10 idei revoluționare care ne-au schimbat viețile, dar riscau să nu se întâmple niciodată

Uită-te în jur și numără invențiile. Probabil că nici nu le clasifici ca atare. Pentru tine sunt un smartphone, un laptop, un televizor smart, poate chiar o consolă de gaming și un aspirator robot.

Toate acestea, la momentul lansării lor, au fost ironizate.

Cine ar avea nevoie de așa ceva – orice ar fi fost acel ceva, de la tipar și avion la iPhone și algoritmi AI care „decid” ce vezi în cea mai mare parte a timpului pe internet. Ideea de-acum nu e să subliniez ironia ironiilor, ci să-ți arăt că o idee nu e bună sau proastă decât când utilizatorii decid că-i așa.

De peste zece ani, diverși români își construiesc renumele pe scena tehnologiei internaționale, fie c-o fac cu diverse servicii care fac alte servicii mai bune, fie că decid să construiască de la zero o infrastructură care se dovedește crucială.

Mai mult ca să-mi setez un reminder că inovația poate să apară în cele mai banale momente, am făcut un rezumat al inovațiilor care au fost întâi ridiculizate, apoi adulate.

În anii ‘80 spre ‘90, cel mai avansat telefon „mobil” era un fix instalat într-o mașină. În aceeași perioadă, era dezvoltat telefonul cu adevărat mobil, o cărămidă a cărei greutate era măsurată în kile și de pe care nu puteai decât suna. Era încă perioada de început, așa că poate e justificată analiza McKinsey din 1980, pentru operatorul telecom AT&T, în care se arăta că va fi doar un dispozitiv de nișă, cu circa 900.000 de utilizatori până în anul 2000, în SUA. Până în 2000, erau deja 108 milioane de utilizatori.

Cei mai mulți s-au lăsat „furați” de greutate și de ideea de-a căra așa ceva. Cam cum a făcut, multe decenii mai târziu, directorul Microsoft Steve Ballmer când a văzut primul iPhone. Era un telefon fără tastatură, ceea ce l-a făcut să spună: „Nu va avea succes în rândul oamenilor de business, că n-are tastatură. Nu-i un dispozitiv prea bun pentru mail.” Între timp, mă rog, vezi și tu.

După ce că a fost dificil pentru mulți să accepte calculatoarele personale, au venit destul de repede laptopurile. Primul, considerat a fi Osborne 1, a fost lansat la începutul anilor ‘80. Și, da, primele erau: grele, cu o baterie care nu ținea prea mult, scumpe și cu o utilitate destul de limitată. Patru decenii mai târziu, sunt peste tot și alimentează din plin curentul nomazilor digitali. 

Internetul și mailul, în esență, sunt niște tehnologii destul de vechi, apărute la câteva decenii după Al Doilea Război Mondial și pe fondul investițiilor majore în tehnologie din Războiul Rece. Când vorbim însă de internet, ne referim la acel World Wide Web pus pe picioare la finalul anilor ‘89 de Tim Berners-Lee. 

El, pe scurt, a pus ceva pe internet, nu doar l-a folosit ca o legătură între două puncte. A creat prima pagină web, primul server, primul browser și un sistem de management al informațiilor (folosit până în prezent). A făcut astfel și o destinație, nu doar un transfer de date.

Câțiva ani mai târziu au venit criticile, una dintre cele mai notabile fiind din Newsweek, 1995, în care Clifford Stoll susținea că așa ceva n-are șanse. Robert Metcalfe, inventatorul Ethernet (simplist spus, cablul ăla care intră-n router și-ți dă Wi-Fi), a zis tot în 1995 că în maximum un an acest www se prăbușește. 

Anii ‘80 au reprezentat cu adevărat un deceniu al revoluțiilor tech. Se alătură și Sony Walkman aici, lansat spre finalul anilor ‘70, dar popularizat în deceniul următor. Acum pare evident c-a fost o idee bună, dar fostul director Sony Akio Morita a spus în cartea „Made in Japan” că nici măcar cei din companie nu credeau cu adevărat în produs.

Unul dintre ingineri a zis că ar fi trebuit să aibă funcție de înregistrare, iar oamenii de marketing au zis direct că nu se va vinde. În cam trei ani, a devenit un hit, ba chiar obiect vestimentar, și-a dat naștere la mii și mii de copii.

În prezent, nu poți spune „internet” fără să ai în minte cuvinte ca „zoom”, „teams” sau „meet”. Aproape toate aplicațiile de mesagerie au o tehnologie al cărei acronim e aproape uitat: VoIP. Adică să suni ca pe telefon, dar prin internet, cu sau fără video, dar mai curând cu video, ca să te și vezi. 

Yahoo Messenger, dar în special Skype, au familiarizat oamenii cu tehnologia asta la începutul anilor 2000. Cele două nu mai sunt ca pe vremuri, dar uită-te în jur și cel mai probabil cineva face un video call. Totuși, în urmă cu aproape două decenii, servicii ca Skype erau ironizate că nu oferă nimic în plus unui telefon, iar videoul consumă prea mult internet (pe atunci conta). Bine, și la vremea aia telefoanele erau mobile, iar Skype nu prea.

Parcă la doi ani tre’ să fie câte un buzzword. Au fost criptomonedele, NFTs, acum sunt roboții conversaționali. Ce vezi în ei e însă o muncă întinsă pe decenii bune, consolidată în anii ‘90 și începutul anilor 2000, când inginerii s-au gândit cum pot face computerele să „învețe”. Cercetările erau însă făcute mai mult în gol, că nu era furtuna perfectă: date pentru a antrena algoritmii, procesoare pentru rularea algoritmilor și internet pentru a-l testa cu public. 

