Programul care vrea să scape tinerii de la sat din ignorarea cu care îi tratează România

Bâra este cel mai mic sat din județul Neamț, iar asta ar putea fi foarte bine o informație fără semnificație pentru tine, dar va căpăta sens imediat. Nu pot ajunge însă acolo fără să îți prezint această imagine: trei fete fac turul satului pe biciclete, cu o boxă din care se aude: „Street debate la Bâra! Veniți să vedeți! Tinerii vor să câștige titlul de Sat European de Tineret!”. În timp ce ele se plimbă dintr-un capăt în altul al satului, colegii fetelor sunt la magazinul din sat, unde lipesc afișe și opresc mașini ca să întrebe oamenii ce probleme au și care le sunt nevoile.

Au stat trei ore acolo, suficient cât să vină vecinii, poliția, chiar și viceprimarul. Ăsta era și planul, să aducă cetățenii satului la o dezbatere.

Vocea care răsuna prin sat era a Ioanei Andreea Bolog. Are 19 ani, e studentă în primul an la Facultatea de Matematică și Informatică București și se autocaracteriza hiperactivă. A copilărit într-una din cele mai puțin dezvoltate zone din România, unde rata abandonului școlar e a doua pe țară. Mediul rural e de două ori mai afectat. Din lipsă de oportunități, tinerii nu trebuie să se gândească de două ori înainte să plece unde văd cu ochii, ceea ce a dus și la migrație externă.

Toate astea au motivat-o să se alăture grupului de inițiativă locală al tinerilor din sat, iar street debate-ul a fost una dintre activitățile necesare pentru a candida la titulatura „Satului European de Tineret”. O recunoaștere care i-ar putea ajuta să obțină finanțări și know-how pentru a-și pune ideile în practică.

Nu ți-am zis însă care-i faza cu toate astea și cum am cunoscut-o pe Ioana, ceea ce-i relevant pentru context. Ne-am întâlnit la a doua ediție a Summitului Tinerilor din Mediul Rural, parte a programului „Satul European de Tineret” ținut în septembrie în județul Iași. Summitul e cea mai mare întâlnire din țară dedicată celor la care adesea te gândești ca viitori agricultori, meșteșugari sau migranți economici și pe care îi stigmatizezi cu etichetele de „țărani” și „de la țară”. Nu e doar atât și, de multe ori, e mai mult de-atât. 

Peste 130 de tineri s-au strâns la a doua ediție a Summitului Tinerilor din Mediul Rural, în satul Aroneanu din județul Iași. În deschiderea evenimentului, Ioana s-a urcat pe scenă cu câteva foi în mână, multe emoții și a început să vorbească cu același entuziasm cu care adună oameni în jurul ei.

Ioana se referă la sutele de mii de tineri din mediul rural care în timpul pandemiei au avut cel mai mult de suferit, pentru că Ministerul Educației nu a găsit soluțiile potrivite pentru cei care în statistici sunt adesea definiți „vulnerabili”. 40 la sută dintre elevii dezavantajați, majoritatea din mediul rural, nu au au putut participa la școala online, conform unui studiu World Vision România.

Ioana se referă și la fetele care ajung mame cât ele încă sunt copii. O cercetare UNICEF arată că procentul adolescentelor minore din mediul rural care au născut, sau sunt gravide, este aproape dublu faţă de cel din mediul urban. Încă un argument pentru cât de multă nevoie este de discuții reale despre sănătate și educație sexuală, cu atât mai mult în mediile vulnerabile. 

Ioana se referă și la tinerii care până pleacă de acasă, la liceu sau la facultate, nu ajung la teatru, la cinema sau la un concert.

Ioana se referă și la tinerii cărora li se pare incredibil de greu să-și găsească un serviciu sau să aibă o locuință decentă, dar și la cei pe care tinzi să-i vezi drept inferiori.

Ioana își amintește din școală că avea colegi pe care părinții îi scoteau de la ore ca să meargă cu vacile la păscut. De unul dintre ei știe sigur că s-a lăsat de școală printr-a unșpea. Spune că ea a fost un caz fericit, pentru că părinții ei au înțeles mereu că treaba-i treabă și învățatul e învățat. „Totuși, sunt multe familii fără posibilități pentru care copiii chiar muncesc. Asta era concepția: «ești la casa mea, trebuie să știi agricultură.» Ce să știe părinții despre tehnologie, engleză, franceză, activități, dans modern, dacă ei nu au apucat așa ceva?”.

