Moldova post-electorală, de la hipsteri la pătrățele

​ Moldova a votat și a reușit să scape de o schimbare care i-ar fi făcut pe mulți dintre cei care n-au plecat, încă, din țară, să își facă bagajele. Pro-europenii, aduși la putere de revoluția Twitter de acum cinci ani, rămân, deocamdată, la guvernare și mai au un răgaz să convingă populația că modelul occidental este, parcă, mai bun, decât tot mai controlata democrație a lui Putin sau autocrațiile din Belarus și Kazahastan. Iar asta ar trebui să te intereseze și pe tine.

Dacă ești hipster, trebuie să știi că este o chestie cam de nișă. Cât se scrie prin presă despre ce-i dincolo de Prut, atunci când pe acolo nu-s revoluții, războaie sau alegeri? Ce știe lumea despre Moldova, în afară de faptul că vinul e bun și femeile frumoase și că – așa cum poți citi pe toate drumurile de la o vreme – Basarabia e România?

Poți să dai o raită pe acolo, că este destul de puțin probabil să te lovești de prea mulți turiști. Călătoria cu trenul este o experiență mișto, iar la întoarcere o pui de-un chef cu bere Chișinău și Divin de la Tiraspol, mai greu de găsit prin borcanele din Centrul Vechi. În creierii dimineții, înainte de culcare, o să le dai amicilor să se dreagă, o sole​ancă, pe care o mâncați în jurul unei sticle de vodcă Spicul de aur. Și în timpul ăsta le bagi să asculte un Vadim Ivanov, care povestește cum te fute sistemul și e atât de obscur, încât nici la Chișinău n-a auzit lumea de el, sau le pui unul din scurt-metrajele lui C​obilieanski; după atâta băutură o să râdă la ele chiar dacă le-au mai văzut.

Dincolo de prostiile astea, de suprafață – până la urmă la fel de bine te faci praf și din berea din Centrul Vechi și-ți astâmperi foamea cu o șaormă – poți găsi o grămadă de motive pentru care poate să te intereseze ce se întâmplă în Republica Moldova. România are acolo zeci, dacă nu sute de mii de cetățeni, iar alte zeci de mii de basarabeni lucrează și studiază în România sau au întins-o prin Europa cu pașapoarte românești; dincolo de faptul că au aceleași drepturi ca și tine și merită aceeași empatie pe care ai avut-o acum câteva săptămâni față de diasporă, gândește-te că este vorba de sute de mii de cetățeni, cu o sensibilitate aparte pentru Basarabia, al căror vot contează, la o adică, pentru viitorul tău.

O parte din banii din impozitele tale se duc încolo, fie ca ajutoare directe, microbuze școlare, lucrări de infrastructură, programe de finanțare a mass-media etc., fie indirecte, prin miile de burse pe care statul român le acordă elevilor și studenților care vin de peste Prut. Politicienii, că-i Băsescu, că-i Ponta, că-i Iohannis, îți povestesc despre relația privilegiată cu cel de-al doilea stat românesc și cum o să îi ajutăm noi să ajungă în UE și să scape de ruși. Băi​eții care scriu că „Basarabia e România" și ăia care organizează marșuri și fac hore vor unirea.

Mai sunt și poveștile cu România țară de graniță a UE și NATO, așa că nu ți-e indiferent dacă ai peste Prut o țară stabilă, cu instituții solide și valori europene sau un rai al rackeților, necontrolabil, cu conflicte gata să izbucnească oricând, cum s-a întâmplat în Ucraina. Nu am de gând să intru și în toată discuțiile alea cu datoria morală pe care ar avea-o România, după ce a abandonat Basarabia de două ori, în 1940 și în 1944, sau cu ultimul mare mit și deziderat național – unirea – dar e bine să știi că ele există.

Cele trei mari partide pro-europene – Liberal Democrat, Democrat și Liberal – au împreună majoritatea în Parlament și și-au anunțat intenția de a forma o coaliție de guvernare, însă victoria lor nu e chiar atât de clară. Rezultat​ele au reflectat ceea ce spun toate barometrele de opinie din ultimii ani – că aproximativ jumătate din populație ar opta pentru Uniunea Vamală condusă de Rusia, iar cealaltă jumătate pentru Uniunea Europeană.

Pro-europenii au luat mai mult, pentru că votul celorlalți a fost fragmentat – de exemplu, Partidul Comuniștilor di​n Republica Moldova, al lui Voronin, a pierdut vreo cinci la sută, care au mers la un partid-clonă – Partidul Comunist Reformator din Moldova, care are aceleași inițiale (fără un „M") și o sig​lă aproape identică.

