Fotografii cu latura intimă a unui club de striptease faimos

Noua carte de fotografie a lui Adrienne Raquel, ONYX, prezintă viața de noapte din unul dintre cele mai cunoscute cluburi de striptease din Texas. Spre deosebire de fotografiile de studio glossy cu care era obișnuită Raquel, fotografiile din club au forțat-o să iasă din zona de confort.

Imaginile arată dinamismul și escapismul experienței din club. Portretele din culise ancorează lumea de fantezie în realitate. Arată comunitatea și individualitatea stripperițelor cunoscute de Raquel pe parcursul proiectului. Am vorbit cu fotografa din Houston despre cluburile de striptease, excluderea masculină și distrugerea stereotipurilor.

VICE: Care e statutul cluburilor de striptease în Houston?
Adrienne Raquel: Cluburile de striptease sunt o caracteristică a sudului Statelor Unite. În Houston sunt foarte importante. Oamenii le frecventează de obicei joia, vinerea și sâmbăta. Atunci clubul este plin, banii cad din tavan. Poți vedea bărbați, dar și femei care aplaudă dansatoarele. Cluburile de striptease sunt mai mult pentru party-ul de după party; clubul se umple de obicei după 2 dimineața.

Cum ți-a venit ideea pentru ONYX?
Conceptul cluburilor de striptease m-a fascinat mereu. Dar abia după ce am ajuns la ONYX a devenit mai mult de atât. Mătușa mea a fost în Houston în 2017 ca să-și sărbătorească a 50-a onomastică. ONYX a fost una dintre locațiile în care am fost, lucru foarte surprinzător. A fost destul de spontan. Am mers la club cu mama, mătușa și câteva prietenele de-ale ei. Eu eram cea mai tânără dintre ele. Ni s-a oferit un loc al nostru și ne-am tratat cu câteva sticle de băutură și mâncare. Am stat acolo vreo patru-cinci ore. 

A fost o experiență mișto. Mama tot întreba: „E okay tipa? A căzut?” Era foarte mămoasă. Există bineînțeles un tabu legat de cluburile de striptease, dar lăsând asta la o parte, să intri într-unul poate fi puțin tulburător. Atmosfera e diferită. Balanța de putere, hainele sexy, muzica, energia. Trebuie să te obișnuiești cu toate astea. 

Atunci am început să fiu atentă la femeile din ONYX. Cum se mișcă prin club, cât de sexy și încrezătoare sunt; cum atrag atenția și cum colaborează ca să-și obțină banii și să aibă grijă unele de altele. Era o dinamică dincolo de bani și dat. I-am spus mamei „Dacă la un moment dat o să am succes, vreau să mă întorc la ONYX și să documentez clubul”. Și apoi, ani mai târziu, a apărut oportunitatea. 

Cum a fost să fotografiezi în club?
Sunt fotografă de studio. Sunt obișnuită să pot controla totul: lumina, energia, starea, modul cum arată locația… Totul în clubul de striptease este original. Toate fotografiile mele sunt luminate de lumina din club. Am fost forțată să surprind momentul.

Aș zice despre mine că sunt o timidă, o introvertită extrovertită și puțin rezervată. Clubul nu este deloc un mediu discret. Acolo nu există să fii timid. Dacă voiam să fotografiez o persoană, trebuia să-i explic ce fac, să o pun să semneze un formular de consimțământ și să ies din zona mea de confort. Câteva fete m-au întrebat: „Ce vrei? Cine ești?” Nu erau acolo pentru distracție. Lucrau și se gândeau la bani. 

Am venit în fiecare seară când clubul era gol. Fetele erau atunci în culise, în hainele lor de zi cu zi, mâncau, trimiteau mesaje, se machiau. La un moment dat, clubul s-a umplut și în culise a început haosul: persoanele intrau și ieșeau grăbite, pe scenă se strigau nume. Unele dansatoare erau fericite pentru că făcuseră bani buni, altele erau furioase că n-au făcut nimic deși erau acolo de ore întregi. E o dinamică interesantă.