Pentru tinerii ăștia vrea să găsească o metodă prin care să-și activeze comunitatea. Și pentru copilul din ea, care iarna, deși se înfofolea cu jumătate de dulap când ieșea la săniuș, murea de plictiseală fiindcă nu prea avea unde altundeva să se întâlnească cu prietenii. Era fericită când îi mai vedea prin autobuz sau la biserică, dar cam atât. Vara bătea mingea pe șosea cu băieții și învăța scheme de Messi, dar iarna era ea cu pereții.

Nici acum nu-i place să stea nu știu cât pe telefon, iar de televizor nici să n-audă.

După ce a intrat la liceu în Roman a început să observe bagajul etichetei „de la țară”. În prima zi de școală, nimeni n-a vrut să se așeze cu ea în bancă și a dat peste profesori care o descurajau cu sintagme de tipul „lasă că la țară merge”. Cu toate astea, a descoperit că într-o școală de oraș tinerii aveau alte posibilități de a-și petrece timpul liber prin joacă și învățare. 

Implicarea Ioanei în comunitate și, mai ales, în problemele acesteia, nu a venit dintr-o dată. Încă de când era mică, era activă și participa la toate activitățile pe care-i picau ochii. Uneori făcea dulceață cu colegii de clasă ca să strângă fonduri pentru diferite cauze la târguri, alteori cerea finanțări la magazinele din sat. Pe la 14-15 ani a mai trecut și pe la niște ședințe de consiliu local. Știe însă că nu toți tinerii sunt atât de energici și impulsivi, cum se autocaracterizează, și tocmai de aia își dorește să-i facă să înțeleagă că la primărie nu-i de mers doar când îți faci buletinul.

În 2020, două prietene au atras-o într-un proiect Edulab pentru tineri antreprenori. Aveau de făcut o afacere. „Deja eram cunoscută ca omul ăla care se bagă și, dacă se bagă, îți face un show că mă implic. Îmi place să-mi văd rezultatele – dacă muncesc și nu le văd mă oftic foarte tare.” Proiectul lor, denumit Campusul Educațional, a fost câștigător și au primit în total trei mii de lei să-l implementeze. Timp de o săptămână au făcut activități cu școlarii din clasele a doua și a treia care nu se prea descurcau cu școala online.

Proiectul a umplut-o de fericire fiindcă a văzut rapid rezultatul muncii în zâmbetele și saluturile pe care le primea pe stradă de la cei mici. Atunci a început să creadă că ar putea fi un lider în comunitatea ei și a văzut că-i place să se afunde în muncă în oricare stadiu al proiectelor, de la scriere, la implementare.

Spune că avea nevoie să participe la Summitul Tinerilor din Mediul Rural ca să întâlnească mai multe persoane cu care să colaboreze și mai ales să afle cum poate obține fonduri pentru satul ei. „Când am venit aici credeam că știu o mulțime de chestii, dar mi-am dat seama câte mai am de învățat. Cum ar trebui să implic comunitatea? Descopăr că mai sunt și alte oportunități de care nu știam la care vreau să aplic. Chestiile astea trebuie să le învăț de undeva.”

Ioana vrea să aducă acasă titlul Sat European de Tineret 2022 ca să poată face activitățile extrașcolare la care visează: proiecții de filme documentare, grupuri de discuții pe sănătate mintală, educație sexuală, activități antreprenoriale, și de ce nu, poate chiar un club de teatru sau dans: „Să mergem și noi la consiliile locale și să întrebăm: «Ce vreți să faceți anul viitor?» Poate avem și noi ceva de zis, poate învățăm și noi ceva de aici.”