A mai fost și incidentul cu excl​uderea partidului „Patria", al controversatului om de afaceri Renato Usatîi, din cursă cu câteva zile înainte de alegeri; decizia finală a fost luată de Curtea Supremă cu doar o zi înainte de vot, când Usatîi fugise deja din țară de teamă că va fi arestat, ceea ce înseamnă că milioanele de buletine deja tipărite, au trebuit scoase, frumușel, de sub sigiliu și ștampilate în dreptul Patria, cu „RETRAS".

Formațiunea cea mai votată a fost Partidul Socialiștilor, al foștilor acoliți ai lui Voronin, Igor Dodon și Zinaida Greceanîi. Socialiștii au sărit, peste noapte, de la 5-6% în sondaje, la aproape 21% din voturi, așa că Dodon s-a și apucat să emită pretenții după alegeri: a cerut referendum privind denunțarea Acordului de Asociere la Uniunea Europeană și aderarea la Uniunea Vamală.

Socialiștii și comuniștii din opoziție au împreună suficiente mandate de deputat pentru ca, în 2016, să blocheze alegerea președintelui țării de către Parlament și să provoace, astfel, alegeri parlamentare anticipate. Deocamdată Voronin nu îi iartă pe trădători și a spus că nici nu se gândește să colaboreze, în opoziție, cu socialiștii, ba chiar i se pare că Uniunea Europeană reprezintă o alegere bună; cine știe, însă, ce se va întâmpla până în 2016 și cum vor mai gândi până atunci comuniștii sau dacă îi va conduce tot Voronin, care va avea 75 de ani.

​

Prima decizie luată de guvernul de la Chișinău după alegerile din 30 noiembrie stabilește zilele​ libere în anul care va urma; doar mini-vacanțele sunt vreo trei, iar prima începe de Crăciun, după calendarul gregorian, și se termină două săptămâni, de Crăciunul pe stil vechi – asta pentru cei care nu își iau libere ca să sărbătorească și Anul Nou după calendarul iulian.

Acum să nu-ți închipui că asta cu zilele libere era ultima chestie pe care o aveau de rezolvat, mecanismul mergând, deja, de la sine. Moldova rămâne cea mai săracă și una dintre cele mai corupt​e țări din Europa. Are pe teritoriul său un conflict înghețat, cel din Transnistria; treaba se poate complica oricând, mai ales că băieților de la Tiraspol le-a plăcut ce-au făcut rușii în Crimeea și ar vrea și ei la Maica Rusia. Găgăuzii din Regiunea Autonomă au amenințat, de asemenea, că se vor rupe dacă țara se alătură Uniunii Europene, ba chiar, cu toată opoziția Chișinăului, au făcut și referendumuri pentru a arăta că toți vor asta.

Oricum, să zicem că guvernul ăsta pleacă – puțin relevant, pentru că tot ai lor vin. Teoretic, negocierile dintre pro-europeni nu ar trebui să fie chiar așa de complicate: Liberal-Democrații și Democrații ar trebui să le facă un pic de loc Liberalilor, care săriseră din barca guvernamentală, iar programul de guvernare ar trebui să fie o formalitate, din moment ce toate cele trei partide și-au asumat încă de acum cinci ani, când au format prima Alianță pentru Integrare Europeană (asta de acum ar fi a treia) un plan de măsuri și reforme.

Nimeni nu știe, însă, ce au discutat până acum, pentru că discuțiile au loc în spatele ușilor închise. Știm că ei sunt trei, iar funcții mari în stat – două, cea de președinte al Parlamentului și cea de prim-ministru. Știm că toate cele trei formațiuni au spus, la un moment dat, că ar vrea să dea premierul – liberal-democrații pe actualul șef al cabinetului, Iurie Leancă, democrații pe ministrul economiei, Andrian Candu, iar liberalii pe primarul Chișinăului, Dorin Chirtoacă. Știm și că, în trecut, conflictele au fost atât de puternice încât s-a lăsat cu porcăială în public, ieșirea liberalilor de la guvernare, demiterea premierului democrat-liberal, Vlad Filat, și a prim-vicepreședintelui democrat al Parlamentului, Vlad Plahotniuc; evident că scandalurile nu au fost de dragul unor principii și ale unor chestiuni de nuanță datorate ușoarelor diferențe ideologice dintre cele trei formațiuni, ci pentru bătrânul ciolan, care poate fi suculent chiar și într-o țară atât de săracă.

Pro-europenii au făcut pace de frica lui Usatîi și a lui Dodon și de dragul rămânerii la guvernare; rămâne de văzut, însă, dacă nou-găsita concordie între Filat, Plahotniuc și liderul liberal, Mihai Ghimpu, va ține. După marele șpriț de Crăciun, țara va trebui, totuși, guvernată și reformată. Până atunci, facem pătrățele și cerculețe.

Mai citește despre Moldova:
​ Moldova are Talent e mai tare ca orice emisiune de profil din România ​ Haideți să ne unim cu Republica Moldova, dar nu prea ​ În Moldova, revoluționarii Twitter vor să scape de umbra lui Lenin