Am mers la blocul din Timișoara să văd ce-a rămas în urma deratizării care-a ucis trei oameni

„N-avem nicio asociație de proprietari aici. Suntem cu toții chiriași și muncitori, iar dacă i te plângi administratorului, ți-o taie scurt: «nu-ți convine, de ce stai aici?»”. Așa sunt tratați oamenii de pe Strada Miorița numărul 8, la două zile după ce doi copii și un adult și-au pierdut viața din cauza unei deratizări cu substanțe toxice.

Ansamblul de blocuri din care face parte cel de pe Miorița 8 era, până nu demult, unul cu băi la comun, destinat oamenilor fără putere financiară prea mare. Deși atât el, cât și alte două paralele, au fost recent izolate termic, „n-ai vrea să știi cum era înăuntru”, îmi spune unul dintre locatari. Și nici n-aș avea cum să aflu, din moment ce accesul în scară a fost interzis de polițiști.

Pe 16 noiembrie, locatarii unui bloc din Timișoara încep să sune la 112. Șase oameni de pe Miorița 8 acuză amețeală, vărsături și dificultăți respiratorii. Doi copii - de zece zile, respectiv trei ani - își pierd viața, cât și mama celui din urmă. A fost nevoie de 52 de ore și de trei vieți ca autoritățile să-și dea seama că ceva se întâmplă pe strada Miorița. „Ne pare rău, am fi vrut să ne dăm seama și să acționăm mai repede”, declara luni Iancu Leonida, directorul Ambulanței Timiș. În aceeași zi, se decide evacuarea blocului. Adică două sute de apartamente.

Pentru cei sănătoși, s-a găsit loc la Liceul Silvic sau la o mănăstire din apropierea orașului. Vreo douăzeci sunt internați la Spitalul de copii Louis Țurcanu, în timp ce opt adulți au fost primiți la Spitalul Județean. Doctorii de aici îmi spun că majoritatea sunt în stare stabilă, că au fost transferați deja de la Terapie Intensivă la alte secții. Până joi dimineață, numărul copiilor internați a crescut la 29 (fără cazuri grave), în timp ce adulții încep să fie externați.

Pe Miorița 8 găsesc câțiva vecini resemnați în fața blocului. Sunt, în mare parte, muncitori din fabrici, femei de serviciu, împinși deseori la marginea societății chiar de autorități. Deși gazele toxice nu s-au extins, alte clădiri din apropiere, blocuri, o grădiniță și două restaurante, au fost și ele evacuate, după ce s-a aflat că deratizarea lor s-a făcut recent de aceeași firmă.

Locul e împânzit de autospeciale ale pompierilor, o dubă de jandarmi și câteva mașini de poliție. O bandă de plastic întinsă de Poliție îi desparte pe locuitori de casele lor. Oameni îmbrăcați în costume galbene, cu măști de gaze, intră și ies din imobil. Îl întâlnesc pe M., tată timp de zece zile, până când copilul său a murit sâmbătă, după ce a fost luat de ambulanță. Omul nu poate înțelege cum nimeni nu și-a dat seama că ceva grav se întâmpla în blocul lor, în ciuda atâtor apeluri la 112.

„E aiurea, s-a procedat anormal. Cu atâția oameni la spital, îți dai seama că orice minte realizează că ceva nu e-n regulă. Dacă se ajunge să se recunoască că e din cauza substanței ăleia, eu aș vrea să lupt până nu mai pot”, îmi spune el.

Crede însă că, în cazul lui, serviciul de ambulanță a acționat corect. Pentru copilul său, care începuse să se înece după ce a fost alăptat de mama sa, M. îmi zice că a avut o ambulanță jos la șapte-opt minute de la apel. Din păcate, însă, simptomele nu s-au manifestat alarmant. „Toată ziua l-a durut burtica. Seara, după ce a apucat în sfârșit să mănânce cu biberonul, a început să respire greu. L-am bătut pe spate, apoi am sunat la 112”, povestește el. „Acum, eu n-am de unde să știu – s-a înecat cu lapte, a intrat pe partea aialaltă? – dar nu a vomitat, cum reacționează de obicei corpul omenesc când se întâmplă ceva. Posibil că și asta să fi dus la moarte”, explică el, încă în stare de șoc.

Situația clară a apelurilor, publicată de Libertatea, arată din nou incompetența autorităților române. Trei zile de telefoane la Urgențe, din același bloc, n-au fost de ajuns ca să-l convingă pe medicul coordonator de la centrul integrat ISU că e o problemă.

„Eu nu mai am încredere în ăștia, de când a fost chestia aia de la Caracal. Atunci mi s-a tăiat toată tragerea către organele de stat”, admite Z., un alt vecin, zidar.

T., un băiat în trening, intervine: „S-au făcut mai multe deratizări până acum, dar de fiecare dată s-a pus un anunț la intrarea în scară. Stăteam afară câteva ore, intram înapoi după ce terminau. De data asta, am aflat la o zi, două, după dezinsecție”.

Oamenii îmi povestesc că au văzut fețe necunoscute care intrau în apartamentele nelocuite de la etajele trei și patru. Semănau a muncitori „sau așa ceva”, așa că nu i-au luat în seamă. Ulterior, vecinii de pe aceste etaje au fost cei mai afectați.

