​Un Crăciun dezastruos

Mâine e Crăciunul, ceea ce înseamnă că majoritatea dintre voi veți merge acasă să petreceți timp cu câțiva oameni dragi și cu o grămadă de oameni pe care n-aveți niciun chef să-i vedeți. Dar ei sunt familia voastră, așa că sunteți nevoiți să-i suportați. Știți ce ajută în situații din astea? Alcoolul. Motivul pentru care am primit la redacție aceste povești de groază.

Ilustrații de Sam Taylor. Urmăriți-l pe Twitter la @sptsam sau vizitați-i site-ul samtaylorillustrator.com.

PETRECERE ÎN PUBLIC

Petrecerea de Crăciun de la birou de anul trecut a fost exact genul de treabă opresivă și suicidală la care te-ai putea aștepta de la un magazin de papetărie. Pe toți participanții îi chema Linda sau Allen, iar fețele lor gri îmi aminteau de ce moartea nu e întotdeauna un lucru rău. Totuși, era prezentă și o tipă Katie, care îmi însenina zilele. Flirtasem cu ea prin e-mail luni de zile și uneori luam prânzul împreună, dar niciodată nu ieșisem împreună în afara mediului de la serviciu. Așa că probabil alcool a fost catalizatorul pentru ce s-a întâmplat.

A ieșit după mine cu o țigară în mână și în scurt timp deja ne luam limba-n gură pe hol. Nimeni altcineva de la birou nu fuma pentru că, după cum am zis, sunt toți niște plicticoși speriați de cancer și boli la plămâni, așa că știam că avem intimitatea garantată pe coridor. I-am ridicat fusta, mi-am dat jos pantalonii și am trecut la treabă. Totul s-a terminat la fel de repede cum începuse. Ne-am întors la petrecere și am petrecut restul serii sorbind din paharele de vin în timp ce muream amândoi pe dinăuntru de plictiseală.

În dimineața următoare, când am intrat pe ușă, i-am văzut pe colegii mei mult mai animați decât de obicei. Vorbeau între ei, zâmbeau, ba unul chiar a râs. Înainte să pot întreba ce se întâmplase, s-au întors spre mine într-un ropot de aplauze și am știut imediat care era faza. Printurile cu mine și Katie de prin tot biroul mi-au confirmat suspiciunile. În mod ciudat, nu am fost concediați și nici măcar admonestați, dar glumele proaste care au urmat după petrecere m-au făcut să iau calea șomajului.

CUM SĂ STRICI O ZI MINUNATĂ

Acolo de unde vin eu, există obiceiul să ieși și să te îmbeți cât mai rangă posibil în Ajunul Crăciunului. Nu știu de ce – pare cam neînțelept, având în vedere că în ziua următoare trebuie să bei din nou și să bagi în tine cea mai mare masă din timpul anului. În fine, într-un an – un an în care stăteau la mine în casă bunicii, mătușa, unchiul și verișorii – barul s-a închis, iar eu și prietenii mei nu ne săturaserăm de băut, așa că am avut minunata idee să ne întoarcem la mine în garaj și să luăm din MDMA-ul pregătit pentru Anul Nou.

După ce am terminat un gram, unul dintre prietenii mei a sugerat să intrăm în casă și să ne bucurăm de atmosfera prietenoasă de Crăciun și de cadourile de sub brad. Bineînțeles, ni s-a părut o idee excelentă, așa că am pus-o în aplicare. La zece minute după ce am intrat în casă, nu ne-a fost de ajuns să privim, așa că am hotărât să desfacem cadourile și să le împachetăm la loc. N-avea ce să se întâmple rău.

Pentru că deschiderea cadourilor e palpitantă, iar MD-ul face lucrurile de două ori mai palpitante, în scurt timp, am ridicat volumul vocilor și am reușit să trezim pe toată lumea din casă. În timp ce țopăiam în jur și deschideam maniacal cadouri, unul dintre prietenii mei a rămas cu gura căscată. M-am întors și mi-am văzut toată familia aliniată în timp ce eu și cei șase prieteni ai mei le distrugeam Crăciunul. N-am mai auzit-o pe maică-mea să țipe atât de tare la mine. L-a făcut pe un verișor să plângă.

În următoarele trei ore am încercat să repar ce făcusem cu ajutorul unor resturi de ambalaje pe care mi le-a dat maică-mea, după care m-am încuiat în camera mea, am dormit până după prânz și am așteptat până a venit seara și l-am auzit pe bunicul cântând colinde ca să am curajul să cobor în sufragerie. Morala? Nu lua droguri când faci Crăciunul în familie decât dacă te poți abține să nu le distrugi tuturor sărbătoarea.

ÎN FRIG CU COAIELE UMFLATE

Eram într-un bar plictisitor din orașul meu natal în ajun de Crăciun, când am dat peste o tipă cu care mă mai cuplasem de vreo două ori. Știi când știi că o să se întâmple ceva cu cineva? Imediat ce ne-am văzut, ne-am prins de chimia dintre noi și n-am mai stat pe gânduri. Am sărutat-o înainte să apucăm să ne salutăm. În scurt timp, ne pregăteam să luăm un taxi spre casa ei.