Fun fact: GPT înseamnă Generative Pre-Trained Transformers, iar tehnologia asta a fost anunțată de Google în 2017 și prezentată drept o arhitectură de rețea neurală pentru înțelegerea limbajului. Șase ani mai târziu înveți acronimul și îi ceri lui ChatGPT să-ți facă treaba.

Cealaltă realitate a avut niște suișuri, dar mai ales coborâșuri, ceva de speriat. De unde la mijlocul anilor 2010 părea că toți vom sta pe cap cu căști de realitate virtuală (VR), în prezent par că stârnesc un dezinteres zgomotos. VR nu-i însă același lucru cu AR (realitatea augmentată).

Google Glass e un exemplu de eșec puternic în zona asta. Și-ai putea spune că și Microsoft Hololens, doar că acesta din urmă în timp ce n-a avut succes la public, e o piesă crucială în mediul industrial, unde inginerii primesc un flux constant de informații care să-i ajute.

E posibil să fi văzut prin magazine încărcătoare de telefon cu acronimul „GaN” în nume. Nu-i un brand nou, ci e vorba de-o tehnologie folosită încă din anii ‘90 la LED-uri, dar acum ajunge în încărcătoare și nu numai. Nitrura de galiu (GaN) e un semiconductor care bate siliciul din electronice la câteva capitole, cum ar fi funcționare la temperaturi mai ridicate și tensiuni mai mari, în timp ce e mai eficient. 

Altfel spus, dacă ai un telefon cu încărcare rapidă (cel mai probabil ai), fă-ți un bine și cumpără-ți un încărcător de generație nouă. Sunt și mai mici, unele.

Sunt deja ani buni de când diverse companii încearcă să pune computerele să „vadă”. Dintre tehnologiile folosite se remarcă LiDAR (Light Detection and Ranging). Radarul acesta a ajuns pe mașini autonome, dar și în iPhone sau iPad, pentru că Apple pregătea și o cască de realitate augmentată (Vision Pro). Ce face LiDAR, pe scurt, e să creeze o imagine 3D cu ce-i în jur, iar de aici aplicațiile sunt nenumărate, de la mașini autonome și cartografiere precisă, până la măsurarea vitezei și direcției vântului în proiectele de energie eoliană.

Bine, nu-s chiar nanoboți, dar sunt niște dispozitive minuscule folosite în o groază de dispozitive, de la telefoane la mașini, pentru controlul precis al mișcării și a altor funcții. Pe cât de mici sunt, și pe cât de precise sunt construite acestea, ar fi fost imposibil de realizat în trecut, când au fost puse premisele tehnologiei. Iar acum pot fi gândite pentru sisteme de navigație, telecomunicații sau electronice obișnuite. De exemplu, când întorci telefonul pe o parte și el „știe” că e întors, cel mai probabil e un MEMS acolo.

O idee cu care aș vrea să rămâi după toată lista asta e că ideile nu-s revoluționare de la început. Sau nu se prefigurează ca atare. Timpul le arată însă valoarea. În acest context, e un moment bun să afli de Innovation Labs, susținut de BRD Groupe Société Générale, cel mai mare și cel mai longeviv program universitar de accelerare pentru startup-uri tech și mentorat pentru tineri antreprenori, studenți și cercetători din România. L-am văzut la prima ediție în 2013, iar în acești zece ani a fost locul de start al unor businessuri care și-au asigurat un renume local sau internațional.

Un exemplu din perioada recentă este Rayscape, lansat sub numele XVision. Proiectul propune o soluție AI de interpretare online automatizată a radiografiilor. Pe de o parte, sporește accesul la servicii medicale, iar pe de altă parte dă o mână de ajutor specialiștilor din domeniu. Produsele Rayscape sunt folosite de 100 de instituții publice și private din România, Polonia, Ungaria, Slovacia și Croația.

Apoi e Ophset, o idee emergentă care are ca țintă construirea unui viitor mai sustenabil. Echipa a câștigat în 2023 premiul „Innovation Labs Grand Prize”. Soluția propusă revoluționează captarea carbonului și cultivarea algelor prin intermediul fotobioreactoarelor modulare. Captează emisiile de dioxid de carbon din diferite surse și le convertește în biocombustibili, bioplastice și altele.

Cum tot am zis de big data și algoritmi de inteligență artificială, merită amintit și proiectul Veridion. Folosește tehnologia AI pentru a analiza săptămânal un volum foarte ma­re de site-uri pentru a alimenta o bază de date globală despre companii la scară globală, date care pot fi apoi folosite de cei care au nevoie să găsească furnizori specifici. 

Innovation Labs se întâmplă anual și debutează cu un hackathon întins pe două zile. Echipele câștigătoare după această etapă intră în programul de accelerare, care durează zece săptămâni. Și cu ajutorul mentorilor, așa cum cum sunt specialiștii în business din BRD (în domeniul sustenabilității, de exemplu), echipele reușesc să dezvolte ceea ce numit un MVP (minimum viable product), adică un produs minim viabil care poate fi pus pe piață. Apoi câștigătorii sunt desemnați la Demo Day.

Dacă și tu ai o idee, pune-o pe foaie, fă-i un plan, vezi de ce-ai nevoie ca s-o faci și du-o la pre-acceleratorul Innovation Labs, accesând innovationlabs.ro Și poate peste câțiva ani despre tine vor fi articolele dedicate inovațiilor.