Industria de miliarde de euro a fotografiilor de nuntă, din China

E 11 și plouă cu găleata. Stau sub un copac de la biserica aflată în intersecția străzilor Kent și Harry și o aștept pe Elsie, ghidul meu. În ciuda lucrurilor care arată opusul, nu mă aflu într-un oraș englezesc. Sunt în Shanghai, iar Elsie este co-proprietarul unei companii care face fotografii de nuntă. Ne întâlnim în orașul Tamisa, o suburbie din Shanghai, care a fost construită să arate ca un oraș englezesc, pentru că aici se vor trage niște fotografii pentru o nuntă.

Ploaia torențială ne obligă să începem mai întâi în interior. Din fericire, în stilul britanic adevărat, orașul Tamisa e pregătit pentru ploaie. Sub pământ, sub casele în stilul Tudor, orașul Tamisa are un studio de fotografii de nunți. Studioul are 30 de fundaluri diferite cu care cuplurile-și fac poze.

În orașele chinezești ca Shanghai, fotografiile astea dinainte de nuntă, trase în diverse ipostaze, haine și locații sunt o parte esențială din ceremonie.

„Fotografiile astea sunt obligatorii", spune Sophie Shang, recepționista de 29 de ani din Shanghai. „Toată lumea are așa ceva", zice Angel, un profesor de mandarină, de 35 de ani.

Elsie îmi explică faptul că lumea se așteaptă de regulă din partea cuplurilor să aibă genul ăsta de fotografii în ziua nunții lor; cei care aleg să nu le facă sunt „oameni speciali, încăpățânați", adaugă ea.

După o zi de aranjat părul, machiaj și selfie-uri, mireasa pleacă în prima costumație a zilei, o rochie albă de mătase și o pereche de adidași Nike roz neon. Nu cred că e o încercare de a o imita pe Lili Allen; ea vrea doar să poată rezista în următoarele nouă ore pe tocuri. Song Song și Peng Lan, mireasa și mirele, își fac prima lor fotografie pe un fundal cu o sută de lămpi care atârnă din tavan, în timp ce în apropiere alt cuplu își face o poză cu ceva ce seamănă ca vârful Turnului Eiffel. Elsie povestește că hainele sunt un exemplu al modei de anul trecut, mai ales că și pozele pe care le fac, cu umbrela, chiar și pentru un ochi neavizat, nu par tocmai pe trend.

De la case tradiționale alpine cu conifere și zăpadă falsă, până la biblioteci din secolul 19, cu o pictură gigant a lui Napoleon, nu există limite pentru imaginație când vine vorba de fundaluri. Cred că preferata mea e fațada cu „Hello Kitty Café", o cameră roz aprins, unde găsesc o mireasă într-un tutu portocaliu și cu top în verde și albastru, care stă pe un pat roz în timp ce-i sunt făcute fotografii; o imagine atât de colorată, că simt că-mi arde retina.

După câteva ore în care vremea s-a mai liniștit, am ieșit afară ca să facem fotografii la biserică. Pentru mulți, locurile astea europene sunt un accesoriu, dar pentru Song, fotografiile sunt simbolice pentru că urmează să fie botezată în câteva săptămâni. Atât Song, cât și Elsie, fac parte din populația creștină în continuă creștere din China. Elsie spune că există clienți care cer companiei să decoreze albumele foto cu citate din biblie, „pentru că, știi doar, citatele din Biblie sunt frumoase."

Totuși, fotografiile în sine n-au nimic cu religia, nici măcar nu sunt o tradiție păstrată din moși-strămoși. Istoria practicii e pur și simplu una comercială.

„Genul ăsta de afaceri vin de la afaceriștii taiwanezi", mi-a zis Cheng Li, proprietarul unui studio din Wuhan. El spune că practica vine din Taiwan, unde creatorii de rochii de mireasă ofereau ședințe foto ca să vândă mai multe rochii. Apoi, în anii 1980, „au adus afacerea și aici, pentru că aici găsesc mai multe cupluri", a zis Li.

Asta a venit la puțin timp după Revoluția Culturală, în care politicile maoiste au paralizat țara. „Pentru că unii oameni poate s-au gândit că nu vor putea să meargă niciodată în străinătate", spune Li, „au început să facă fotografii în fața unor locuri care par din străinătate, înainte de nuntă, iar asta s-a transformat apoi în modă."

În prezent, se fac bani frumoși din industria asta. În ianuarie 2015, CCTV America a scris că industria fotografiilor de nuntă, din China, era estimată la o valoare de 20 de miliarde de lire pe an. Majoritatea oamenilor cheltuie cel puțin o mie de lire pe fotografiile făcute în studioul lui Elsie, dar pentru cei care vor să spargă banii la greu, să meargă la adevărata Tamisa sau în Paris, New York sau Roma e cool, asta dacă-ți permiți să dai opt sute de lire pe zi pentru fiecare membru din echipă, pe lângă biletele de avion, cazare și mâncare.

Sunt intrigat de felul în care practica asta a devenit așa populară. Deși Sophie și prietenul ei încă nu și-au stabilit data nunții, au făcut o călătorie în orașul vecin Hangzhou, ca să-și facă poze. „Mi-am făcut pozele astea ca atunci când voi fi bătrână, vreau ca copiii mei să știe cât de frumoasă era cândva", explică ea.

De unde v-au venit ideile pentru fotografii? „Femeile, ele sunt mereu", îmi spune Elsie.

Totuși, e ușor să uiți că asta nu e tocmai ceva normal pentru cuplurile din întreaga China. După cum zice Elsie: „Știu oameni din diverse orașe care au avut mereu fotografii, dar nu sunt sigură de alții din zona rurală. Orașul meu de origine e în nord-vestul Chinei, iar fotografiile de acolo sunt oribile. Rochia, machiajul, coafura - nimic nu e bine; sunt mult mai băbești."

Odată ce ședința s-a încheiat, după nouă ore, am întrebat dacă a fost o zi specială pentru cuplu. „Da", a zis mirele, „pentru că azi mi-au scăzut acțiunile."

Căsătoria și banii sunt legate între ele, îmi spune Elsie. Asta se aplică în majoritatea țărilor, desigur, nu poți face o nuntă fără niște bani. Dar în China, pentru cei care își permit să facă astfel de ședințe foto, niciun ban nu e o risipă.

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre China:
Am o bancnotă chinezească de care se teme toată lumea în China
Ne-am îndopat cu carne de câine la festivalul solstițiului din China
Fiți pe fază, în China se caută profesori albi netalentați