Job fără sărbători: stewardesele din România petrec revelionul în locuri la care tu doar visezi

În copilărie, voiam să mă fac stewardesă, pentru că-mi plăcea ideea de a călători. Tata mi-a zis că nu ar fi indicat, pentru că ești mai mereu plecat și e cam greu să-ți faci o familie. Și în ziua de azi mă mai întreb dacă tata avea sau nu dreptate. Deși îmi iubesc prietenii, parcă merge mai bine un revelion în Dubai decât la cabană. Așa că am vorbit cu membri din echipaje de bord ale companiilor aeriene, despre cât de greu este să fii de sărbători departe de familie.

VICE: Câte Crăciunuri și câte revelioane ai petrecut în zbor?
Silviu Dumitru, însoțitor de zbor: Eu sunt relativ nou. Am avut primul zbor anul trecut, deci până acum am trecut doar printr-o singură rundă de sărbători și, deși nu am cerut asta, am fost liber și de Crăciun, și de revelion. Anul ăsta nu prea.

De ce ai ales această meserie, ținând cont că pe viitor vei munci de sărbători?
Aș zice călătoritul, dar e un clișeu. Nu e neapărat mersul în Las Vegas sau Beijing. Odată ce ai fost și ai văzut cam ce era de văzut, orice destinație devine doar alt hotel la mii de kilometri depărtare. E mai mult vorba de a vedea cum trăiesc alți oameni în diferite colțuri ale lumii. Îți șterge din prejudecăți, înțelegi anumite lucruri la care nu aveai acces înainte. Te face mai umil și mai răbdător. Începi să apreciezi lucrurile din viața ta.

Anul ăsta unde o să te prindă Crăciunul? Dar revelionul?
În ajunul Crăciunului sunt în standby la aeroport timp de șase ore. Adică sunt disponibil să iau locul cuiva care nu s-a prezentat la raport și aș putea să fiu trimis în orice călătorie care durează trei zile. Pe 31 decembrie seara decolez din Nairobi, iar în ajunul revelionului plănuiesc să merg la un sanctuar de girafe. Trecerea în noul an mă prinde în zbor. O să fie incert când va fi 00:00, pentru că cel mai probabil o să fim între fusuri orare.

Vă îmbrăcați diferit de Crăciun sau vă pregătiți în mod special?
Depinde cu cine zbori. Anul trecut am zburat pe 23 decembrie și am avut un echipaj foarte simpatic. Am purtat toți pălării de Moș Crăciun sau coarne de ren. Oferim șampanie, am auzit cazuri de zbor unde s-au cântat colinde. Copiii sunt cei mai simpatici, îi ducem să facă poze cu piloții, ne colindă și le oferim dulciuri. De regulă, de sărbători încercăm să facem pe toată lumea să se simtă ca acasă.

Dacă te prinde revelionul în zbor, cine e prima persoană pe care o suni?
Pe ai mei. Dacă zbor, îi sun înainte. Apoi mai vorbim o dată a doua zi, să-i întreb cum au petrecut. Iar cu tata fac gluma aia proastă, unde eu îi zic că nu am mai vorbit de un an și el îmi spune că ar trebui să sun mai des. E o prostie, dar are farmecul ei.

VICE: Care e cea mai frumoasă amintire la job, de Crăciun?
Livia Trif, stewardesă: Amintirea e doar una și n-a fost neapărat frumoasă. A fost și-atât. Pe 24 seara am fost acasă, iar a doua zi, la ora 4:30 dimineața, prietenul meu m-a dus la aeroport pentru un zbor înspre Marseille. Le-am dus colegilor câte un mini cadou, dar toți erau prea posomorâți să lucreze în ziua aceea și mai nimic nu le-a putut ridica moralul.

Care e cel mai memorabil revelion petrecut în zbor?
Pe 31 seara am zburat înspre Cape Town, Africa de Sud. Am plecat cu două ore întârziere din ceva motive tehnice. La 00.00 am pregătit pahare de șampanie, iar când am ieșit să le oferim, toată lumea dormea. N-a fost nici măcar un suflet care să se aștepte la un Happy New Year! Și având în vedere că noi nu putem consuma alcool pe zbor, toată șampania fancy s-a dus pe conductă. Dar după aterizare, eu am petrecut trei zile la plajă, mâncând mango lollie. Win win.

Cum vă pregătiți de sărbători?
Pe 25 decembrie putem purta pulovere tematice, diademe cu coarne și clopoței, putem fi festivi. Avionul nu se decorează, din motive de siguranță - beteala poate lua foc etc. Eu lucrez pentru British Airways și se știe că englezii nu sunt neapărat cei mai calzi oameni. Așa că nu facem vreun discurs emoționant, dar le urăm pasagerilor „Crăciun fericit” și le mulțumim că au ales să zboare cu noi.

