Uite din ce e compusă cocaina pe care ai luat-o în weekend

(Fotografie Giorgi Nieberidze)

Cocaina e peste tot. Consumul de amfetamine și ecstasy e în scădere, dar după cum îți transmite usturimea din nări, consumul de cocaină nu e. Și, la fel ca în cazul oricărei afaceri, producătorii de droguri vor profit maxim, așa că îți diluează coca cu tot felul de aditivi nasoi. Dar știi exact ce conține coca în ziua de azi? Noi nu știam, așa că l-am întrebat pe Kim Goser, un chimist specializat în narcotice.

M-am specializat în cercetarea cocainei în perioada petrecută la secția de Toxicologie și Analiză a Drogurilor de la Departamentul de Medicină Legală de la Universitatea din Aarhus, Danemarca. Cocaina cu care am lucrat includea tot felul de prostii, inclusiv praf de cărămidă. A fost foarte interesant să descopăr știința folosită pentru a crește efectul cocainei prin adăugarea de adulteranți. Majoritatea oamenilor știu că cocaina e adesea diluată cu aditivi precum zahăr și creatină, iar aceste diluții sunt mascate cu cafeină, lidocaină sau benzocaină pentru a imita stimularea și proprietățile de anestezic local ale cocainei. Dar foarte puțini știu ce porcării ajung în drogul lor preferat.

Levamisolul e un medicament antihelmintic, adică e folosit pentru uciderea viermilor paraziți. Înainte, medicamentul era folosit pentru a elimina viermii intestinali la om și la animale, dar de când s-a descoperit că poate cauza agranulocistoză (o reducere severă a celulelor albe din sânge care lasă corpul vulnerabil la infecții), a fost folosit doar pentru tratarea vitelor infestate cu viermi intestinali. Și nu e doar un medicament popular pentru vaci, ci și un foarte popular aditiv pentru cocaină.

În toată lumea, chimiștii legali raportează tot mai multe cazuri cu cocaină înmulțită cu levamisol la toate nivelele de distribuție, de la cea de pe stradă până la transporturile de coca de mai multe tone. Asta înseamnă că aditivul e adăugat în America de Sud, înainte de exportarea cocainei. Întrebarea este: De ce se obosesc să dilueze cocaina a cărei producție nu costă aproape nimic (în comparație cu prețul străzii) cu un component care e mai scump decât alți aditivi și diluanți? Cantitatea de levamisol găsită în cocaină nu e de obicei foarte mare, deci nu are scopul de a adăuga greutate și nici nu e stimulent sau anestezic local. Dar se știe că unul dintre metaboliții din levamisol e un component numit aminorex, care are proprietăți de stimulare similare cu cele ale amfetaminei.

O altă posibilitate ar putea fi faptul că levamisolul crește cantitatea de dopamină eliberată prin creșterea nivelelor de glutamat din creier. Cum efectul euforic al cocainei se datorează blocării proteinei transportatoare de dopamină – care apoi crește cantitatea disponibilă de dopamină pentru a interacționa cu receptorii de dopamină din creier – levamisolul ar putea crește efectul cocainei prin eliberarea de dopamină. Deci unii susțin chiar că levamisolul ar putea trece testele de puritate a cocainei, dar, sincer, de ce i-ar păsa unui producător de coca de asta? Deja și-a luat banii înainte ca drogul să ajungă pe piață. Mie cele mai plauzibile explicații mi se par teoriile despre aminorex și dopamină, doar pentru că n-am auzit alte teorii plauzibile. Practic, levamisolul crește intensitatea euforiei.

În 2005, s-a descoperit levamisol în aproape două procente din cocaina confiscată de DEA. În 2007, frecvența a crescut cu 15 procente, iar în 2011, 73 de procente din cocaina confiscată de DEA fusese diluată cu levamisol. Aceeași tendință s-a observat și în Europa, și în mostrele pe care le-am analizat eu. În 2008-2009, frecvența era de aproximativ 66 de procente, iar în 2011-2012 crescuse la 90 de procente în cazul cocainei daneze. Efectele secundare ale levamisolului nu sunt îngrijorătoare pentru un consumator ocazional. Dar un consumator frecvent de coca ar trebui să le ia în considerare.

