Tipa care-ți arată lumea femeilor din perspectiva unui bărbat

Desenele digitale ale lui Ram Han, o artistă din Seoul, sunt seducătoare și suprarealiste: În „Flowers”, o fată gigant se uită la două femei în pat, în timp ce le ies muguri din carne, iar curcubee și acadele umplu spațiul. Atmosfera onirică a creațiilor ei este adunată din amintiri fragmentate – cum ar fi culorile și texturile desenelor la care se uita în anii 90. Dar sexualitatea din munca ei este o reflexie a privirii masculine; își însusește perspectiva masculină ca să-și exprime propriile experiențe ca femeie. „Fanteziile mele sexuale au fost orientate către masculin de când eram mică, pentru că am fost expusă și influențată profund de media masculină cum ar fi filmele, anime-urile și reclamele TV”, spune artista în vârstă de 29 de ani. „Chiar și acum este încă o parte din fanteziile mele”. Pe lângă explorarea propriilor dorințe, arta ei captează emoții complexe cum ar fi nostalgia sau îndoiala, care sunt vizibile în personajele ei provocatoare și scenele somptuoase din dormitor. „Tablourile mele sunt un fel de pagini de jurnal”, spune Han în interviul următor, „dar în loc să scriu fraze care încep cu Eu, îmi explorez emoțiile prin artă”.

Cum ți-au influențat stilul anii 1980 și 90?
Stilul meu vine din amintiri fragmentate; de la culorile și texturile pe care le-am văzut în desenele și reclamele de la TV. Am fost inspirată de cărți ilustrate în stilul japonez realist din anii 80 și 90. Când eram mică, îmi petreceam mult timp acasă la mătușă-mea, care era designer grafic și-mi amintesc cum răsfoiam tot felul de cărți din bibliotecă și mă întrebam cum de erau desenele atât de realiste. Poate că, dacă cineva ar fi trăit în aceeași perioadă și loc ca mine, ar putea vedea nostalgia din munca mea. Dar chiar și pe partea cealaltă a globului, oamenii care au văzut reclame similare la TV în anii 90 pot simți și ei asta.

De ce sunt femeile și câteodată pisicile subiecții tăi principali?
Când am ales corpuri de femei și pisici ca subiecte mi s-a părut la fel de natural ca respiratul. Îmi petrec o mare parte din viață cu pisicile și sunt femeie – o ființă complicată și totuși delicată. Lucrările de la început aveau legătură cu emoțiile (marea majoritate a figurilor feminine reprezintă una dintre emoțiile mele), dar acum, cu o perspectivă mai feministă, vreau să arăt trupurile de femei puțin mai diferit și cum se simt ele la un nivel mai profund.

Dacă tot vorbim de feminism, când a început el să apară în Coreea? A fost un anumit eveniment care a început mișcarea?
Cel puțin în artă, a fost rezultatul unui caz specific, iar impactul s-a răspândit ușor în societate. Acum doi ani, a început cu o mișcare de acuzații de hărțuire sexuală în universități. Eu am fost unul dintre acuzatori, chiar dacă absolvisem deja. Dar chiar și înainte de acuzații, toate fetele știau ce profesori și băieți au comis abuzuri sexuale. Ca rezultat, unii dintre membri facultății au fost disciplinați sau suspendați, iar unii studenți au fost exmatriculați. Odată ce a început să ia amploare public, au apărut probleme similare, iar artistele și studentele de la artă au realizat că liniștea lor ar fi putut face victime secundare. Acum s-au schimbat atitudinile vizavi de discriminare și misoginie instituțională, iar femeile ca grup își folosesc adesea vocile împotriva acestor discriminări.

Care mai sunt problemele principale cu care se luptă femeile din Coreea? Egalitatea de drepturi, financiară sau altceva?
Toate cele de mai sus sunt adresate activ în Coreea. Dar recent, infracțiunile sexuale digitale au devenit o problemă mare. În Coreea, mai multe femei se sinucid sau suferă daune psihologice permanente din cauza clipurilor cu ele filmate ilegal în hoteluri, toalete publice, școli sau stații de metrou. Femeile din Coreea se tem de camere ascunse; este o teamă comună pe care o au majoritatea de ceva vreme. Și, deși se schimbă rapid, Coreea este în continuare o țară foarte conservatoare. Până acum o generație în urmă, mamele avortau fetușii feminini, fiindcă voiau numai fii. Când vine vorba de avort, care este încă ilegal, numai spitalul și femeia sunt pedepsiți. Bărbații niciodată. Similar, percepția bărbaților despre activismul femeilor este extrem de negativă, iar un grup destul de mare de tipi din Coreea crede că feminismul este doar despre ura la adresa bărbaților.

Cum crezi că ți-au conturat arta percepțiile masculine? Câteodată pare că creezi din perspectiva masculină.
Modul cum fac imaginile este direct influențat de media. Imaginează-ți că media este o oglindă – ce se întâmplă când eu (o femeie) îmi văd reflexia și-mi desenez fața? O voi desena prin lentila mediei orientate spre masculin. Cred că munca mea poate fi explicată, într-o oarecare parte, așa.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.