Ghid pentru bărbați: cum să fii mai puțin penibil pe Instagram

Articolul a apărut inițial în VICE UK.

Ni s-a reproșat că am încercat să transformăm Twitter într-o cameră cu rezonanță, un portal de lumină în furtuna asta întunecată, dar pentru asta există Instagram.

Din fericire, fără nevoia constantă de a avea păreri, toată platforma Instagram este concepută pentru oameni care postează ceea ce le plac și care consideră că și altora le-ar plăcea. E un spațiu confortabil, plăcut și pozitiv. În fine, îți poate distorsiona radical percepția asupra realității, dar tot e plăcut să vezi fotografii frumoase de pe o plajă sau orice altă chestie care te incită. Fotografiile cu cățeluși excită substanța cenușie și produce dopamină, de care cu toții suntem dependenți.

Însă tipii nu prea se descurcă, o afirmație în care Instagram-ul poate fi înlocuit cu orice altceva. Noi bărbații sunt blestemați să ne chinuim prea tare și să nu ne învățăm minte, care de obicei rezultă în multă penibilitate pe diferite medii sociale. Însă Instagram are atât de mult potențial de a fi un loc pozitiv, în care bărbații pot explora lucrurile care îi bucură și poate și pe alții, și ar fi păcat să pierdem oportunitatea asta din cauza unor selfie-uri nereușite și a pozelor cu doze de bere.

Dacă citești articolul ăsta, probabil că ai nevoie de niște asistență cu aplicația asta de fotografii pe care o folosești constant. Și nu mă refer la sfaturi practice, astea sunt simple (fără filtre, folosește opțiunea de grid și experimentează cu expunerea înainte să fotografiezi) ci genul de sfaturi care chiar te ajută să te simți mai puțin singur pe lumea asta.

Da, mulți bărbați au o relație dubioasă cu propriile fețe, iar Instagram a amplificat asta, dar există o limită. Mai exact, două selfie-uri pe lună. E suficient cât să le arăți oamenilor evoluția bărbii tale sau a tunsorii, dar nu prea mult încât urmăritorii tăi să se plictisească de fața ta.

Nu mă înțelege greșit, e minunat că te simți bine în pielea ta, dar Instagram e un mediu social destul de altruist, în care oamenii vor să încânte pe alții cu ce-au făcut sau ce-au văzut. E fața ta un motiv de bucurie pentru oameni? Nu știu, poate că e. Poate ai o structură osoasă perfectă, cu o față atât de chipeșă încât zici că e sculptată de zei, și chiar luminează zilele întunecate ale oamenilor. Dar nu e cazul pentru majoritatea dintre noi, așa că mai ușurel cu selfie-urile. Nu vreau să rețin orice detaliu al feții tale.

De asemenea—

Ce dracu' faci? Cu fața ta? Buzele țuguiate, ochii înspăimântați, postura complet ciudată. Ai doar două opțiuni când vine vorba de selfie-uri: i) privirea încruntată, adorată de mii de adolescente cu canale de YouTube, despre care nici nu știi că există, dar nu știu cum de au milioane de fani și ii) utilizarea eficiente de recuzită. Accesoriile atrag atenția, schimbă contextul. De aceea toată lumea vrea să facă un selfie cu un câine sau o pisică.

Am văzut tipi slabi cu trăsături atât de sensibile, dar cu un câine alături păreau masculii alfa. O companie de animale de pluș a făcut recent un sondaj în care a descoperit că bărbații arată cu 24% mai sexi când țin în brațe un cățeluș, dar par și mai de încredere. Poți demonstra aproape orice prin mediile științei populare, dar e adevărat că ne place să credem că un câine are un al șaselea simț prin care își dă seama de caracterul persoanei, iar dacă un câine te place, atunci probabil că ești o persoană OK.

Nu știu cum să spun asta cât mai amabil posibil, dar taci dracului. Cum de am ajuns o generație care urăște să vorbească la telefon, dar adoră să-și audă vocea, e fascinant. Normal că ce ți s-a întâmplat ție în drum spre muncă e super interesant pentru tine, dar chiar trebuie să-ți folosești vocea (complet sacadată și enervantă)? Răspunsul e un categoric nu.

Am un fel de respect dubios pentru persanele care-și mențin estetica cu mult peste utilitatea ei. Cuplurile emo care se plimbă cu copilul pe stradă îmi încălzesc sufletul, până când sunt blocat la coadă în spatele lor și observ, în timp ce unul își scoate portofelul legate de blugi cu un lanț, că au luat ultimele pâinici cu semințe. Dar bărbații cu o estetică conștientă pe Instagram mă scârbesc.

Nu e nimic mai stânjenitor decât să te gândești la cineva care un cont de Instagram complet monocrom. Imaginează-te lângă ei în pat, cu nou-născutul în brațe, cum face fotografii cu acel moment perfect, cu lacrimi de mândrie în ochi, inima plină de bucurie, în timp ce capturează acel moment unic din viața sa, după care se scuză câteva minute ca să iasă pe hol și să bage filtrele necesare ca să scoată acea imagine perfectă în alb-negru pe care o alătură fotografiei cu un pod de pe contul său de Instagram, doar ca să nu strice tema monocromă de pe profil.

E grozav să ai un punct de vedere personal, și propria tău stil (știu exact pe ce conturi să intru pentru anumite chestii, indiferent de subiect), dar sincer acum, mai bine faci poze cu ce îți vine natural.

Ba mai mult—

De ce bărbaților le este frică să recunoască că le face plăcere să facă chestii? Substituirea farmecului cu tricouri cu motocross și referințe neo-naziste funcționează o perioadă, dar după ce treci de 20 de ani, ai nevoie de ceva mai mult. E important să-ți împărtășești interesele, lucrurile care îți fac plăcere.

Asta e modalitatea ideală de a arăta că ai mai multe substraturi decât certuri pe net și educația ta scumpă de la Montessori. Postează fotografii de la expoziția aia Rodin de care erai entuziasmat, sau poate o priveliște frumoasă cu un apus aprins în Londra. Știu că poate fi înspăimântător să te prezinți într-o formă vulnerabilă, dar dacă problemele tale de intimitate îți limitează plăcerea față de anumite activități, stai chill, Instagramul îți permite să joci cartea sarcasmul, cu tot felul de emoji-uri ridicole din care să reiasă că nu ți-a făcut plăcere de fapt.

Asta e e metodă sigură.