Cine va avea de suferit dacă legea care interzice identitatea de gen trece azi de CCR

Astăzi este ziua în care Curtea Constituțională a României (CCR) decide dacă va mai fi legal sau nu să vorbești despre identitatea de gen în școlile și universitățile românești. Vorbesc, bineînțeles, despre propunerea senatorului PMP Cristian Lungu, care în iunie anul acesta trecea de Parlament o lege prin care sunt interzise activitățile de răspândire a „teoriei sau opiniei identității de gen” în toate instituțiile de învățământ și orice alt spațiu destinat educației. 

În viziunea senatorului PMP, prin teoria identității de gen se înțelege orice opinie care ar sugera că genul este un concept diferit de sexul biologic sau că genul și sexul n-ar fi întotdeauna același lucru. Practic, conservatorii din Parlament au zis că, dacă nu le-a ieșit cu referendumul homofob de acum doi ani, poate le iese cu un atac la adresa educației.

După ce a trecut de Senat (cameră decizională) cu 81 de voturi „pentru”, 22 „împotrivă” și 27 de abțineri, proiectul a ajuns pe masa președintelui Klaus Iohannis. O lună mai târziu, acesta a contestat proiectul la CCR, argumentând că este încălcat dreptul la libera exprimare, iar legea „echivalează cu instituirea unei cenzuri a opiniilor/teoriilor în cercetarea teoretică pe tema identității de gen”. 

Contestația lui Iohannis se află astăzi pe ordinea de zi a Curții Constituționale. 

Pentru ca CCR să ia o decizie în cunoștință de cauză, organizații de studenți, reprezentanți ai lumii academice, asociații pentru drepturile femeilor și pentru drepturile comunității LGBT+ din România au transmis Curții cinci memorii în care arată de ce modificarea Legii Educației în sensul dorit de Lungu este neconstituțională. Argumentele lor au fost prezentate pe larg ieri dimineață, într-o conferință organizată de Asociația ACCEPT. 

În calitate de majoritar privilegiat care nu a fost discriminat pe criterii de gen, ai putea spune că o astfel de lege nu te afectează nicicum. Te înșeli. Dacă nu-ți pasă de minorități, poate îți pasă de bani și de viitorul României în cadrul Uniunii Europene. În opinia Iustinei Ionescu, avocată specializată în drepturile omului, legile de acest fel - bazate pe ură și îndreptate împotriva minorităților - fac ca țara noastră să riște accesul la fonduri europene fix acum, când ne aflăm în mijlocul unei crize sanitare și economice. 

„Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunțat chiar acum două zile că statele care nu respectă drepturile fundamentale, inclusiv drepturile femeilor și persoanelor LGBTI, vor avea accesul la fonduri europene suspendat până la remedierea încălcărilor de drepturi”, a declarat avocata în cadrul conferinței.

Pentru a înțelege mai bine ramificațiile unei asemenea inițiative, am stat de vorbă cu ceilalți patru speakeri prezenți la conferință. Printre altele, aceștia mi-au explicat care sunt comunitățile ce vor suferi cel mai mult dacă legea trece de CCR. 

VICE: Cum va fi afectată egalitatea de gen dacă legea trece de CCR?
Carmen Radu: Este un domeniu atât de vast și de complicat, încât nici nu știu cum s-a gândit legiuitorul să procedeze în caz că trece legea. O să fie foarte ciudat de implementat. Există Agenția Națională Pentru Egalitate de Șanse pentru Femei și Bărbați (ANES), care trebuie să implementeze politicile egalității de gen în România și să se asigure că țara noastră respectă tratatele internaționale pe care le-a semnat. Inclusiv ANES are proiecte pentru educație privind egalitatea de gen, are o strategie națională de egalitate de șanse între femei și bărbați. În aceste proiecte apare genul peste tot, n-ai cum altfel. Inclusiv în legislația națională genul este foarte bine definit, fiind inclus în legile antidiscriminare. 

Va fi pusă în pericol și existența acestei Agenții?
Probabil că nu se va mai numi „egalitate de gen”, se va numi „egalitate între femei și bărbați”. Dacă trece, ceea ce noi nu credem, probabil se vor reformula toate legile care se referă la gen, nu știu exact ce o să se întâmple. Vor fi afectate și trainingurile, workshopurile destinate profesioniștilor din domeniu. Cum poți fi polițist și să intervii la violența de gen, când tu nu înțelegi de ce violența specifică de gen li se întâmplă femeilor, de ce o fac bărbații? 

Deci va afecta și politicile de combatere a violenței domestice?
Cu siguranță, pentru că tocmai asta a adus nou Convenția de la Istanbul în dreptul internațional. E primul instrument comprehensiv care definește violența de gen în sensul în care li se întâmplă femeilor pentru că sunt femei. Și este făcută de bărbați pentru că sunt bărbați. Istoric, există un raport de putere inegal între femei și bărbați, iar asta este una din cauzele violenței. Și ca să o combați, trebuie combătută mai întâi inegalitatea de gen, ca să diminuezi raportul ăla de forță. 

De asta e importantă educația, pentru că tot ce înseamnă a fi femeie sau bărbat este un rol de gen pe care-l învățăm în societate, nu vine natural. Prin educația de gen învățăm ce așteptări are societatea de la tine ca femeie, ce așteptări are ca bărbat. Iar asta are efecte inclusiv în relațiile de muncă, iubire, familie și așa mai departe. 