Victor Cătălin Toma, lucrător de tineret și președintele Asociației pentru Dezvoltare Activă din Bacău, a făcut în urmă cu cinci ani un proiect cu câțiva adolescenți din satul Sascut. Încerca să-i învețe ce-i aia organizare comunitară și cum să-și identifice nevoile locale. În zilele petrecute cu ei, Victor și-a reamintit că la țară nu prea se întâmplă lucruri. Inclusiv activitățile dezvoltate de organizația pe care a fondat-o presupuneau ca tinerii să plece din satele lor. „Așa mi-am dat seama cât de important e să lucrezi cu tinerii din mediul rural chiar în mediul rural”, spune el.

Victor a copilărit la sat, și la cei 30 de ani ai săi încă își amintește ce înseamnă să nu ai resurse în comuna ta și cum e să mergi iarna la școală prin zăpadă până la brâu. Adolescenții din satul Sascut l-au făcut să înțeleagă că e nevoie de un sistem prin care tinerii să învețe cum să interacționeze cu autoritățile din satele lor și să se autoreprezinte.

Într-o vizită la Cluj, s-a întâlnit cu Andra Camelia Cordoș, fondatoarea ONG-ului Go Free, iar împreună le-a venit ideea programului Sat European de Tineret (European Youth Village). Un program național pe care ar vrea să-l dezvolte într-o competiție internațională a satelor europene, pe modelul Capitalelor Europene de Tineret.

Titlul e oferit acelor grupuri de inițiativă care demonstrează că sunt pregătite să pornească o mișcare de schimbare în comunitățile lor. Satele poartă titlul pentru un an, cu șansa de extindere dacă se angajează să mentoreze grupurile în dezvoltare. Scopul principal al programului este ca tinerii care câștigă titlul să crească grupuri de inițiativă puternice, capabile să continue pe viitor. Organizatorii vor ca adolescenții să-și dezvolte abilitățile necesare pentru a se face ascultați de adulții din comunitățile lor fiindcă au un cuvânt de spus în dezvoltarea mediului în care trăiesc.

Summitul e evenimentul care adună tinerii din rețeaua programului „Satul European de Tineret”, iar anul acesta a fost a doua ediție organizată la nivel național. Pentru prima dată însă, evenimentul a fost organizat în mediul rural.

Street Debate-ul pentru care se ambiționa Ioana era unul dintre pașii principali pentru ca un grup de tineri să candideze la Satul European de Tineret. Practic, fiecare grup de tineri trebuie să afle nevoile și dorințele oamenilor din satele lor și să-și dea seama ce fel de activități ar putea desfășura ei pentru a genera posibile soluții. Titulatura vine la pachet cu asistență constantă de know-how, plus un acord de sprijin din partea autorităților locale pe încă doi ani după câștigarea premiului.

Principala nevoie despre care au vorbit tinerii de la Summit a fost cea a unui spațiu al lor, unde să știe că se pot strânge și nu deranjează niciun părinte sau vreo bunică, iar câinii nu rup lanțul când intră pe poartă. Centrele de Tineret ar putea fi acest loc de întâlnire.

Victor spune că nu sunt destule activități de educație non-formală în mediul rural și sunt puține organizații care merg acolo. „Autoritățile și adulții trebuie să înțeleagă că e mai bine pentru tineri să stea într-un spațiu organizat, alături de un lucrător de tineret care să facă chestii cu ei, decât să se ducă în spații periculoase din comună. Important e ca lumea să înțeleagă că tinerilor trebuie să le dai încredere”, conchide el.

Discursul Ioanei de pe scena Summitului a fost unul dintre cele mai emoționante și s-a lăsat cu lacrimi, îmbrățișări și aplauze. Ceva m-a făcut să simt că nu va fi ultima dată când voi auzi de ea.

Cu microfonul în mână și ochii albaștri ațintiți spre sală, Ioana a dat tot ce avea mai bun pe scena din satul Aroneanu, județul Iași. „Mesaj către autorități: susțineți-ne și ajutați-ne să ne îndeplinim visele! Vă asigur că merităm atenția, merităm să fim ascultați, nu doar auziți. Vrei să știi cum să rezolvi probleme? Întreabă tinerii, că au imaginație și sigur vor avea idei. Voi ce alegeți?”, i-a întrebat pe colegii din sală. «Vom rămâne niște statui sau o să prindem glas puternic să ne afirmăm?»”.

În seara de 29 septembrie, grupul de inițiativă al Ioanei a câștigat titlul de „Sat European de Tineret 2022”.