Naționaliștii plâng la filmul „Mihai Viteazul”, dar bat grafferi

La picioarele calului lui Mihai Viteazul, statuia din piața cu același nume a Clujului, câteva zeci de piepturi se umflă de mândrie naţională, sâmbătă la ora 12. Se pregătesc de sărbătorirea a 165 de ani de la „victoria revoluţiei române în Ardeal”.

„Camarazii cu bannere în faţă!”, coordonează un tip îmbrăcat în negru, cu freză stil Mihai Eminescu. E Tudor Ionescu, preşedintele Noua Dreaptă, organizaţia-inimă a marşului. E avocat, la fel cum era şi Avram Iancu. Camarazii sunt membrii organizaţiei, termen folosit şi de legionarii conduşi de Corneliu Zelea Codreanu, al cărui chip cauciucat se află pe tricourile multor participanţi.

Cam 70 de oameni stau pe treptele monumentului statuar. Pe un banner negru scrie, pe lângă numărul de contact al organizaţiei, „Împotriva Separatismului Maghiar”, „Pentru Unitate Naţională” şi semnătura Noii Drepte: crucea maramureşeană, adică celtică, folosită în lume şi ca simbol fascist, rasist şi xenofob.

Tipul ăsta îmbrăcat milităreşte mai suflă din când în când cu putere în bucium, iar ceilalți răspund cu vocile grave: „Trăiască duhul lui Iaaancu, trăiască moţul între moţi! Câmpia Libertăţii spune că Avram Iancu suntem toooţi,  U-ni-ta-te na-ţi-o-nală!Noi suntem români, aici pe veci stăpâni!,  Ro-mâ-ni-a, ro-mâ-ni-lor!, Harghita, Covasna, pământ românesc!”Pe străzile din jur, poliţiştii stau de șase în cazul unor pumni în gură între Noua Dreaptă şi maghiari. Nu se întâmplă. Cei care sărbătoresc Ziua Maghiarilor de Pretutindeni mărşăluiesc pe alt traseu.

Un tânăr cu tricolor în piept este înconjurat de microfoanele şi pixurile jurnaliştilor. E Codrin Goia, liderul de 22 de ani al filialei Noua Dreaptă din Cluj-Napoca. Dialogul se desfășoară așa:

- Colegii pleacă la luptă?
- Dacă vedeţi bine, nu este o ţinută militară. Este una decentă cu ocazia marşului. Să nu uităm că sărbătorim 165 de ani de la o victorie militară a românilor transilvăneni.

- Cum defineşti mândria naţională?
- Să fim mândri de propria noastră identitate, de faptul că vorbim limba română.

– Cum e cu simbolurile white pride?
– Nu ştiu la ce vă referiţi. Asta e crucea maramureşeană. E un vechi simbol românesc şi creştin. Nu ştiu că e şi un simbol white pride, dar pot să spun că ne reprezintă în primul rând pe noi, ca români, iar orice simbol poate fi folosit în orice scop. Asta nu înseamnă că trebuie să ne fie ruşine cu simbolurile naţionale.

Dintr-o pungă de plastic, doi băieţi trag un tricolor uriaş ca din jobenul unui magician naţionalist. „Cei 15 de la steag să vină aici!”, dă indicaţii Tudor Ionescu, iar ei întind pânza. Vântul îi face burţi: „Ţineţi bine, să stea întins!”, se mai aude un ordin.

Marşul Memorial Avram Iancu se pune în mişcare. Sunt cam 130 de oameni: „Pământ românesc, nu secuiesc!”, „Noi suntem rooomâni!”. În liniştea dintre scandările ca de luptă, o bătrânică încearcă să stârnească altă lozincă: „Cui nu-i place-n ţară, să iasă afară!” Nu-i iese.

Majoritatea celor cu care intru în vorbă mă ignoră sau mă trimit la reprezentantul Codrin Goia. El mă lămurește: „Participanţii au aceleaşi păreri despre eveniment ca şi liderii mişcării.” Continui: „Dacă tu ai fi maghiar născut în România, cum ar fi să vezi un marş Noua Dreaptă?”, „Nu ştiu, dar avem şi camarazi maghiari, italieni şi sârbi în organizaţie. Nu ştiu exact unde sunt acum, caută-i.”

Mai în faţă un puştan blond chicotește. Îl întreb dacă știe ce este Noua Dreaptă, iar el mă îndeamnă să mă uit pe ceafa lui, unde stă tatuat pentru totdeauna cuvântul „ROMÂN”.

Zeci de oameni sorb cafele pe terasele de pe Bulevardul Eroilor. Noua Dreaptă şi simpatizanţii trec pe lângă ei bătând bocancii pe ritmurile sloganelor. Liliana Morariu, jurnalistă la Justiţiarul, poartă o pancartă care-i atenţionează pe politicieni să nu mai taie pădurile.

- Vedeți vreo asemănare între fascism și Noua Dreaptă?
- Luptă pentru cultura naţională. Mergeţi în orice ţară UE, toţi sunt mândri şi orgolioşi că aparţin poporului respectiv. Să fii patriot nu înseamnă să fii fascist sau nazist.”

