O româncă spune că Balenciaga s-ar fi inspirat de la ea și nu e singura

Update, 8 februarie: Din articol au fost retrase ulterior declarațiile artistei românce, din motive personale ale acesteia.

Balenciaga, brandul de fashion după care Lino Golden și-a intitulat o piesă, a lansat anul trecut noua colecție toamnă/iarnă printr-un joc video. O mișcare intuitivă, ținând cont că pandemia nu-ți mai permite să umpli spații imense cu vedete de seria A și cumpărători din toată lumea. Desigur, conceptul în sine nu e ceva nemaivăzut (tot de curând, Gucci a făcut haine pentru personajele tale din The Sims), dar mizează atât pe explozia industriei de jocuri video, cât și pe nostalgia crescândă a generației Z pentru tot ce înseamnă anii 2000. 

Intitulat Afterworld: The Age of Tomorrow, jocul Balenciaga te duce prin diverse spații dintr-un viitor distopic – un magazin, un oraș cu iz de Cyberpunk 2077, un rave într-o pădure – și deși nu ai mare lucru de făcut decât să admiri peisajul și hainele personajelor, a fost lăudat pentru imersivitate (eu, unul, nu pot decât să bănuiesc că așa e, pentru că n-am reușit să-l joc). Nimeni nu cred că mai are pretenția în anul 2021 la un produs pop culture sută la sută „original”, fie că vorbim despre o colecție de modă sau un joc video, dar în cazul de față problema pare a fi una mai complicată.

Cu trei zile înainte de lansarea jocului celor de la Balenciaga, o artistă româncă a dat play la teaser. I-au atras atenția numele și logoul, pentru că aduceau cu cele ale jocului video la care lucra deja de trei ani, timp în care a postat pe Instagram decoruri, personaje, bucăți de poveste. Nu s-a gândit la asemănările destul de mari dintre cele două produse până nu a aflat dintr-un interviu că și descrierile celor două jocuri erau similare.

Artista româncă nu e singura care a observat că Balenciaga a cam exagerat cu „inspirația”. Diet Prada, temuta pagină de Instagram care funcționează ca un adevărat watchdog al industriei modei, demascând abuzuri în toată regula sau furt intelectual, vorbește despre alte două cazuri.

Unul dintre ele e cel al lui Max Brewer, student la prestigioasa facultate de modă de la Central Saint Martins. Max a aplicat la un internship la Balenciaga, care au fost foarte interesați de un proiect de-ale lui creat pentru Nike, pentru care și-a imaginat un viitor în care lumea va face sport doar în realitate virtuală. După ce le-a trimis portofoliul, nu a mai auzit nimic de la ei. Într-o conversație pe e-mail, Max vrea să puncteze faptul că, cel mai probabil, brandul avea ideea de a-și prezenta noua colecție într-un joc de dinaintea interviului cu el. „Ceea ce m-a făcut să reacționez a fost faptul că nu cred că m-au chemat la interviu cu intenția de a mă angaja, ci doar pentru a mă folosi ca sursă de documentare.”

Dacă așa stau lucrurile, nu ar fi prima dată când Balenciaga o face. CNN scria pe la jumătatea anului trecut despre Tra My Nguyen, o altă tânără designeriță care ar fi trimis portofoliul unui talent scouter. Printre imaginile din proiectul ei de master, multe fotografii cu motociclete acoperite cu haine, inspirate de felul în care mulți vânzători stradali din Vietnam își prezintă marfa. O fotografie extrem de similară cu ale ei a apărut mai târziu pe contul de Instagram Balenciaga. În cazul ăsta, reprezentanții brandului au luat, totuși, o poziție: după patru zile, au declarat sec că imaginea nu e bazată pe opera niciunui artist.

Una dintre cele mai vechi și importante case de modă din lume, Balenciaga a primit o neașteptată schimbare de macaz în 2015, odată cu venirea georgianului Demna Gvasalia pe postul de director creativ. La vremea respectivă, Gvasalia reușise deja să dea lovitura cu propriul brand, Vetements, vânzând puștilor cu bani din Vest tricouri de mii de euro inscripționate cu DHL și nostalgia unui spațiu sovietic pe care nu l-au cunoscut niciodată.

Păstrând direcția și la Balenciaga, a înlocuit costumele și rochiile haute couture cu hanorace, genți scumpe care sunt copii 1:1 ale papornițelor cu care-ți faci cumpărăturile la IKEA și a făcut din adidașii urâți cel mai dorit obiect de modă (dacă nu mă crezi, întreab-o pe Inna). După cum spuneam, e ridicol să mai crezi că se poate face ceva nou în fashion, dar e cam penal să te inspiri de la interni neplătiți când toată lumea te laudă pentru „originalitate”.

Ioana Ulmeanu, editor coordonator al revistei ELLE din România, spune că e știut faptul că de multe ori casele mari își permit să copieze idei din portofoliile internilor sau chiar ale altor branduri: „Lucrul ăsta a devenit cu atât mai evident din momentul în care conturi precum Diet Prada au început să funcționeze ca avertizori de integritate și să semnaleze unele dintre aceste cazuri”. Iar asta se întâmplă inclusiv la noi.

Ulmeanu preferă să nu dea nume, pentru că informațiile i-au fost împărtășite în secret, dar „în câteva rânduri foști studenți ai departamentelor de modă din universitățile din România au spus că li s-a întâmplat să prezinte portofolii unor branduri sau designeri și să vadă apoi cu surprindere că ideile au fost preluate ulterior, fără să le fie recunoscută munca sau remunerată”.

Când vine vorba despre drepturi de autor în fashion, lucrurile sunt complicate, ceea ce face foarte simplu plagiatul. Ioana Ulmeanu mai spune și că e normal să judecăm Balenciaga altfel decât brandurile familiei Kardashian, să zicem: „Zona de produse fast fashion e construită pe «interpretarea trendurilor», e parte din circuitul modei pentru că tocmai asta face - aduce tendințele de pe podium mai aproape de cumpărătorii care nu își permit luxury. Teoretic, interpretându-le. Practic, mai puțin.”