Îi întreb dacă există vreo asociație de proprietari sau locatari. „Nu”, îmi răspund pe rând, după care T. îmi spune „că e proprietate privată. Suntem doar chiriași aici. În blocul ăsta, închiriază doar pentru muncitori”. Sunt cam 20 de apartamente pe etaj, o parte dintre ele nelocuite. „Administratorul trebuia să anunțe că se vor folosi substanțe atât de periculoase. Orice firmă de deratizare îți garantează că, cu două-trei sute de lei, scapi de gongi, iar tu crezi”, continuă bărbatul.

Patronul firmei responsabile a fost reținut. Ulterior, el a recunoscut că substanța pe care a folosit-o a fost procurată de pe piața neagră. Ăsta e lanțul slăbiciunilor. Administratorul vrea eficiență și viteză. Patronul vrea soluții ieftine. Veriga se rupe și oamenii mor.

Între timp, pe sub banda întinsă de polițiști, trec locatarii blocului vecin. Autoritățile n-au decis și evacuarea lor.

„O să stăm aici până cine știe când. Nu doar că sunt îmbrăcat la fel încă de ieri, dar am și papagali în casă”, îmi spune T.. Își amintește că unele uși au fost sparte, ca pompierii să facă decontaminarea. Între timp apar știri care arată că toate echipajele care au intrat în bloc, în weekend și luni, au fost afectate de substanța chimică. Ba mai mult, un ofițer ISU spune că li s-a cerut să păstreze secretul în legătură cu echipajele contaminate de la intervenții.

Nici cu oamenii din bloc autoritățile n-au comunicat mai bine. „Mai mult au vorbit în fața camerelor decât cu noi. Chiar nu există persoană de legătură”, zice unul dintre locatari. Abia după 24 de ore de la evacuare, a venit un agent al IPJ Timiș să le ceară cheile, ca să nu mai fie nevoiți pompierii să spargă uși.

Administratorul blocului a trecut pe acolo, „cu glugă și ochelari de soare, să nu-l recunoască lumea”, spune Z.. Rolul său ar fi fost să se asigure că firma angajată să facă deratizarea este autorizată de Primărie. Dar nu e. „În cazul ăsta, dacă proprietarul a contactat și contractat firma de deratizare, răspunderea aparține și administratorului, care teoretic are o relație cu chiriașii lui”, îmi explică Radu Opaina, de la Federația Asociațiilor de Proprietari din România.

„În mod normal, și proprietarul ar trebui anchetat, indiferent că prin administrator sau nu. Vă îndemn să luați un contact și să-l citiți, să vedeți că acolo se stipulează că proprietarul trebuie să ofere condiții demne locatarilor”, adaugă Opaina.

Proprietarul este o firmă cu sediul la Lugoj, care are ca acționar unic o companie elvețiană. Aceasta nu a declarat încă nimic. Nici administratorul nu-i ajută prea mult pe locatarii care n-au idee ce se va întâmpla mai departe cu apartamentele lor. Oamenii vor să-și schimbe hainele, să facă un duș sau să-și încarce telefoanele.

T. îmi arată către un depozit de la parter, unde administratorul ar fi aruncat saltele „cu gongi”, scoase din apartamentele nelocuite. Stau laolaltă în încăperea aia, „dar nimeni nu are cheie de la ușa aia în afară de administrator. Eu i-am îndemnat pe ISU să ia cheia de la el, că vor constata că acolo e focar de infecție. Dar nimeni nu ne ascultă și nu verifică informația asta”.

Cine să-i mai asculte pe ei, când autoritățile își pasează vina de la una la alta. Și cum în România nu există cu adevărat solidaritate în astfel de cazuri, Opaina spune că cel mai probabil chiriașii nu se vor alia în asociații.

Acum se fac controale la toate firmele care fac deratizare și dezinsecție, ca de fiecare dată când în România se întâmplă o tragedie.

„Sunt pesimist”, spune Opaina. „Eu cred că nimeni n-o să mai facă dezinsecție, iar asta va scădea condițiile de locuit din multe blocuri, care se vor trezi invadați de șobolani și gândaci. Mai ales la dumneavoastră, în Timișoara, unde-i o zonă în care se întâmplă lucruri paranormale, și unde Primăria nu intervine cu nimic în favoarea cetățenilor.”

Primarul Robu le-a transmis condoleanțe familiilor, dar s-a scuturat rapid de povara acestei tragedii: „NU PRIMĂRIA A FĂCUT, NU PRIMĂRIA A DISPUS acea deratizare și nici nu avea cum să facă așa ceva, totul petrecându-se pe un domeniu privat, nicidecum pe domeniul public!”.

Dacă nu e vina Primăriei, atunci Robu poate dormi liniștit. Locatarii din Miorița 8, însă, nu prea mai au unde să pună capul. Un bărbat cu o vestă de la o corporație mare din oraș stă resemnat în fața blocului în care nu mai poate intra acum. S-a întors de la muncă și spera că, de data asta, se va culca în propriul pat. Îmi spune resemnat că se duce să doarmă pe unde apucă.