Cinci lucruri pe care să le știi ca român înainte să te duci în America

Poate să fie Europa cât de frumoasă vrea ea, dar America are un farmec aparte. Poate că a funcționat mult prea bine propaganda din filme (sigur e un factor). Poate că noi, ca popor, am visat prea mult la venirea americanilor. Cert e că pentru Europa de Est America e superbă și de văzut cel puțin o dată în viață.

Prima dată când am ajuns în State era vara lui 2014 într-o deplasare în interes de serviciu. Nu văzusem cine știe ce din lume, dar nici nu conta, că America era principala țintă. Din fericire, eu am fost invitat de-o companie de-acolo care mi-a și plătit viza, mi-a trimis și-o scrisoare cum că are nevoie de mine acolo, astfel că n-am plătit nimic și, cumva, am avut o trecere mai bună prin proceduri.

În ultimii patru ani am ajuns de 10 ori în State în cinci orașe de la ei. Ultimul pe listă a fost New York și a fost fix ca în filmele bune, serialele proaste și emisiunile TV care mai ajung pe la noi. Orașul acela e, pe drept, cuceritor prin tot ce are de oferit. Din toată experiența asta am ajuns la o listă de cinci lucruri de care să ții cont, asta după ce ai primit viză, după ce ți-ai făcut bagajul și după ce te-ai urcat în avion.

Încă din avion primești o fișă pe care trebuie s-o completezi. O să te ții de fișa aia până ieși din aeroport. Sunt oameni care mi-au spus că ei n-au avut de completat, dar eu am primit-o de fiecare dată. Cu ea în mână dai piept cu sistemul american care e în stare să te verifice până în suflet să fie sigur că nu vii tu să dai peste cap totul.

Au avut și probleme, nu zic, dar America e și paranoică (sau cel puțin lasă impresia asta) și încearcă să țină totul sub control, când nu prea reușește. Același lucru e valabil cu polițiștii. Și dacă ești turist, și dacă ești localnic, se poartă la fel. Se cred un fel de robocopi prin care și peste care nu poți trece. Poate că e și bine, dar de cele mai multe ori ai senzația că trăiești într-o lume absurdă.

Mama și tata n-au ieșit niciodată din Europa. La o adică, nici din România n-au ieșit decât o dată. Pentru ei America încă e ca în filme, pentru că și în producțiile noi pare o țară în care curge lapte pe străzi și din copaci atârnă miere. Nu mai e chiar așa și cred că mi-am dat seama de ce. Pentru un om ca mine, care are acces via internet la cultura asta nouă, dar și poate călători mai ușor în afară, iar magazinele au produse ca-n Occident, e dificil să mai cred că America e chiar teritoriul de neatins.

În fapt, noi, generația de acum, vedem lucrurile puțin mai bine și pentru noi lumea s-a mai uniformizat. Sigur, mai sunt câteva magazine, câteva produse pe care le ai la ei și nu le ai la noi. Totodată, eu sunt înnebunit după gadgeturi, iar acolo sunt mai ieftine. E și de înțeles. În Europa trebuie să adaptezi fiecare produs la țara în care îl vinzi, dar acolo ai o piață de câteva zeci de milioane de potențial cumpărători și pentru toți e bun același produs.

Ăsta e un subiect sensibil. Ai, pe de o parte, țări ca Italia sau Spania, cu o istorie imensă, și țări ca SUA, care au câteva secole și cea mai bună perioadă a fost în ultimele două sute de ani. America încearcă să respire orice valoare i se pare mai bună, de la steag la imn, de la armată la veterani, de la invenții la victorii. Nu e chiar așa obositor cum o zic eu, dar e cumva penibil și amuzant să vezi steaguri imense cum atârnă de clădiri.

E foarte posibil ca asta să-i ajute să meargă înainte. Au construit poporul american, ca să nu își mai aducă aminte că sunt compuși din olandezi, spanioli, portughezi și, în special, englezi. Încă le e dificil să gestioneze relația cu sclavia pe care, oficial, au făcut-o ilegală abia în 2013. Da, asta e o mostră de cât de mult se întinde absurdul în țara lui Trump.

Am avut norocul, dată fiind și natura vizitelor, să văd doar orașe mișto din America: Las Vegas, Los Angeles, Seattle, San Francisco și New York. Astea sunt crema, pe astea trebuie să le vezi măcar o dată în viață. În fiecare dintre ele auzi zgomotul banilor, tehnologiei, inovației, avansului, victoriei omului asupra naturii. New York, pus pe coasta de Est, e ca o bijuterie pe America.

Dincolo de astea, și pe străzi, și-n reportaje, și-n articole diverse de presă, mai găsești și un pic din America săracă. Proiectul fotografului Matt Black a căutat să facă o geografie a sărăciei și, într-o proporție destul de mare, a reușit. Sărăcia cu care m-am întâlnit eu, fără să am pretenția că eu o duc mai bine, e cea la nivel uman. Oameni care n-au bani de chirie, oameni care încearcă în orașele mari să dea lovitura, oameni care visează și speră să mai strângă încă ceva până la salariu.

Apoi, am auzit câteva povești de la americani despre cum creditarea i-a ajutat să viseze, dar visul se termină când trebuie să dea bani înapoi. De la o fată de vreo 30 de ani care se ocupa de organizarea deplasării în San Franscisco, am aflat în 2015 cât de greu e cu sistemul de sănătate (nu-i atât de ieftin, ba chiar gratuit, ca la noi) și că ideea de-a sta doi ani acasă cu copilul după naștere e, aproape, sinucidere profesională.

În iunie 2017 eram în Los Angeles la o convenție de jocuri video. Un bulgar, cu ceva afaceri prin Europa de Est, ne plimba pe mine și alți doi prin oraș în ditamai SUV-ul desprins din cel mai frumos vis american. El mi-a spus că asta e America pentru el: mașini mari, nu-ți pasă de consumi, o calci și mergi pe drumuri infinite prin deșert. În ultima zi a șederii mele mi-a și spus că pleacă la un road trip de vreo săptămână prin diverse orașe.

Pentru el cam așa era viața, dar americanii tineri încearcă să fugă de asta. New York, cel puțin, a trecut la Toyota pe taxiuri, mașinile sunt mai mici decât le-am văzut în Los Angeles sau Las Vegas, iar prețurile sunt mai mari. Benzina, de asemenea, se scumpește și noua generație nu mai e dispusă să arunce banii de credit pe mașini mult prea mari, mult prea costisitoare. Totodată, pentru că New York e și scump, am văzut cum încearcă să se descurce cu biciclete sau trotinete.

Un lucru e însă cert. Nu poți să spui că știi cum e America, indiferent de câte ori ai văzut-o. Nici cei mai mulți cetățeni de-acolo nu știu cum e țara. O problemă imensă pentru ei, în lumea de acum, e că stau prea mult cu capul în propriul cur și nu prea explorează cealaltă lume de dincolo de oceane sau de la Sud. Sunt băgăcioși, curioși, superficiali și se cam auto-izolează față de restul globului.