​De ce nu te lasă bodyguarzii să intri în cluburi

Prima oară când n-am fost lăsat să intru la o petrecere aveam 14 ani. Urma să fie ziua de naștere a unei colege pe nume Kayleigh și fata le distribuise tuturor invitații strălucitoare, mai puțin mie și câtorva colegi. Ba chiar a avertizat în gura mare că tatăl ei va fi prezent și îi va scoate afară pe toți cei care apar fără să fi fost invitați. Ultima oară când n-am putut intra la un party a fost în fața unui club din Berlin, într-o duminică ploioasă și gri. Deși avea 15 ani de experiență în petreceri și o tunsoare mult mai cool decât în adolescență, m-a durut la fel de tare ca atunci când Kayleigh m-a exclus de la petrecerea ei în liceu.

Sunt sigur că nu sunt singurul care ține minte atât de bine situațiile în care nu a putut intra undeva. E o formă de respingere socială care doare profund. Dar când te gândești că ai avut parte de maximum douăzeci de nopți mișto în oraș – nopți în care să nu plictisești, să nu-ți vomite cineva pe pantofi, să nu te lovești – poți înțelege raționamentul. Când un club mișto funcționează bine, nu observi care sunt micile secrete care îi mențin succesul. Pe lângă sunet și lumini și toalete decente, e importantă și atitudinea celor care organizează petrecerile.

Amsterdamul are o cultură puternică a cluburilor și există multe cluburi care își afișează public politica de respingere a clienților. (Pe ringul de dans sunt interzise telefoanele, petrecerile burlacilor, drogurile, armele, hărțuirea sexuală și transfobia). Aceste reguli există tocmai datorită popularității imense a clubului, dar contribuie și la consolidarea imaginii lui. Probabil că n-o să poți intra dacă ajungi acolo alături de alți 12 găligani beți și pătați pe tricou cu bere, în timp ce cântați în cor refrenul de la Chelsea Dagger.

În ciuda selecțiilor aventuroase de DJ precum Ben UFO sau Lena Willikens, ambii prezenți regulat în cluburile Trow și De School, cea mai tare atmosferă de club din Amsterdam e la petrecerile de house și techno. E o situație despre care promotorul local Axm3d zice că subminează, involuntar, atitudinea la fel de puternică a orașului vizavi de hip hop și rap. Așadar, împreună cu asociații Daniel Maciejewski și Jack Nolan, cei trei au început să experimenteze și au înființat un nou party numit Lineage, care are propriile metode de a stabili cine intră și cine nu.

Din punct de vedere muzical, Lineage e un party specializat în rap clasic, comercial. Dar ce e special la el e sistemul ambițios de invitații. Înainte de prima ediție a petrecerii Lineage, care a avut loc în clubul Radion din Amsterdam luna aceasta, organizatorii au distribuit 1500 de monede la trei sute de persoane – prieteni și prieteni ai prietenilor. Fără Facebook, Twitter sau Instagram. Înăuntru e interzis fotografiatul. Singurul mod prin care poți intra e să deții o monedă specială primită de la prietenii Lineage.

Maciejewski, care are experiență în afaceri, e convins că politica de intrare nu e doar o modalitate de a strica noaptea cât mai multor oameni: Monedele funcționează ca o metodă perfectă de filtrare a clienților, mai ales că sunt distribuite între prieteni apropiați, a explicat Maciejewski. E o mulțime diversă, dar conține crema comunității de clubbing din oraș. Am vrut oameni din mai multe subculturi – persoane gay, expați, legende locale. În general, oameni care sunt sufletul petrecerii peste tot unde merg."

Intrarea în club pe bază de invitație nu e un concept nou. Se făceau și pe vremuri, în New York, petreceri la care intrai cu cardul de membru și mai puteai băga patru persoane apropiate. Dar Lineage ar putea fi primul club din istorie în care publicul funcționează ca o mică democrație. Și probabil e și primul club care are o cameră întunecată gay-friendly în care se aude gangsta rap.

În alte părți din Europa, lucrurile stau altfel. În Marea Britanie, unde cluburile se închid pe bandă rulantă, nu găsești prea multe locuri cu politici de intrare care să asigure un spațiu sigur. Unele își păstrează exclusivitatea ca să-și mențină prestigiul, dar majoritatea nu-și permit să-i refuze decât pe cei mai mari golani, care ar cauza probleme.

Cum am crescut în Anglia și am gravitat mai întâi spre cluburile indie și apoi spre cele de dans, mă simțeam mândru când nu eram considerat demn de a fi primit într-un club. Mi se pare amuzant că acum sunt unul dintre miile de expați temporari din Berlin care nu sunt primiți în aceste temple ale expresiei de sine, dintre care unele arată oricum infect. Cel mai faimos club din Berlin, Berghain, și-a câștigat popularitatea, în mare parte, datorită politicii stricte de intrare, despre care s-au scris pe internet nenumărate articole. Poate că atitudinea bodyguarzilor nu pare corectă întotdeauna, dar funcționează ca o barieră împotriva haosului.

Berghain e succesorul spiritual al clubului Ostgut, un club gay radical care opera în clădirea unde stau la coadă în fiecare weekend mii de clubberi care speră să intre. Deși politica clubului n-a fost niciodată publicată pe undeva, cel mai faimos bodyguard al locului, Sven Marquardt, a zis că oamenilor le place să depășească obstacole ca să intre undeva. „Asta e rețeta pentru orice club bun: diversitate și fricțiune", a declarat el într-un interviu pentru GQ de anul trecut.

Dacă ai avea norocul să asiști la procesul de selecție al lui Mard quart și să vezi ce euforici sunt oameni cărora li se permite să intre, n-ai îndrăzni să-i contrazici formula succesului. Dar din perioada disco și până la cea techno, mesajul comun al muzicii de dans a fost cel de unitate. Oare e posibil să obținem unitate dacă îi lăsăm pe unii afară în frig?

„Nu vrem să fim exclusivi, ci inclusivi", a lămurit organizatorul Lineage Maciejewski. „Vrem să fim selectivi și nu vrem să folosim rețelele sociale, ci comunicare offline. " În timp ce multe cluburi din Berlin și alte părți ale Europei continuă să aibă politici de intrare stricte și se mândresc cu cozile mari de la intrare, va fi interesant de văzut cum se va desfășura politica radicală a petrecerilor Lineage în 2016.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre clubbing pe VICE:
Flyere din Web Club, de pe vremea când nu existau hipsteri
Cum ar trebui să arate un club din care să poți scăpa viu
Cum sa te comporţi într-un club