Cum e să îți petreci sărbătorile departe de familie?
Singuratic. Primul pe care îl sun e prietenul meu. Dar anul ăsta va fi diferit. Petrecem Crăciunul împreună în San Diego, iar de Revelion încă nu știu ce zbor voi avea, dar îl voi lua cu mine, fie că zbor în Scoția sau în Singapore.

Ce e cel mai frumos la meseria ta?
Că sunt independentă. Am posibilitatea să-mi aleg zborurile, zilele libere, vacanța. Și că uneori, la serviciu, mă simt ca-n vacanță.

VICE: Care e cea mai frumoasă amintire pe care o ai la job, de sărbători?
Alex Geica, pilot comandant: E greu să-ți faci sărbătorile în avion, că sunt foarte puține curse în timpul ăsta. Dar poți să faci o rămânere de câteva zile. Cea mai frumoasă amintire a mea a fost când am petrecut Crăciunul în Laponia, ca echipaj pentru o agenție de turism care organizase o excursie în țara lui Moș Crăciun.

Și revelionul petrecut în Dubai. Party, băutură, dans, ce să zic? E frumos să fii tânăr și să faci o „evadare” din clasicul și monotonul „acasă”. Mai ales dacă ai un echipaj pus pe distracție și glumă, te simți ca atunci când pleci în tabără.

Te pregătești în vreun fel pentru sărbători?
Ca pilot, încerc să destind atmosfera, să le punem pasagerilor câte un colind sau cumva să personalizăm anunțurile. Unul dintre ele ar fi „Ho, ho, ho, cabin crew, prepare for landing!” Vrem să creăm o atmosferă de poveste.

Ce întâmplare haioasă îți vine în cap legată de sărbători în zbor?
Se întâmpla să venim acasă în România, iar vremea și vizibilitatea nu erau deloc bune. Aeroportul Otopeni era la limita funcționalității, stătea să se închidă. Pasagerii erau disperați, pentru că era ajunul Crăciunului și tot puneau presiune să ajungă acasă, cereau chiar să vorbească cu comandantul. Unii glumeau că fac chetă de bani pentru comandant, să-l motiveze să-i ducă la Otopeni și nu la aeroportul de rezervă din Sibiu. După multe explicații, se liniștiseră, dar când să aterizăm, avionul a luat atitudinea de decolare cu motoarele în plin. Toți pasagerii erau cu cracii în sus, jumătate vomau de emoții și de frică. Când am aterizat la Sibiu, au fost câteva persoane care în semn de respect și mulțumire au venit să-mi pupe mâna. Erau fericiți că i-am adus în siguranță pe pământ, nu mai conta unde.

VICE: Câte Crăciunuri și revelioane ai petrecut în zbor?
Mihaela Năstase, cabin crew manager: Nu îmi amintesc, dar pot să spun că nu regret niciunul. Cel mai memorabil revelion este cel care m-a prins în Africa, în Gambia, la Oceanul Atlantic. Am asistat la un apus de soare superb peste ocean, după care, împreună cu colegii, le-am arătat localnicilor ce înseamnă muzica româneasca și mâncarea tradițională. Eram cazați în niște bungalouri, chiar pe malul oceanului. Nu am să uit niciodată acel revelion.

Altădată am aterizat în Dubai chiar în noaptea de revelion. Cum mai erau câteva ore până la miezul nopții, am colindat printr-un mall care se închidea târziu. Când am vrut să ne întoarcem, coada de taxi avea aproape o sută de persoane și am decis să mergem pe jos până la hotel. Însă, pentru că mai erau câteva minute până la ora 00, am intrat în primul restaurant pe care l-am găsit. Petrecerea era în toi, ne-au costumat de la ușă, cu ce aveau la îndemână, în timp ce începuse numărătoarea inversă. A fost un revelion spontan.

Puteți aduce mâncare de acasă?
Este imposibil. Însă, românul este foarte inventiv, așa că ne-am descurcat de fiecare dată. Odată, la Istanbul, un coleg a improvizat un grătar pe balconul camerei de hotel și a pus carnea la prăjit. Bineînțeles că pe lângă staff-ul hotelului, ne-am trezit la ușă cu echipajele de pompieri. Erau toți stupefiați.

Ce e cel mai frumos la meseria ta? Priveliștea din „birou”, cum ne place să spunem, este în permanență alta. La fel și oamenii cu care intri în contact. De sărbători, toți pasagerii sunt altfel, plini de emoție și nerăbdare. Toți merg să întâlnească oameni dragi sau locuri importante pentru ei. Iar noi suntem călăuzele lor. Sentimentul ăsta te face să îți dorești să zbori de sărbători. Este important să iubești ce faci și să iubești oamenii, altfel nu poți să stai atât de mult timp plecat de lângă familie.