Toată lumea în Australia ştie despre Nimbin. Fie că au luat droguri acolo, au trecut ca turişti care-şi cumpără căcaturi hippie, sau au citit că este un oraş plin de idealişti obosiţi de vreme care visează să fie îngropaţi de o avalanşă de heroina, de speed şi de metamfetamine, cei mai mulţi dintre ei au părere legată de satul ăsta. Ne-am decis să-l vizităm şi noi în perioada de maximă nebunie: Festivalul Mardi Grass. Se pare că s-a întâmplat să mergem la Hemp Bar chiar înainte de 4:20, oră despre care am aflat mai apoi că este cea mai importantă din Nimbin. Când Dave Cannabis a aprins cuiul gigantic comun 4:20 şi a început să se înece, a fost nebunie. Arăta de parcă trăgea să moară, faţa i s-a înroşit toată şi toţi din încăpere au tăcut. În loc s-o luăm aiurea pe străzi, am decis să facem un bine şi să cumpărăm iarbă de la Hemp Bar. Am cumpărat o pungă de la dealer, apoi unul dintre proprietari ne-a rulat un gigi baban. Nici unul dintre noi nu-i novice atunci când vine vorba de cele mai multe dintre droguri, dar verdele din Nimbin este cu totul altceva. Ne-am super spart. Am fost varză rău de tot: nu puteam ţine aparatul de fotografiat, nu puteam vorbi, nu ne puteam opri din chicotit. Era atât de cald în Hemp Bar şi fumul de marijuana umpluse încăperea de tot şi puneau continuu aceleaşi CD cu muzică funk din anii '70. Toată lumea era moartă. După primul joint, tot ce s-a întâmplat apoi în week-end este destul de neclar. Este destul de uimitor că am reuşit să filmăm ceva totuşi, pentru că tot timpul am vrut doar să stăm pe iarbă şi să fumăm. Localnicii îşi împart practic timpul între cuie şi cafele. Deci, te spargi bine şi apoi bei o cafea, te trezeşti puţin şi o iei de la capăt cu un alt joint. Ce-i ciudat totuşi este faptul că oamenii pe care i-am întâlnit acolo - şi când spun asta nu mă refer la turişti, ci la localnicii pro marijuana - erau foarte receptivi şi reacţionau rapid la chestii. Erau prietenoşi, articulaţi şi motivaţi, care este mai mult decât pot spune despre majoritatea oamenilor pe care îi întâlnesc şi în alte oraşe. Există cu siguranţă o parte mai nasoală, mai obraznică a oraşului, dar oamenii cu care ne-am împrietenit ne-au arătat că Nimbin este conştient de problemele pe care le are şi face tot ce poate să le rezolve, fiind în acelaşi timp şi foarte, foarte, foarte, foarte spart.
Publicitate