Unul din marile avantaje ale noului sistem de verificare a alegătorilor în secția de vot este că, pentru prima dată, știm exact cine votează. La București, în principiu, au votat bunică-ta, maică-ta și cele câteva mătuși. Tu erai ocupat cu altele.

E de înțeles, oferta electorală nu era pe gustul tău. Dar, până când apare Mesia, hai să vedem de ce ai ajuns la concluzia că oferta electorală e nașpa.

Înainte de asta, trebuie să înțelegi că alegerile sunt ca un bairam, un fel de sărbătoare a democrației participative. Te îmbraci frumos, te dai cu parfum, iei chiloți curați și te duci la bairam. Te gândești că o să fie acolo o tipă mișto, cam ca blonda de la coadă de la Mega Image de săptămâna trecută, dar, când-colo, vreo două ochelariste, încă una mai grăsuță și aia care vorbește mult.

Dacă ești tipă, pentru tine au venit vreu doi nerds, unul plin de coșuri si tipul ăla libidinos. Nici urmă de hipsterul bărbos care ți-a zâmbit la Femei pe Mătăsari. Și totuși, ca să nu fii tu agariciul care pleacă singur/ă acasă, combini ceva.

Cam așa ai de făcut și la alegeri.

De ce, mă întrebi revoltat. Uite de ce:

Un partid politic este o mașinărie destul de eficientă. Scopul lui nu este să îți facă pe plac, ci să dobândească puterea. Pentru asta trebuie să îți facă cu ochiul o dată la patru ani, suficient cât să dai logout de pe PornHub și să te duci la vot.

Nu uita, partidele fac tot felul de sondaje și analize și știu din timp cam cum stă treaba.

În principiu, fiecare partid are un electorat de bază, care va vota cu partidul respectiv come what may. Electoratul de bază e fidel, al naibii de fidel, nu prea ai ce să-i faci. Electoratul PSD-ului, de exemplu, va vota cu oricine care vine de la PSD și îl doare la bască de dosarele de la DNA.

Dreapta are și ea un electoral fidel, dar mult mai puțin numeros. Printre altele pentru că profilul electoratului de dreapta se suprapune mai mult cu populația urbană și ceva mai bogată, care este sictirită de politică, dar și pentru că este mai fragmentat.

Simplificând un pic, electoratul de bază îți explică de ce PSD câștigă la sate și PNL mai ia câte ceva pe la orașe.

În afara electoratului de bază, ceilalți alegători au preferințe mai mult sau mai puțin puternice pentru un partid sau altul, dar pot fi convinși să își schimbe votul. Sunt denumiți, generic, „indeciși‟. Sunt indeciși atât cu privire la vot cât și dacă să voteze sau nu.

Ca să înțelegi cum funcționează indecișii, adu-ți aminte de cum a ieșit Iohannis președinte: între cele două tururi s-au mobilizat masiv cei apatici, catalizatorul fiind degringolada de la votul în străinătate. Fără incidentele respective, era destul de probabil ca Ponta să facă poantele alea execrabile pe care le-ai mai auzit de un milion de ori, direct de la Cotroceni.

Dacă ești partid politic, când vin alegerile ai de făcut două lucruri mari și late: să îți mobilizezi electoratul de bază (adică să te asiguri că se duce să voteze cu tine) și să atragi cât mai mulți din acești indeciși.

Și de aici lucrurile se complică un pic. Electoratul de bază poate fi mobilizat cu mesaje puternice, ancorate solid în slogane care rezoneaza cu el. Problema este că pentru indeciși trebuie să vii cu mesaje mai generale, mai spre centru, pentru că aștia încă nu au băut CoolAid-ul tău. Deci trebuie să găsești acea cale de mijloc, un mesaj suficient de puternic, încât să îți mobilizeze followerii loiali, dar nu prea radical, cât să te facă nefrecventabil de indeciși.

Privit invers, mesajul tău trebuie să fie suficient de interesant pentru indeciși, fără a fi plictisitor pentru loiali.

Pentru stânga este mai ușor, pentru că electoratul ei de bază este mai mare și pentru că PSD-ul nu are competiție pe această zonă. Pentru social democrați, alegerile se câștigă mobilizând electoratul de bază. Singura chestie care poate să le încurce socotelile este o prezență masivă la vot.

La dreapta, lucrurile sunt mai complicate. Electoratul de bază este mai mic, iar aceia care au profil de alegător de dreapta sunt ceva mai pretențioși. Nu se înghesuie să voteze corupți, vor fețe noi, îl așteaptă pe Mesia. Electoratul de dreapta de la noi, fiind ceva mai educat, analizează: ăsta n-are șanse, ăla a făcut aia, ălălalt a umblat cu nu știu-cine.

Are niște reflexe democratice și cetățenești sănătoase, dar nu le folosește. Adică e cam ca tine.

Imaginează-ți acum că partidele sunt producători de detergenți. O prietenă mă întreba mai demult de ce reclamele la detergenți sunt așa nașpa. Am întrebat-o când a cumpărat ultima oara detergent și mi-a zis că nu cumpără ea, cumpără maică-sa. Uite de-aia reclamele la detergenți sunt așa cum sunt. Că nu tu îl cumperi.

Partidele știu cine votează și nu se sinchisesc să ofere ceva (candidați, programe politice) categoriilor de public care nu votează. E ca și cum, tip fiind, te-ai chinui să combini o lesbiană.

Deci data viitoare du-te și votează. Nu contează cu cine, poți să îți și anulezi votul. Ceea ce contează este ca în statistici să se vadă că ăștia ca tine încep să se prezinte la vot.

Dup-aia or să apară și candidați frecventabili.

Constantin Mârza a studiat la SNSPA și este observator electoral.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre politică:
8 moduri în care o să se schimbe Bucureștiul acum că ne conduce Gabriela Vrânceanu Firea
Candidații la primăria Bucureştiului îți arată că orașul ăsta n-are nicio șansă
Discursul de câștigător al Gabrielei Firea de diseară