Deși toate țările vecine de la sud și vest se dau de ceasul morții din cauza imigranților, până acum la noi a fost o liniște odihnitoare pe subiectul acesta. Sunt românii mai toleranți cu imigranții? Da de unde, avem și noi cel puțin la fel de mulți politicieni și jurnaliști isterici care să pună mâna să construiască ziduri împotriva imigranților ca cele din Ungaria sau Bulgaria. Dar pentru că pe moment valul de imigranți ne evită, ai noștri stau mâlc, ba chiar au decența să critice planurile anti-imigrație ale vecinilor.

Cât ne mai putem aștepta să mai dureze până când unii sau alții se vor inflama pe subiectul acesta? Probabil câteva luni, în funcție de cât mai rezistă rutele de traficanți de persoane din Serbia și Macedonia. Dacă iarna e grea, s-ar putea să dureze cam până la primăvară, până când discursul naționalist va apărea o dată cu primii ghiocei și primii imigranți.

Dar mai sunt și alte elemente de luat în seamă. România se bate cu cărămida în piept în privința calității frontierelor sale pentru a putea intra în Schengen. Un scandal legat de imigrație ilegală prin respectivele frontiere ar putea să ne facă de rușine, fix atunci când ne dorim evaluări pozitive. De altfel, nu e nici un mare secret că un motiv pentru faptul că suntem ținuți afară din Schengen e tocmai pentru a nu reduce numărul de controale de frontieră dintre state membre UE.

Fotografie via Wikimedia Commons

Deocamdată imigranții sunt puțini în România – o sută de mii sau cam 0.5% din populație, cei mai mulți dintre ei vin din Republica Moldova și nu sunt văzuți de fapt ca străini. Opinia publică despre imigranți e destul de călduță –dintre respondenții la Barometrul integrării imigranților, 31% declarau că au o părere bună și foarte bună și 61% că nu au nici o părere bună, nici o părere proastă.

Cam 70% dintre români ar vrea o selecție a celor care vin să lucreze în România, dar numai 30% dintre ei cred că un număr mai mare de imigranți ar putea fi o amenințare pentru societate. Totuși 60% dintre respondenți sunt împotriva ideii de a acorda sprijin financiar imigranților. Însă o problemă a sondajului e că nu se face diferențierea între imigranți, adică între investitorii italieni și refugiații irakieni. Nu putem ști dacă cei care îl primesc cu brațele deschise pe Prințul Charles ar fi la fel de deschiși cu o familie de sirieni debarcați la Constanța.

Numărul de imigranți – refugiați sau imigranți economici - va crește în anii care vin și va fi diferită de ceea ce vedem acum la televizor. Nu va fi vorba de imigranți din motive economice, care vin din Africa Sub-sahariană și pot fi retrimiși în țările lor. Din cauza apropierii noastre de Turcia și frontiera la Marea Neagră, imigranții vor fi cel mai probabil cei care vin din Orientul Mijlociu. Aceștia vor fi aduși de traficanți prin filiere dinspre Turcia, prin Grecia și Bulgaria pentru a încerca trecerea în Ungaria. Sau vor ajunge în România pe mare – au fost deja cazuri de imigranți ascunși pe nave care au acostat la Constanța.

Nimeni nu se grăbește să se implice în războaiele din Siria și Irak, dimpotrivă, statele europene sunt la concurs cu rușii și chinezii să vândă cât mai multe arme în zonă. Indiferent de ce ar spune Viktor Orban și fanii lui, mulți dintre sirienii și irakienii care vin din zone de război au dreptul să primească azil în Uniunea Europeană, pentru că sunt oameni care fug de război. Există o diferență clară între cei care fug de război și de violențe, și cei care caută o slujbă mai bună. Așa cum, pe vremea comunismului, românii care fugeau din România primeau azil politic în Europa de Vest sau în SUA, Australia, etc.

