Ce am învățat din relațiile cu bărbați mai în vârstă

Eu mă identific ca fiind bisexuală și mereu am avut o preferință pentru bărbații mai în vârstă. Primul meu iubit era cu patru ani mai mare decât mine și așa am continuat, cu bărbați care erau cel puțin cu un deceniu mai în vârstă.

Mi-am cunoscut partenerul actual acum șapte ani, pe când eu împlinisem 21 de ani, iar el 44. Am început să ieșim împreună când eu aveam 24 și el 47, iar acum am 27 și el 50 de ani. Cu siguranță am o tipologie preferată de bărbați, mult mai în vârstă, cu părul lung și barbă. Când l-am văzut prima oară pe partenerul meu, am exclamat.

Am fost prieteni ani de zile înainte să ne combinăm, deoarece amândoi aveam alte relații romantice. Prima oară când am făcut sex, ne-am întâlnit și am petrecut o după amiază împreună, moment în care am realizat că eram îndrăgostiți unul de celălalt de ceva timp și pur și simplu nu acționasem. Nu a fost cea mai bună partidă de sex, pentru că așa e prima oară cu oricine nou, există stânjeneală și nesiguranță. Dar a fost foarte distractiv și jucăuș, și curios: toate lucrurile bune. Iar de atunci e din ce în ce mai bine.

În general, bărbații mai în vârstă sunt mai puțin setați pe un anumit scop când vine vorba de sex. Ei sunt mai puțin fixați pe narativa sexuală impusă de societatea noastră. Nu e doar scenariul în care te săruți, apoi te dezbraci, mai întâi oral și apoi sex și gata. Tipii maturi cu care eu fac sex sunt mai puțin concentrați să ajungă în punctul de penetrare, iar scopul final nu este întotdeauna orgasmul, pentru că, deși e minunat să ajungi la orgasm, asta nu se întâmplă mereu. Oamenii mai în vârstă au avut suficient timp să scape de prejudecățile societății configurate în cultura sexului. Ei sunt mai deschiși față de sexualitatea și dorințele lor și suficient de încrezători să le exprime cu un partener.

Eu cred că asta e percepția despre sex pe care o au tinerii bărbați. Se rezumă la mesajele pe care le absorbim în societate, cu care ne înconjurăm. Eu cu siguranță am crescut cu ideea că sexul se face într-un anumit fel, foarte specific, iar dacă te abați de la rețetă, atunci greșești. De exemplu, ani la rând am fost dezamăgită și tristă pentru că nu puteam să ajung la orgasm doar prin penetrare. Cred că multe femei împărtășesc problema asta.

Oricum există prejudecăți și dacă te combini cu un bărbat mult mai în vârstă decât tine. Față de oamenii care-mi spun că stau cu el doar pentru bani, mă închid instant, pentru că eu chiar sunt mai concentrată pe carieră și câștig mai mult decât el. Oamenii o să te judece, indiferent de ce faci.

Mulți au prejudecăți și față de bărbații mai în vârstă. Oamenii presupun că e un pervers care vrea să facă sex cu cineva mai tânăr. În unele cazuri chiar e adevărat. Unele persoane mă întreabă: „Nu te scârbesc bărbații care se văd exclusiv doar cu femei sub 25 de ani, pentru că eu nu înțeleg de ce? Pare ca și cum au un fetiș al tinereții, lucru cu care nu mă simt confortabilă.

Îmi place să mă văd cu tipi care mă plac așa cum sunt, nu pentru că am o anumită vârstă. Asta am cu partenerul meu actual. El îmi mai spune: „Eu te-aș fi ales la orice vârstă.” Să fii cu o persoană care se nimerește a fi mai tânără în opoziție cu o persoană pentru că e mai tânără e granița dintre perversiune și non-perversiune.

Poți să-i dai seama dacă o persoană e perversă după istoricul relațiilor, dacă s-a văzut cu persoane de toate vârstele. Când aveam 19 ani, ieșeam cu un bărbat de 35, care mereu se lăuda prietenilor că se culca cu o tipă tânără. Acum realizez că nu era ok, pentru că el mă trata ca pe un trofeu, nu o persoană. Să te folosești de o femeie mai tânără ca de un simbol al statutului tău e un mare nu.

Echilibrarea dinamicii vârstelor și sexelor poate fi dificilă într-o astfel de relație. Deseori e ușor ca partenerul mai tânăr să intre într-un rol subordonat. Eu și partenerul meu suntem grijulii să discutăm totul ca de la egal la egal. Deși, există momente în care trebuie să-mi reglez prejudecățile interioare și să nu presupun că ar trebui să fac cum spune el pentru că e bărbat și mai în vârstă. El m-a învățat multe lucruri și eu pe el.

Ne distrăm foarte mult împreună. Nu cred că-mi lipsește ceva. Mergem în vacanțe, în excursii, ieșim împreună în oraș. Nici eu nu sunt interesată de lucrurile standard pentru tinerii pe la 20 de ani. Mie nu-mi plac cluburile, niciodată nu m-au atras și avem suficiente lucruri în comun ca relația să meargă. Ce contează e să centralizezi valorile și dorințele.

Mi se pare important să recunoaștem că vârsta chiar are un impact asupra relațiilor. În marea parte a timpului, e vorba de lucruri mărunte, cum ar fi o referință la o formație din anii '70 despre care eu habar nu am. Cele mai grele aspecte de navigat sunt dinamica de putere și eventualitatea unei boli sau deces.

Eu mă gândesc constant la viitor. E greu și complicat. Gândul cel mai înfricoșător este posibilitatea, că într-o zi voi rămâne singură. E imposibil să găsesc o soluție pentru asta. Pentru că așa e viața, iar oamenii îmbătrânesc și mor. Mă consolez cu ideea că aș putea să fiu cu cineva de vârsta mea, care ar putea să se îmbolnăvească de cancer sau să moară într-un accident de mașină. Viața e fragilă și imprevizibilă. Trebuie să cred că scenariile din viitor nu sunt un motiv întemeiat pentru a curma fericirea din prezent.

Articolul a apărut inițial pe Broadly.