- Ce credeți despre cererea de autonomie a Ținutului secuiesc?
- Nu ungurii sunt de vină, dar Ţinutul Secuiesc nu există, e pământ românesc. Pentru cei care vor autonomie, aş fi de acord să le îngrădească cele două judeţe cu sârmă ghimpată, electrificată şi să-i lase să trăiască din ceea ce produc”.

Alex este un tânăr naţionalist de 19 ani. Pe tricou poartă, sub chipul eroului de la 1848, acelaşi simbol ca al steagurilor Noii Drepte (probabil că Alex a făcut cumpărăturile pe magazinul online al organizației).

- Cum ţi-ai dat seama că eşti mândru că eşti român?
– Mi-au plăcut eroismul şi determinarea pe care le-au avut eroii noştri. Știu asta de la orele de istorie.

- Te-ai întrebat vreodată dacă istoria învăţată la şcoală spune tot adevărul?
- M-am documentat din cărţi, de pe internet şi am găsit dovezi că nu suntem preşul nimănui, cum acuză alţii.

- Ştii că simbolul creştin de pe tricoul tău este folosit şi ca simbol white pride?
– Personal, consider că e un simbol tradiţional din Maramureş şi e o mândrie pentru noi.

Dragoş e din Târgu Mureş şi are 16 ani.

- Cum e cu Noua Dreaptă?
- Nu sunt membru, dar colaborez cu băieţii. În schimb, am înfiinţat în liceul meu un cerc de istorie şi vorbim despre probleme politice, religioase etc. Avem şi deplasări, de exemplu de Dragobete am lipit afişe despre importanţa acestei sărbători româneşti.

- Există naţionalism fără ură faţă de alte naţii?
– Asta e o idee promovată de media. Un naţionalist este conştient că trăieşte unul din cele mai frumoase sentimente. Noi nu promovăm ura, ci dragostea dintre naţiuni. Un naţionalist cunoaşte valoarea unei naţiuni.”

O gaşcă de băieţi cu fularele echipei de fotbal  Universitatea Cluj vorbesc despre meciul cu Dinamo, la care vor merge de aici. Intru în vorbă cu unul dintre ei:

- Ce înseamnă să fii naționalist?
- Îmi iubesc ţara şi îi urăsc pe ăia care atentează la siguranţa ei. Nu am nimic cu ungurii – oricum, sunt români de etnie maghiară. Dar pe extremişti nu-i suport.

– Cine sunt ăia?
- Anarhiştii, care nu ştiu de viaţa lor. Plus antifasciștii și comuniştii, sunt toţi la fel.

– Ai avut vreun conflict cu ei?
– L-am văzut pe unul care scria A pe un perete şi l-am luat la picioare. Nu am stat prea mult pe gânduri, pentru că nu ai ce să povesteşti cu speţa aia de oameni. Plus că sunt şi atei. Eu nu fac propagandă creştină, însă ei fac propagandă ateistă.

Preşedintele Noua Dreaptă, Tudor Ionescu, ţine ultimul său discurs pentru a șasea ediţie a Marşului Memorial Avram Iancu. Denunţă extremismul şi separatismul maghiar, pronunţă multe cuvinte derivate din român şi vorbeşte afectat despre „proiectul mutilării administrativ-teritoriale a României”: „Cu toţii aţi aflat ieri că se aşteaptă o decizie cu privire la interzicerea Jobbik pe teritoriul României. E mult mai oportună o interzicere a UDMR, pentru că ei au făcut mult mai mult rău țării.” „Huuu”, răspunde lumea.

La ora 14, tricolorul uriaş este îndesat în punga de plastic, iar steagurile cu simboluri maramureşene/celtice/white pride sunt înfăşurate pe beţele de plastic. Unul din vorbitorii la portavoce acuza mai devreme extremiştii maghiari din Târgu Mureş că ei au beţe de lemn, deci sunt mai violenţi.

La poalele lui Avram Iancu, un tip chel cu bocanci negri şi ochelari de soare, membru al Noii Drepte filiala București de un an, spune: „Am rămas surprins că e atâta faimă antifa în Cluj, dar n-am văzut niciunul. Nici nu ştiu dacă există în România, dar există curentul la nivel mondial. Ştii, unde există acţiune, există şi reacţiune. Naţionalismul asta este un curent reacţionar.”

– De ce vezi anti-fascismul ca pe o chestie rea?
– Pentru că ăia sparg, dau în cap, fac scandal. Atâta ştiu.

– Eu ştiu că militează pentru o lume mai bună.
– Ăia nu sunt antifa, sunt hipsteri sau liberali, că le plac şi homosexualii. Nouă nu ne plac. Noi, naţionaliştii, respectăm familia tradiţională, făcută din bărbat şi femeie. Plus că respectăm legile statului, Constituţia, la fel ca Jandarmeria. Pe noi nu o să ne vezi că jignim un jandarm, primarul sau prefectul.

- Nici pe stadion?
– Nici. Am cântat doar cântece patriotice, dar voi, jurnaliştii, nu daţi asta. Ştii cum suntem noi, de fapt? Noi suntem băieţii ăia care se uită la filmul Mihai Viteazul şi plângem. Ia imaginează-ţi.”

Îmi imaginez, când un camarad îl apostrofează pe bucureştean: „Nu mai vorbi cu VICE, că sunt anarhişti!”