Un alt lucru important de luat în calcul e faptul că cei care doresc să obțină azil politic sunt obligați să depună o cerere în primul stat european în care au fost înregistrați. De asta se plâng Grecia, Italia și Malta de numărul mare de imigranți: cei care sunt prinși să zicem în Germania, dar au fost înregistrați atunci când s-au dat jos de pe barcă în Italia sunt întorși în Italia.

Deci, imigranții care vor ajunge în România și vor depune cerere de azil vor fi ai noștri, până în momentul în care se rezolvă cererea de azil. Pentru moment, numărul de cereri de azil e mic în România – cam 1 500 de cereri pe an, incomparabil cu cele 650 000 de cereri de azil din Grecia.

Cei mai mulți imigranți nu vor să stea în România, vor să treacă prin România pentru a ajunge în țările din vestul Europei – adică tot acolo unde vor să ajungă și românii. E cazul pe care îl vedem în Bulgaria și Ungaria, unde cei mai mulți imigranți sunt în tranzit. Chiar și cei care ar putea avea șanse să primească azil vor prefera să treacă prin România neidentificați, pentru a depune cerere de azil într-o țară cu mai multe locuri de muncă. Deci problema imigranților nu se referă la imigrație de durată lungă și, deci, nu e una cu care politicienii noștri să poată lupta cu armamentul clasic.

Imigranții nu vin să ne fure slujbele. Nici românii nu stau în România pe salariile noastre. Faimoasele slujbe la zece milioane refuzate de români nu sunt interesante nici pentru imigranți, care trebuie să trăiască și să trimită ceva acasă pentru familii. De fapt, există voci și studii care cer facilități pentru unii specialiști, cărora să li se faciliteze accesul pe piața muncii din România. Deși medicii români pleacă masiv în străinătate, statul român interzice în continuare cetățenilor din afara UE să profeseze în România, chiar dacă și-au făcut rezidențiatul și stagiul de practică în spitalele noastre.

Vin jihadiștii ca să atace România? Nu e exclus ca printre imigranții care ar ajunge în România să fie și musulmani radicalizați care să pună la cale atentate. Sau ca imigranți rămași în România să se radicalizeze și să devină teroriști. Dar a pleca de la presupoziția aceasta e ca și cum ai spune că toți românii sunt hoți care pleacă în Anglia ca să fure. Da, poate că terorismul e mai mediatizat decât tâlhăriile comise de alți imigranți, însă în număr de morți și răniți, numărul e infinit mai mic decât cel produs de găinarii tipici. Și așa cum ne e greu să acceptăm rasismul vameșilor atunci când arătăm un pașaport românesc, tot așa ar trebui să ne gândim că nu poți să generalizezi terorismul la milioane de oameni.

Vin imigranții ca să primească bani de la statul român? Nu e chiar așa, dar sunt două informații care ne pot induce în eroare. În primul rând, e vorba despre campaniile de denigrare din Marea Britanie în care jurnaliștii au pus pe prima pagină cazuri de români care cereau ajutoare sociale, și de unde se poate înțelege că toți imigranții au genul acesta de obiceiuri. În al doilea rând, există câteva facilități pe care cei care au depus cereri de azilanți le primesc: asistență materială, acces la sistemul de asistență socială, cazare. Să nu ne imaginăm sume enorme – cei care cer azil primesc mâncare în valoare de trei lei/persoană/zi, cazare în limita de 1,8 lei/zi și materiale de igienă. În cazul în care cererea de azil e respinsă de statul român (și 90% dintre cereri sunt respinse) și imigrantul acceptă să fie retrimis în țara sa, el primește fabuloasa sumă de 2 190 de lei, din care statul român plătește 25%, restul venind din bugetul european. La un număr de 1 500 de cereri de azil pe an, rezolvate în doi-trei ani cu o șansă de succes de 10%, se poate înțelege că averea României nu e dată la refugiați.