În timp ce eram pe bancheta din spate, mi-a desfăcut pantalonii și a început să mi-o sugă. Eram încântat, când deodată și-a ridicat capul din poala mea, m-a privit în ochi și a zis: „Nu, nu e OK. Nu putem face asta. E Crăciunul. Ar trebui să fim cu familia."

Înainte să-mi dau seama ce se întâmplă, m-a lăsat pe marginea drumului înzăpezit cu pula sculată. Am rămas acolo, confuz, o lungă perioadă, până când un cuplu tânăr a oprit mașina lângă mine și mi-au împrumutat telefonul să-i sun pe ai mei. Ce să vă zic, un fiu beat și înghețat cu pantalonii în vine nu e un cadou de Crăciun frumos pentru niciun părinte.

UN MIRACOL DE CRĂCIUN

Sunt din Australia și acum vreo doi ani am hotărât să-mi petrec Crăciunul pentru prima oară departe de familie, și anume, cu prietenii din Londra. Am organizat totul ca la carte: aveam băutură, curcan și un brăduț frumos. Pe la ora patru după-masa, deja mâncasem și băusem aproape tot și, când ne-am dat seama că toate magazinele erau închise, ne-am gândit să mergem în parc.

Cel mai puțin beat dintre noi (băuse nouă beri în loc de 14), ne-a dus cu mașina în parcul Kennington, unde ni s-a părut o idee să parcăm pe iarbă, să aprindem farurile și să dăm muzica la maximum.

Nu știu dacă a fost din cauza țipetelor, a muzicii sau a mirosului de iarbă, dar în scurt imp, inevitabilul s-a produs: ne-am trezit cu girofarele poliției lângă noi. Doi polițiști au coborât din mașină și s-au apropiat de noi cu priviri dezaprobatoare. Ne-am panicat total. M-am gândit că e primul meu Crăciun departe de casă și-l voi petrece într-o celulă.

Polițistul mai masiv a început să vorbească: „Mă băieți, știu că e Crăciunul și toată lumea vrea să se distreze, dar nu vă puteți comporta așa în public. Înțeleg că beți și vreți să ascultați muzică, dar cu drogurile ați depășit măsura. " Gata, deja mă vedeam scriind declarații, semnând procese verbale, când polițistul a continuat: „E sărbătoare. N-am chef să-mi stricați ziua și nici să v-o stric pe a voastră. Așa că duceți-vă frumușel acasă, stați cuminți și ne prefacem că nu s-a întâmplat nimic. "

Am intrat toți patru în mașină și, deși eram beți, polițiștii ne-au lăsat să conducem. Asta numesc eu miracol de Crăciun.

O AFACERE DE FAMILIE

Credeți-mă, povestea mea e mai tare decât toate căcaturile pe care vi le trimit cititorii voștri blegi. Într-un an, unchiul meu l-a înjunghiat pe soțul verișoarei mele în picior. Unchi-miu e un psihopat total. Soțul verișoarei mele e exact opusul: un suflet blând care are diplomă în sociologie și ascultă Zero 7 pe repeat.

În fine, cu cât se apropia seara și noi eram tot mai beți, conversația a devenit mai gălăgioasă și mai agresivă. Am început o discuție despre fotbaliști și salariile lor, un subiect dificil de discutat cu unchiul meu. El susținea că fotbaliștii merită un salariu mai mare decât asistentele medicale pentru că jobul lor implică mai multă dedicare, talent și antrenament. Soțul verișoarei mele a sugerat foarte diplomat că da, e de înțeles că primesc mai mulți bani pentru că e o industrie în care se învârt sume enorme, dar oare merită atâția bani fotbaliștii?

Îl vedeam pe unchi-miu cum ia foc. Cu cât ginerele lui devenea mai logic și mai pragmatic, cu atât îi ieșeau flăcări pe ochi mai tare. Cred că picătura care a umplut paharul a fost când soțul verișoarei mele a spus: „Fotbaliștii nu oferă nimic de valoare nimănui." Atunci unchi-miu a înhățat cuțitul și i l-a înfipt bietului om în picior.

Toată camera s-a isterizat – unii răcneau, alții plângeau, se îngrămădeau să aducă prosoape pentru oprirea sângerării. Nu se mai opreau. După ce s-au calmat, ginerele și-a dat pantalonii jos și ne-a arătat că rana era totuși superficială. Curgea mult sânge, dar nu fusese rănit tare. În mod ciudat, experiența asta i-a apropiat pe amândoi și de atunci nu i-am mai văzut certându-se niciodată.

Ilustrații de Sam Taylor. Urmărește-l pe Twitter sau pe site-ul lui.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe povești de la cititori:
Întâlniri dezastruoase Dragostea n-a murit, o ia la buci în toaletă Povești de groază la WC-ul public Povești de căcat