Cum se sărbătorește sfârșitul capitalismului pe lacul Titicaca

În timp ce americanii își făceau disperați provizii de apă și conserve pentru sfârșitul lumii, eu m-am gândit că cel mai bine ar fi să mă țin aproape de Rai. Așa că ascultat chemarea primului președinte indigen al Boliviei, Evo Morales, și m-am alăturat câtorva mii de oameni de pe glob pentru a sărbători sfârșitul calendarului mayaș și începutul unei noi perioade în istoria omenirii la 4 000 de metri deasupra nivelului mării pe insula unde s-a născut soarele, potrivit incașilor.

Înainte să pornesc spre Isla del Sol de pe lacul Titicaca (situat între Bolivia și Peru), m-am uitat la știri să mă asigur că nu vor avea loc evenimente catastrofice, cum ar fi un război nuclear între Iran și Israel, și, ca să nu mor prost, m-am uitat câte vizualizări are clipul „Baby” al lui Justin Bieber (813 602 242). Apoi m-am interesat de vreme, am amușinat aerul, m-am uitat la cer și totul părea…normal.

Ceea ce e bine, pentru că majoritatea triburilor indigene de pe Isla del Sol au considerat ziua de 21 decembrie 2012 ca fiind sfârșitul capitalismului, al ego-ului și al prejudecăților împotriva numărului 13, și nu ca pe ziua distrugerii lumii.

Aceste rele, printre multe altele, au făcut parte, potrivit tradiției indigene aymaran, dintr-o perioadă întunecată numită Macha sau „atemporală”, care a început atunci când Cristofor Columb și-a șters prima oară curul cu frunze americane în ziua de 12 octombrie 1492. Tradiția spune că următoarea perioadă, numită Pachakuti, va elimina treptat aceste rele și va aduce în sfârșit armonia între Pachamama (Mama Natură) și rasa umană.

„E timpul ca o nouă eră să aducă pace în locul violenței, dragoste în locul urii, bucurie în locul tristeții,” scria pe un fluturaș guvernamental care promova evenimentul. Pentru a pune în practică aceste frumoase sentimente, guvernul Boliviei a organizat pentru eveniment 13 forumuri publice diferite pe teme ca încălzirea globală, criza financiară, sănătatea și capitalismul, pentru a discuta despre soluții concrete la aceste probleme.

Fecha (petrecerea) pentru marcarea schimbării și a solstițiului de vară (opusul solstițiului de iarnă care are loc în emisfera nordică în aceeași zi) a atras 40 de grupuri de indigeni de pe cinci continente – dar în special din America de Sud – cât și o mulțime de triburi de hipioți, printre care și hipioții sud-americani care frecventează anual solstițiul de vară din Bolivia pentru frunzele de coca și atitudinea anti-capitalistă, marile triburi de rastafari din Europa și America și, în mod ciudat, cei cu Hare Krishna.

Un artist tatuator suedez mi-a spus că a venit pe insulă pentru că vrea să construiască o casă pentru soția lui și cei doi copii ai lor și a ales Bolivia pentru că e mai puțin strictă în privința marijuanei. Cred că i-am frânt inima când i-am spus că autoritățile boliviene pedepsesc mai dur consumul de marijuana decât pe cel de cocaină.

Uniți sub un steag multicolor (a nu se confunda cu steagul gay pride), care reunește steagurile statelor moderne andine Peru, Bolivia, Chile și Argentina, toți cei prezenți la festival erau super prietenoși – mă simțeam ca la un festival Burning Man sud-american. Asta mai ales datorită declarației oficiale a conducerii Morales cum că Bolivia e un „stat plurinațional”, construit din zeci de populații, spre deosebire de unul cu o singură identitate națională cum e S.U.A. sau binațional, cum e Canada. De când a fost lansată această declarație oficială, grupuri ca Aymara, Quechua și Chimane, împreună cu alte 33 de etnii boliviene, s-au simțit încurajați să se identifice ca membrii ai comunităților lor indigene și nu se sfiesc să poarte costumul lor național.

Totuși, pe parcurs ce țara se dezvoltă, iar membrii rurali ai triburilor se mută la oraș, mulți dintre ei încep să poarte haine occidentale.