VICE: Cum crezi că va afecta trecerea acestei legi comunitatea din care faci parte?
Patrick Brăila: Simplu spus, interzice existența persoanelor trans în mediul educațional. Atât timp cât nu poți vorbi despre ce înseamnă identitatea de gen și mai ales cum ea nu coincide uneori cu sexul atribuit la naștere, automat nu ai voie să vorbești despre persoane trans. Pentru că există foarte multe persoane trans în școli, licee, universități, ele vor fi supuse unui tratament cel puțin discriminatoriu, ca să nu folosesc cuvântul „abuziv”, deși se poate întâmpla și asta. Din experiența mea, foarte mulți elevi sau studenți trans deja au parte de tratament discriminatoriu în școlile și universitățile în care învață.

Crezi că efectele se vor vedea și în afara mediului educațional?
Oricum se văd și situația e gravă. Faptul că există o comunitate trans de cel puțin șase ani, faptul că niște oameni prind curaj să vorbească despre ei, înseamnă că ei fac educație pe cont propriu într-o societate care oricum nu acceptă persoanele trans. Această lege ar interzice inclusiv formările, trainingurile pentru anumite categorii profesionale care, în munca lor, se intersectează și trebuie să acorde sprijin persoanelor trans. Mă refer la asistenți sociali, psihologi, medici, polițiști, jandarmi. Sunt foarte multe categorii profesionale care se intersectează, fie că vor sau nu, cu persoane trans și trebuie să le trateze cu respect, dar și să-și facă bine treaba. Practic, legea neagă existența persoanelor trans la nivelul întregii societăți.

VICE: Ce impact profesional ar avea trecerea acestei legi de CCR?
Ionela Băluță: Am un curs despre identități de gen la programul de licență în limba franceză și, pe urmă, am un curs la programul de master care se numește Gender: Construcție identitară. Dacă legea intră în vigoare, nu știu cum o vor armoniza cu prevederile Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior (ARACIS), cu contractul de muncă, carta universității. Nu sunt clare detaliile juridice, dar în principiu, eu ar trebui să nu mai predau cel puțin două cursuri din cele pe care le predau de ani de zile la facultate. 

Pe urmă, programele de master din domeniu - cel de la Universitatea din București și cel de la SNSPA - ar trebui să fie declarate ilegale. E o contradicție majoră cu ARACIS, care le-a acreditat, verificat, ele apar în ordinul de ministru. Nici nu vreau să mă gândesc că acest lucru va fi posibil. Aceste programe au studenți deja înscriși, absolvenți care au cariere în foarte multe domenii. Masterul pe care-l coordonez face parte dintr-un consorțiu european și legea ar afecta major convențiile pe care, până la urmă, Universitatea din București le-a semnat cu celelalte universități partenere. 

Și ce se va întâmpla cu specialiștii în studii de gen care deja activează în domeniu?
După știința mea, e un principiu în drept care spune că legea nu se poate aplica retroactiv. Deci cei care au diploma, o vor avea în continuare. Nu știu cum vor face cu toată legislația în vigoare. Avem introduse în registrul național al ocupațiilor cel puțin două care sunt pe egalitate de șanse și au în conținutul lor expertiză pe egalitatea de gen. Avem în organizarea unor instituții specifice poziții care trebuie să aibă tipul acesta de expertiză, nu mai vorbesc de toate proiectele și colaborările cu Uniunea Europeană, unde e obligatorie această expertiză. Masterul pe care-l coordonez a apărut tocmai ca să acopere o cerere de expertiză pe societatea românească, la nivel european.

Ce se întâmplă cu autonomia universităților?
S-ar interveni pe tot ce înseamnă autonomie universitară. Odată ce acceptăm ca politicul să ne dicteze ce facem și cum facem în amfiteatre, orice scenariu devine posibil. Ai putea să le spui universităților că de mâine trebuie să predea istoria PMP-ului, pentru că așa vrea domnul Lungu. 

Au existat demersuri similare în Polonia și Ungaria. Acolo care au fost consecințele?
Știu că în Ungaria au fost interzise, de azi pe mâine, cele două programe de master pe studii de gen care existau. Unul era la o universitate privată, celebra Central European University. Au fost scoase printr-un ordin de ministru care publica programele acreditate, care pot funcționa în anul universitar următor. Acelea nu au mai școlarizat, iar colegii mei din Ungaria au fost țintele unor campanii de denigrare. E cazul destul de cunoscut al Andreei Pető. Unii își caută colaborări cu universități din Europa, o parte dintre ei își continuă activitatea la noul sediu al Central European University, cel din Viena. Alții probabil că sunt obligați să predea alte materii. Am vorbit și cu profesori din Polonia, care erau foarte îngrijorați și se simt tot mai în nesiguranță.

VICE: Cum îi va afecta pe studenți legea asta?
Teodora Marin: În mod sigur, va elimina posibilitatea de a discuta în mediul academic despre aceste aspecte. Ceea ce dăunează pregătirii academice a studenților, a pregătirii lor personale, pentru că li se lezează efectiv dreptul de a cunoaște aceste dimensiuni ale identității personale. Asta În condițiile în care discuțiile sunt oricum destul de nișate în momentul actual. Consider că un proces educațional cu adevărat folositor al fi unul care să cuprindă cât mai multe arii ale vieții. 

Cum e văzută legea printre studenții și cadrele didactice din domeniul dreptului?
Pentru cei care sunt puși în temă, a fost o lovitură destul de puternică. În continuare există studenți care nu erau conștienți că există aceste lucruri, ceea ce dovedește din nou că e necesar să existe studii de gen și discuții despre asta. 

Ai auzit în mediul ăsta argumente juridice care să susțină legea lui Lungu?
În cercurile pe care le cunosc n-am auzit. Cu siguranță există avocați care sunt împotriva acestor studii și își pot argumenta juridic credințele personale. Însă nu cunosc opinii care să susțină acest demers.