Zeci de mii de moldoveni au ieșit în stradă, în weekend, să ceară înapoierea miliardului de dolari care a dispărut din trei bănci, combaterea corupției și, bineînțeles, alegeri anticipate. „A rare show of defiance‟, a scris entuziasmat un jurnalist de la Euronews, iar presa internațională s-a grăbit să observe că protestele i-au vizat și pe oligarhii care controlează Republica Moldova. Care oligarhi, pentru a-i păcăli pe oameni să nu meargă la marele protest, ar fi fost în spatele organizării a două mega-concerte: unul la Chișinău și altul la Orhei.

Ai fi tentat să exclami, admirativ: „Iată, poporul a învins și, cel puțin o dată, boșii din vârful caracatiței politico-oligarhice și-au luat-o!‟. Numai că, peste Prut lucrurile nu sunt, întotdeauna, așa cum par. Da, protestatarii probabil că au dreptate: clasa politică este jalnică, reforma bate pasul pe loc, nu s-a făcut mai nimic împotriva corupției, oligarhii controlează tot ce mișcă, miliardul ăla chiar a dispărut etc, etc, etc.

Dar să nu-ți închipui că ăia care au pornit mișcarea anti-sistem sunt chiar niște băieți neprihăniți, care au apărut așa, din senin, emanați de masele revoltate.

Platforma civică Demnitate și Adevăr s-a lansat în februarie la Chișinău. Potrivit manifestului său, ar fi trebuit să fie o reacție a societății civile la incapacitatea guvernărilor pro-europene succesive de a face progrese notabile în cei peste cinci ani de când se aflau la putere, la corupție, criza economică și, nu în ultimul rând, la blatul făcut de pro-europeni cu comuniștii care pierduseră puterea în urma Revoluției Twitter din 2009.

Primii doi semnatari ai manifestului, Oazu Nantoi și Igor Boțan, sunt, de altfel, personalități bine văzute la Chișinău. Problemele încep, însă, dacă te uiți ceva mai departe, în rândurile inferioare. Unde dai de oameni care au avut legături cu Iurie Roșca, lider al Partidului Popular Creștin Democrat. Roșca ăsta a jucat ani de zile cartea românismului și a rezistenței față de regimurile filo-sovietice de la Chișinău (agrarieni, comuniști) până când, în 2005, a bătut palma cu Voronin pe care l-a ajutat să obțină un nou mandat de președinte.

Au mai făcut-o și alții atunci, iar mișcarea a fost încurajată și din Vest. Însă, când Voronin și-a dat, din nou, arama pe față, Roșca a rămas cu el și a pus umărul cu entuziasm la consolidarea regimului. De-atunci, de fiecare dată când apare pe la anumite manifestări legate de identitatea basarabenilor, Roșca este gratulat cu porecla Iuda.

Vasile Năstase, nu doar semnatar al manifestului, ci și un avocat vocal al DA-ului, a fost unul din oamenii cheie ai lui Roșca, când acesta, împreună cu comuniștii, au preluat cu forța Euro TV și radioul Antena C, care deranjau pentru că făceau presă independentă. Năstase este și cel care a reintrodus cenzura la Euro TV.

Angela Aramă a fost deputat al PPCD în perioada 2005 – 2009 și a lucrat din greu la Codul Audiovizualului care, deși a fost prezentat ca reformist, i-a ajutat pe comuniști să-și consolideze controlul asupra presei din Republica Moldova.

Pe listă mai e și fratele lui Vasile Năstase, Andrei, un apropiat al omului de afaceri Victor Țopa, care i-ar fi atât naș, cât și client. Iar de aici povestea devine cu adevărat distractivă.

Victor Țopa trăiește în prezent în Germania, unde a întins-o pentru a nu executa cei zece ani de pușcărie pe care i-a primit, pentru șantaj, în urmă cu câțiva ani. Țopa afirmă, însă, că nu este vinovat și că procesul i-a fost înscenat de Vlad Plahotniuc, cel mai tare oligarh din Moldova.

Plahotniuc are bănci, hoteluri, cea mai mare parte din mass-media, al doilea partid ca pondere din coaliția de guvernare și, se spune, o groază de oameni răspândiți în toate instituțiile, inclusiv în justiție. Pe la începuturile carierei sale, în anii 2000, a fost tovarăș (drug, cum se zice la Chișinău) cu frații Victor și Viorel Țopa. De numele celor trei se leagă o preluare dubioasă a băncii Viktoriabank. Investigații publicate la Chișinău au dezvăluit și alte chestii, inclusiv legături cu traficanți de arme, inclusiv cu celebrul Viktor Bout, rusul despre care s-a făcut până și un film. Prietenia dintre cei trei s-a rupt când – spun frații Țopa – Plahotniuc le-ar fi furat acțiunile pe care le aveau la bancă.

