De ce e sexul la ciclu cel mai tare (şi ar trebui să fie obligatoriu)

Vine un moment în fiecare relaţie, fie că e la prima întâlnire, fie la un an după, când se pune problema sexului la ciclu. Răspunsul unui tip la chestia asta îmi spune tot ce trebuie să ştiu despre el. Un bărbat care nu are tupeul s-o vâre acolo când vine tsunamiul roşu e doar un băietan.

O dată pe lună îmi iese sânge din vagin. Lucrul ăsta e absolut normal şi deloc scârbos. Sângele e parte din procesul din care rezultă chestiile alea mici numite bebeluşi care ajung să perpetueze specia. Sângele ăla e la fel de vital supravieţuirii speciei noastre ca spermatozoizii care vă ies vouă pe uretră. Totuşi acel sânge, din interiorul uterului meu dădător de viaţă e considerat mai murdar ca smegma care se formează sub capul pulii. Pe de altă parte bărbaţii mereu au avut o libertate mai mare în legătură cu trupurile lor, aşa că de m-ar mai mira.

Eu nu fac nimic cu un tip care refuză să şi-o tragă cu mine la ciclu. Sângerez, deci exist. Dacă vrei fofoloanca mea, trebuie s-o accepţi aşa cum e, adică cu cheaguri şi alte mizerii ocazionale care se scurg din uter în ea.

Majoritatea femeilor sunt de acord cu mine – să refuzi sexul pe timpul menstruaţiei e motiv de despărţire. Nici penisul nu-i o floare de câmp (aţi mirosit vreodată unul după ce a stat toată ziua în pantaloni? E mirosul ăla de piele tăbăcită, de carne prea caldă şi prea transpirată, un fel de miros de picioare cu un iz de urină), aşa că e un gest de ipocrizie să renegi un vagin sângeros.

Corpul meu şi funcţiile sale nu sunt nici mai minunate, nici mai nasoale ca cele ale unui bărbat. Şi, ca să fim înţeleşi, am un vibrator imens în noptieră care nu va face fiţe la o picătură de sânge, aşa că gândiţi-vă de două ori înainte să vă plângeţi de menstruaţia mea.

E o greşeală imensă să-mi refuzi pizda înroşită. Când am ciclu am o erecţie feminină permanentă, iar vaginul meu e lubrifiat şi gată să facă nişte chestii dubioase pe care în mod normal le-aş încerca doar beată.

Vorbeam cu o prietenă aseară despre cum aş vrea să dau drumul fluviului roşu peste un băiat nou. Ea empatiza cu aşteptările mele de sex pe stop, dar avea câteva dileme.

„Nu ştiu cum e la tine, dar la mine miroase a carne de vită vreo două zile când sunt la ciclu."

„ Da, ştiu mirosul, dar şi ce?" I-am aruncat argumentul despre pulile nespălate.

„Nu ştiu. Eu nu prea mă simt sexi când îmi pute vaginul a măcelărie."

Ceea ce mi se pare ok – e vaginul ei, deci poate să facă ce vrea cu el. Pizda ta, alegerea ta, etc. Problema e că e rolul bărbatului să nu facă femeia să se simtă ca un cetăţean de mâna a doua, doar pentru că nu poate modifica legile biologiei.

Odată mă culcasem cu un tip minunat pe care l-am avertizat, după ce a rupt hainele de pe mine şi m-a aruncat pe pat, că s-ar putea să dea de sânge. S-a aşezat lângă mine în cot. S-a uitat direct în ochii mei şi mi-a spus cu accentul lui frumos şi serios de european: „Kat, cine-s eu să-i spun unei femei când poate să facă sex şi când nu?"

I-am zâmbit şi m-am ridicat din pat. M-a apucat de mână şi m-a întrebat unde merg.

„La baie ca să-mi scot tamponul."

M-a tras înapoi şi mi-a zis: „ Lasă, doar scoate-l şi aruncă-l în colţul camerei."

Era bărbatul perfect.

Traducerea: Mihai Popescu

Urmărește VICE pe Facebook.

Citește mai multe despre sex:
5 mituri despre sexualitate M-am culcat cu profa mea din liceu și a fost nașpa One-night standerii români se tem de relaţii, dar fac mai mult sex decât tine într-o viață