Uniunea Europeană obligă România să primească refugiați? Nu și da. România a fost inclusă într-un plan de restabilire a unui număr de 40 000 de refugiați și solicitanți de azil. Dintre aceștia, România a acceptat să primească cam 2 300. Așa cum au cerut extremiștii de la Noua Dreaptă, România ar fi putut să refuze transferul de refugiați. Dar nu prea avem motive – așa cum am arătat mai sus, România nu se confruntă cu vreo criză de migrație, așa cum e cazul Greciei, Poloniei, Maltei. În plus, românii sunt astăzi printre comunitățile de imigranți economici interni europeni. Mai mult de o sută de mii de români pleacă în fiecare an din România să-și caute de lucru (acestea fiind cifrele oficiale) în Uniunea Europeană, iar în 2007 au plecat aproape cinci sute de mii de români. În condițiile acestea e cam greu să refuzăm două mii de refugiați. Sau putem să refuzăm refugiații, să închidem granițele, să ieșim din Uniunea Europeană și să ne descurcăm singuri.

În Ungaria, Slovacia, Polonia, discursul anti-imigrant a apărut lunile acestea, deși numărul de imigranți din aceste țări e sub 5% (în Ungaria sunt calculați și etnicii maghiari cu alte cetățenii). Viktor Orban a început o campanie anti-imigrație foarte inventivă, fix în momentul în care presa punea întrebări despre corupția din Ungaria. Ce a făcut Orban? În primul rând, a făcut o campanie „de consultare", în care maghiarii erau încurajați să susțină inițiativele șovine ale guvernului. „Consultarea" a însemnat că alegătorii au fost întrebați dacă li se pare normal ca statul să sprijine bătrânii și copiii în loc de imigranți. N-a fost nici o surpriză că răspunsurile pozitive au fost de peste 80%.

Altă idee a fost amplasarea de panouri cu texte de genul „Dacă vii în Ungaria, nu lua locul de muncă al maghiarilor" sau „Cine vine în Ungaria trebuie să ne respecte legile". Toate panourile erau în maghiară, pentru că ele se adresau de fapt maghiarilor și nu imigranților. Societatea civilă maghiară s-a mobilizat și a strâns bani pentru o campanie foarte cool, în care au răspuns tot prin panouri lui Orban: „Veniți în Ungaria, avem slujbe la Londra", sau „Ne cerem scuze pentru primul nostru ministru".

În plus și Ungaria și Bulgaria construiesc garduri metalice sau de beton la granițele lor cu țări din afara Uniunii Europene (Serbia și respectiv Turcia). Nu e o idee departe de imaginația unor primari români (vezi cazul Baia Mare), așa că ne putem aștepta la genul acesta de inițiative. Asta fără să luăm în calcul faptul că orice construcție e întotdeauna bănoasă pentru firmele patronilor politici, mai ales în perioada electorală.

Dar dincolo de aceste gesturi care acum pot părea deplasate și îndepărtate, ne putem aștepta la un discurs anti-imigrant pentru a plânge de milă românilor, pentru a ne face din nou să ne simțim solidari și unitari în românitatea noastră. Scandalul cu mega-moscheea e doar un preview la cât de furioși pot să fie românii, atunci când trebuie să-și apere țara în fața invadatorilor străini.

În an electoral, politicienii ne vor aduce aminte că românii de-abia au bani să-și plătească rata pentru plasmă și congelator, nu pentru refugiați.

Laura Bretea a lucrat pentru Comisia Europeana și Națiunile Unite în numeroase țări din Africa, Orientul Mijlociu și America Latină, dar și pentru Parlamentul European în domeniile politică externă și dezvoltare.

Urmărește VICE pe Facebook.

Citește șialtceva despre război:
Cum m-am căcat pe mine de frică în război, deși n-am stat decât o oră și jumătate
Al Treilea Război Mondial a început deja pe Internet
Cum îi afectează stresul posttraumatic pe veteranii de război și pe familiile lor