Un prieten care și-a petrecut mulți ani ca expert pe probleme politice la Chișinău îmi zicea că faza asta cu lupta anti-corupție nici măcar nu e nouă. În urmă cu câțiva ani, trustul mediatic controlat de Victor Țopa – Jurnalul – a reflectat pe larg acțiunile Mișcării Antimafie a lui Sergiu Mocanu, care, însă, a dat chix atunci când a candidat în alegeri, nereușind să ajungă în Parlament. Unele voci de la Chișinău afirmă că, în afară de frații Țopa, în spatele Platformei DA s-ar afla și Vlad Filat. Rivalitatea acestuia cu Vlad Plahotniuc este binecunoscută și i-a costat pe amândoi: pe primul – funcția de prim-ministru – iar pe cel de-al doilea – funcția de prim-vicepreședinte al Parlamentului.

Partidele celor doi sunt partenere de coaliție și reprezentanți ai DA au spus că i se opun și lui Filat deci, teoretic, n-ar trebui să fie băgat în asta. O lecție pe care o învață oricine urmărește o perioadă mai îndelungată Republica Moldova este însă că nimic nu trebuie să te surprindă. Și că încrengăturile generate de cumetrii, prietenii, dușmănii, interese comune de moment sau de durată sunt de-a dreptul năucitoare.

Mitingul din 6 septembrie a fost denumit „Mare Adunare Națională‟, o trimitere la manifestațiile cu același nume care au dus la renașterea națională a Basarabiei și, ulterior, la independență. Acum protestatarii supralicitează în joaca cu simbolurile și o pun de un Maidan. S-a făcut deja un „orășel al demnității‟ din câteva zeci de corturi, iar ocupanții lor vor să rămână acolo până când le vor fi îndeplinite revendicările.

Un nene s-a gândit că protestarii au nevoie și de bani pentru a rezista, așa că a pus-o de o colectă online, prin care speră să adune juma de milion de dolari. Până la ora la care am scris asta, adunase vreo 500 și ceva de dolari. Donațiile sunt, însă, cu schepsis: dacă dai 4 dolari, primești o carte poștală, dacă dai 8 – un coș cu fructe moldovenești, pentru 20 te alegi cu o sticlă de vin, iar dacă dai o sută de coco, numele tău va fi înscris pe o cărămidă în Zidul Libertății.

Să ne-nțelegem, departe de mine ideea că 40 de mii de oameni au ieșit în stradă pentru că așa au zis frații Țopa sau foștii acoliți ai lui Roșca. Cum am mai zis și la început, miliardul ăla chiar a dispărut din bănci, iar oligarhii, și cel puțin o parte dintre politicienii față de care protestează, și-o merită cu vârf și îndesat.

De altfel, chiar și tactica pe care o aplică aceștia este dubioasă. Chiar dacă toată lumea a negat, e puțin probabil ca cele două concerte anunțate pe 6 să fi fost organizate întâmplător în aceeași zi cu manifestația DA. Primarul Orheiului, Ilan Shor, a fost acuzat că ar fi jucat un rol major în sifonarea miliardului de dolari și chiar a fost arestat la domiciliu, însă a fost eliberat pentru că s-a înscris în cursa electorală. În Moldova, candidații, la fel ca și aleșii, au imunitate. Iar Unite, o subsidiară a companiei Moltelecom, cea care a organizat concertul din Chișinău, ar fi, potrivit presei de la Chișinău, controlată de Vlad Plahotniuc.

Dar dacă Shor, arestat la domiciliu pentru furtul miliardului, a vrăjit un oraș întreg să îl voteze cu WiFi gratuit și tot felul de promisiuni, de ce nu s-ar folosi și alți băieți deștepți de populație ca să le facă jocurile?

Urmărește VICE pe Facebook.

Citește și alte materiale despre Repubilica Moldova:
În Moldova, aghiazma se bea cu ștaif
E mult mai tare să te uiți la televiziunile moldovenești, decât la cele românești
Moldovenii intră-n alegeri cu coase, hipnotizatori, wi-fi moca și hip hop