21 decembrie a fost o ocazie rară pentru turiști, presă și alte triburi să asiste la ceremonii antice dintr-o vastă varietate de culturi, toate gratis – intrare liberă, mâncare gratis și participare gratuită la ceremoniile tradiționale. Din păcate, mâncarea tradițională boliviană din carne de vită, orez și cartofi, era protejată de o super forță anti-gringo care m-a făcut să vomit ofrande pentru Pachamama după ce am mâncat-o.

Triburile au cântat zi și noapte și s-au rugat la Pachamama. Incașii au efectuat elaborata ceremonie Matrimonio, echipați cu topoare de luptă din lemn și instrumente din scoici, femeile din tribul Quechua au cântat cu vocile lor subțiri și hipnotizante și au dansat în cerc fluturându-și fustele multicolore, iar ăia cu Hare Krishna s-au învârtit împrejur, repetând încontinuu „Hare, Hare, Hare…”

„Gata cu Coca-Cola!” a strigat unul dintre liderii pasionali prezenți. Se suspectează că băutura conține extract de frunze de coca din Bolivia (Coca-Cola neagă acest lucru, dar tot nu vrea să dezvăluie rețeta secretă de preparare) și contribuie anual cu 270 de milioane de dolari la economia boliviană, informează Forbes. În iulie, ministrul bolivian de externe, David Choquehuanca, a declarat că 21 decembrie trebuie să fie sfârșitul erei Coca-Cola și începutul erei Mocochinchi (o băutură locală), dar mai târziu, ministrul și-a retras spusele, spunând că au fost scoase din context.

Poate că guvernul se teme că n-o să mai aibă cui vinde prețioasele frunze de coca. Ca fost lider al uniunii cultivatorilor de coca, Morales susține că bolivienii au dreptul să crească coca fie că aceasta este ielgală sau nu în alte țări. Potrivit guvernului, coca a fost folosită de secole drept plantă spirituală și gustare zilnică „plină de vitamine, care alină foamea și setea, dar omul occidental, mereu lacom după aur, o folosește în mod nenatural, și atunci sucul ei devine dezgustător și vicios.”

Toți membrii triburilor prezenți la eveniment arătau ca niște hamsteri care își făcuseră depozit de frunze de coca în obrăjori în timpul ceremoniilor tradiționale. Dacă nu aveau la ei, le oferea un membru al Ministerului Culturii.

„E coca,” mi-a spus un șef de trib într-un poncho roșu, în timp ce mă aplecam să fotografiez un pat cu frunze verzi și ispititoare. „Știi tu, cocaină,” mi-a spus. Coca e folosită la liber în Bolivia și Peru, mai ales de către indigeni, iar chestia albă rafinată e doar pentru gringos, turiștii străini care frecventează atracțiile turistice ale regiunii ca Machu Picchu sau barul infam de cocainomani Route 36 din La Paz.

De curând, Morales l-a numit pe Sean Penn ambasadorul onorific al Boliviei pentru coca, dar nu e sigur dacă celebritatea americană a fost de acord, mai ales având în vedere că luna trecută a acuzat Bolivia de corupție pentru că-l ține închis pe afaceristul new yorkez Jacob Ostreicher de 18 luni fără proces.

Chiar dacă liderii tribali predică sfârșitul capitalismului, a mercantilismului și a lăcomiei corporațiilor, capitalismul tot și-a făcut loc pe insulă. Șiruri de haine din alpaca, obiecte de artă indigenă și multă literatură de stânga stau aliniate la piață. O piață multicoloră datorită hainelor strălucitoare ale vânzătoarelor cholita (femei Aymara sau Quechua îmbrăcate în portul tradițional). Poți cumpăra și DVD-uri cu trei dansuri incașe din ceremonia Matrimonio pentru cinci bolivieni (2.3 lei).

Chiar și Entel, providerul de internet deținut de guvern, a distribuit calendare ce sărbătoreau sfârșitul perioadei întunecare. Din tot La Paz, Entel are cele mai extreme moduri de a-și face reclamă – plătește oamenii să picteze clădiri întregi în albastru cu logo-ul lor. Nu prea sună a Marx.

Poza 8

@JoelBalsam

Traducere: Oana Maria Zaharia