă.

STÂNGA: Titlul spune: "Femeie. Ești liberă. Zilele în care nu concepi, anul acesta" DREAPTA: Un dispozitiv care te ajută să calculezi zilele în cauză

N-au mai fost niciodată atâtea metode de controlare a nașterii precum sunt astăzi și, totuși, majoritatea femeilor vor „contracepție naturală". Este paradoxal. Nu sunt de acord cu substanțele chimice și cu hormonii.

Ce uită aceste femei este faptul că „natural" este egal cu 15 sarcini nedorite. Aici, natura este văzută ca un paradis glorificat, dar este o iluzie. Natura este brutală , nemiloasă și nu dă doi bani pe individ.

Nuiele și furtunuri din plastic, folosite pentru avorturi, eliminate din uter (Spitalul Mulago, Kampala, Uganda 2003)

Până în 2002, avortul era ilegal în Nepal și era pedepsit sever, uneori cu închisoare pe viață. De asemenea, întreruperile interzise au costat sute de vieți în fiecare an. Rata mortalității materne în Nepal era una dintre cele mai mari din toată Asia. Înainte de legalizare, în 2002, aproape o mie cinci sute din o sută de mii de nașteri s-au încheiat prin moarte, potrivit WHO.

De când clinica noastră de avorturi din Viena a fost înființată în 2003 și după ce-am deschis muzeul în 2007, fanaticii de la Human Life International și alte grupuri creștine au protestat în fața clădirii. Terorizau pacienții, dar când s-a implicat poliția, lucrurile s-au liniștit.

Din păcate, nu se poate vorbi cu acești oameni într-un mod obiectiv. Ei sunt, dacă vreți, închiși mintal într-un anumit fel. O discuție normală nici măcar nu este posibilă. Asta este adevărata dramă. Nu avorturile, ci faptul că, în ziua de astăzi, oameni ca ei sunt lăsați să stea în afara clinicii noastre, speriind femeile care au nevoie de ajutor. Am primit amenințări cu moartea, de asemenea.

Dar hai să nu mai vorbim despre asemenea oameni. Nu promovează cauza. Nu dai vina pe analfabeți că citesc ziarul greșit. Singurul și cel mai important lucru este ca profesioniștii cu experiență să ajute în mod adecvat femeile care au nevoie de sprijin.

Materialele grafice, legendele și exponatele au fost furnizate de Muzeul de Contracepție și Avort.

Fotografii de Veronika Mathes

Traducere: Ozana Mazilu