Ce am învățat după o cină cu trei feluri de mâncare de pisică

Am o pisică pe nume Kashmir. E blândă și pufoasă și adoră tonul. O ia razna de câte ori îi dau pește, în special niște conserve aurii pe care i le iau constant de la petshop.

De câte ori nu m-am întrebat ce gust au conservele alea. Și sunt sigur că și tu ai făcut asta, nu minți.

Deși sunt curios, sunt de părere că pisicile ar trebui să mănânce totuși mâncare de pisici, iar oamenii mâncare umană. Doar nu mi-aș obliga pisica să țină același regim cu mine.

Dar nimeni nu spune că nu putem gusta mâncarea de pisică, nu? Doar că ne e frică s-o facem. De câte ori am fost cât pe ce s-o încerc, a existat câte un motiv bun să n-o fac: nu îmi era foame, aveam o friptură în cuptor sau am ajuns la concluzia că totuși nu vreau să bag în gură mâncare de pisici.

Dar cea mai nobilă misiune din lume e să luminezi publicul, așa că astăzi voi răspunde la o întrebare care îi chinuie de secole pe proprietarii de pisici: Pot oamenii să mănânce mâncare de pisică?

Înainte să încep, m-am documentat pe internet și am aflat că mâncarea de pisici nu e nocivă pentru om, ceea ce nu se poate spune despre alte lucruri pe care le bag în mine. Deci nu poate fi chiar așa de rău. Mâncarea de pisică are elemente de care chiar avem nevoie într-o dietă echilibrată.

M-am dus la pet shop și am cumpărat cele mai bune variante. Voi servi trei feluri (ton, somon și vițel) și un pachet de crănțănele fițoase – din alea pe care i le dai pisicii cadou când vrei s-o răsfeți.

Vom începe cu somonul, preferatul lui Kashmir. Nu e de mirare că începe să miaune și să se fofileze printre picioarele mele imediat ce deschid conserva. Mirosul e plăcut, dar nu neapărat de pește. Ca să am parte de o experiență autentică, mă așez pe podea lângă ea.

Ea se repede imediat la mâncare, pe când eu iau delicat o linguriță. Consistența e de pate. Gustul nu e rău, în primele secunde, dar apoi ingredientul principal își face simțită prezența și nu e deloc plăcut. Pește și ficat nu e o combinație bună. Asta e impresia cu care am rămas.

Următoarul fel e conserva de vițel. Consistența e ceva mai lichidă, cu bucățele de carne în sos. În mod dubios, are același gust ca pateul de somon. Nu e atât de dezgustător, dar are ceva foarte similar. Ce dracu’ pun, de fapt, în conservele astea?

Adevărul e că, probabil, mâncarea pentru pisici și câini conține, în mare parte, aceleași ingrediente, ca animalele noastre să aibă un regim echilibrat. „Toate mâncărurile pentru animale sunt făcute din rămășițele producției de mâncare pentru oameni”, a explicat Marion Nestle, profesoară de nutriție, într-un articol din New York Times despre acest subiect.

Ultima conservă pe care urmează s-o încerc e cea de ton. Mi s-a părut instant mai apetisantă decât celelalte. Și s-a ridicat la nivelul așteptărilor: are gust de ton, ca o conservă de ton pentru oameni. Mustăcesc și încep să torc. E grozav să fii pisică.

„Pisicile mănâncă orice”, spune o reclamă la Whiskas. Dar chestia asta nu se aplică la pisica mea. Îi arunc pisicii mele o crănțănea din aia fițoasă și se joacă un pic cu ea, o miroase și apoi se uită la mine cu o privire plină de dispreț: „Cred că glumești.”

O mai miroase o dată și o lasă să zacă pe parchet. Are mirosul de 14 ori mai puternic decât al meu, deci poate simte ceva ce eu nu simt. Totuși, iau o crănțănea și o degust. Trebuie să aflu dacă e chiar așa de nașpa. Sunt plăcut surprins – seamănă cu niște cipsuri cu brânză și aftertaste de carne. Nu sunt cele mai gustoase chestii, dar sunt sigur că le-ai mânca dacă te apucă foamea după un joint. O să le scot pe masă data viitoare când vin băieții să fumăm. Poate că pisicile nu mănâncă orice, dar fumătorii de iarbă da.