Kim Gosmer

Agranulocistoza e comparabilă cu o formă chimică de SIDA, care inhibă sistemul imunitar atât de mult încât până și cea mai mică zgârietură sau infecție se poate transforma într-o boală mortală. Pentru că poți contracta o boală din cauza unei infecții secundare, e imposibil de întocmit o listă de simptome, așa că agranulocistoza e foarte greu de diagnosticat. Deci e foarte dificil de aflat numărul exact de vieți pierdute din cauza acestei cocaine diluate. Se cunosc mai multe cazuri de deces și multe cazuri de agranulocistoză care au fost descoperite înainte de a fi prea târziu.

Cât despre lanțul de producție, asta începe la nivelul unu, cu fermierul, care e de obicei responsabil pentru extracția inițială a frunzelor de coca cu ajutorul unui amestec de benzină și ciment pentru a face pasta crudă de cocaină. Această pastă e mai ușor de transportat decât cantitățile imense de frunze, dar are viață scurtă, așa că fermierul o vinde colectorului de nivelul doi. Tipul ăsta e fie un dealer care operează pe cont propriu, fie un colector angajat de un laborator din junglă (nivelul trei). Pasta de cocaină e purificată fie de nivelul doi, fie de nivelul trei, pentru a crește stabilitatea cocainei. O metodă comună e oxidarea impurităților pastei cu permanganat de potasiu, un oxidant foarte puternic de culoare violet intens.

Pentru a supraveghea mai bine această parte a producție de cocaină, DEA a început Operațiunea Violet în 2000, ca să monitorizeze transportul și distribuția de permanganat de potasiu pentru a preveni producția de cocaină. Operația a avut destul succes, dar evident că industria cocainei, în valoare de multe miliarde de dolari, a găsit un nou substitut pentru permanganatul de potasiu și – surpriză – încă există pe piață o grămadă de cocaină.

La nivelul trei, la baza cocainei se adaugă acid clorhidic pentru a o transforma în sare, care e apoi precipitată în cristale de cocaină pură. De acolo, exportatorii și importatorii apar în peisaj drept nivelul patru. Dacă ai noroc să cunoști un importator, poți lua marfă de calitate – asta dacă nu cumva transportul a venit prin Africa. Asta e o rută de contrabandă obișnuită și cocaina e mai ușor de traficat în Europa prin Africa decât prin America de Sud. Dar e și un loc în care cresc șansele ca produsul să fie mult diluat. Același lucru e valabil și pentru Europa de Est. Aceste oportunități de a interfera cu puritatea și conținutul cocainei sunt aproape nelimitate și depind doar de creativitatea traficanților.

Un lucru e sigur, totuși: când sunt atâția bani în joc, fiecare nivel al lanțului de distribuție adaugă un praf alb la cocaină pentru a-și maximiza profitul. Lucrurile scapă total de sub control atunci când cocaina ajunge la destinație și e divizată în porții mai mici. Toată lumea vrea o bucată din prăjitură.

Puritatea medie a cocainei englezești e de 20 până la 30 procente. Având în vedere diversitatea chimică a diluanților și aditivilor folosiți pentru cocaină, e foarte dificil pentru un utilizator să analizeze calitatea unei pungi la nivel pe stradă. Desigur, dacă ești student la chimie, poți face un test de purificare, dar ar însemna să-ți cheltuiești toate economiile pe zece grame de coca.

Cel mai bun test pe care îl poți face pe stradă e mirosul cocainei, pentru că are o aromă foarte specială pe care nu o posedă niciunul dintre aditivi. Din păcate, ca să-ți poți da seama, trebuie să ai ceva experiență și să fi mirosit cocaină de mai multe tipuri la viața ta. Eu cred că aș putea estima puritatea cocainei după miros și gust, dar am experiență în domeniu, fiind chimist.

Cocaina în fulgi e un semn de puritate mare, dar nu e garantată, pentru că și asta depinde de metoda de cristalizare folosită. Cocaina în cristale duri nu e semn bun. Dealerii folosesc fixativ de păr pentru a solidifica cocaina în blocuri după ce au diluat-o, așa că ține minte asta data viitoare când strivești cubul ca să-l faci praf.

Traducere: Oana Maria Zaharia