În cartea ta, se vede o diferență clară între fotografiile mai aranjate de pe scenă și portretele din culise. 
Totul este practic împărțit în două categorii: În prima sunt dansurile energice cu vibe sexy în care banul conduce. Pe de altă parte, sunt momentele mai intime. Am vrut să arăt contrastul dintre cele două. 

Când vine vorba de cluburi de striptease, oamenii se gândesc la bani, nuditate, sexualitate, bărbați, putere, femei privite ca obiecte. În realitate, sunt doar tipe obișnuite și artiste dansatoare în stilul lor propriu. Încearcă să arate drăguț, vorbesc despre problemele din iubire și din viață. Poate că nu le place să muncească, poate că sunt deprimate. Sau poate că sunt entuziasmate. Vreau să surprind contrastul dintre acele momente. Cred că fotografiile mai intime din culise scot totul din lumea de fantezie. Așa vezi viața reală. 

A fost o decizie conștientă să nu apară niciun bărbat în fotografii?
A fost o decizie conștientă și foarte importantă să nu fotografiez bărbați pentru ONYX. Cred că munca mea a avansat de-a lungul anilor fiindcă sunt o femeie de culoare și fotografiez femei de culoare din propria perspectivă feminină. Fotografiez femeile într-un mod care ne arată într-o lumină foarte frumoasă. Forța noastră, senzualitatea, blândețea, grandoarea noastră.

N-am vrut să implic bărbați în proiectul ăsta. ONYX este despre femei. Am vrut să mă axez pe ele, legătura lor, coeziunea din interiorul clubului. Așa pot fi destigmatizate striptease-ul și munca sexuală. 

Cred că dacă aș fi inclus bărbați, munca s-ar fi schimbat complet și proiectul n-ar mai fi avut același impact. Ar fi fost doar niște fotografii dintr-un club de striptease, ca într-un raport normal. Ar fi distras atenția de la femei, iar eu am vrut ca totul să se simtă curatoriat și foarte conștient. Vreau ca proiectul ăsta să transmită un mesaj. 

Ce narațiuni și clișee ai vrut să spulberi cu munca ta?
Când îmi aduc aminte de prima oară când am fost la ONYX, mă gândesc la limbajul corporal al unora dintre prietenele mătușii mele. Îmi amintesc judecata și neliniștea din ochii ei. A fost prima oară când au avut parte de o asemenea experiență. Toate astea s-au schimbat pe parcursul nopții. 

Când unele persoane aud cuvântul „stripper” se gândesc „Oh, te dezbraci pentru bani. Ești ieftină sau ahtiată după bani. N-ai respect de sine sau încredere în tine, ești stricată…” Dar unele femei o fac fiindcă chiar le place atenția. Sau o fac fiindcă le ajută să-și dezvolte încrederea în ele. Este interesant să vezi cum unele dintre femei resping aceste prejudecăți. 

În urmă cu zece sau 15 ani aș fi dat un răspuns diferit, dar munca sexuală a devenit o problemă proeminentă. Sunt seriale precum P-Valley, filme precum Zola, Hustlers… Simt că dansul striptease este aproape cool într-un fel. În timpul proiectului m-am apropiat mult de opt sau nouă dintre femei și am ajuns să mă axez pe ele. Sunt femei normale. Au visuri, frici, griji. Sunt cu adevărat femei cu mai multe fațete. 

Când am expus ONYX la Fotografiska din New York, multe persoane care au fost la expoziție m-au contactat. Au spus că și-au adus mamele și bunicile și că li s-a părut „atât de frumos”. Mi-au mulțumit pentru proiect, dar și pentru că le-a schimbat atitudinea rudelor.

Sper din suflet că aceste fotografii pot schimba perspectiva oamenilor care au orice rezerve în privința striptease-ului ca dans sau împotriva muncii sexuale.