O mină de aur canadiană din Kirghizstan a fost închisă de protestatarii care au aruncat cu pietre

via.

Bănuiesc, cititorule, că nu prea știi multe despre Kirghizstan. Eu citesc despre el de două zile și tot nu reușesc să-l scriu corect din prima. Întâi vine z sau s?

Kirghizstan e vecin cu alți câțiva „stani”: Tadjikistan, Kazahstan și Uzbekistan. Exportă bumbac, lână, carne – și aur. Găzduiește și o bază a Forțelor Aeriene americane care a funcționat în timpul războiului afgan și are o importanță tot mai mare în ultima vreme, având în vedere implicarea recentă a Rusiei în conflictul din Siria.

Kirghizstan are o importanță strategică pentru Occident pentru că are o graniță comună cu China și e la o aruncătură de băț de Afganistan și Pakistan. Acestea fiind spuse, e evident că, indiferent de orice conflicte interne (despre care vom vorbi imediat), Kirghizstan e volatil.

De când s-a desprins de URSS în 1991, două guverne au căzut în Kirghizstan în urma unor ciocniri violente de natură regională și etnică. Conflictele sunt vechi de câteva generații, alimentate de rivalități între nord și sud și, recent, de ura continuă dintre kirghizi și uzbeci.

În 2010, tensiunile au ajuns la un punct culminant când, în urma unor alegeri, câțiva politicieni uzbeci au primit funcții importante. Conflictul a dat în foc în sudul țării și a căpătat un caracter de „curățare etnică”. Asia Times l-a descris astfel: „Au erupt violențe care au transformat blocurile și clădirile uzbece în cenușă și sute de cadavre zăceau pe străzile a două orașe din sud.” 470 de persoane au murit în timpul acestor ciocniri și 400 000 au fost evacuate.

Actualul prim-ministru, Zhantoro Satybaldiyev, avea deja destule pe cap, așa că atunci când mina canadiană de aur Kamtor, de care depinde 12% din economia Kirghizstanului, a fost închisă de protestatari acum trei luni, tot parlamentul a transpirat la greu, alături de conducerea companiei miniere din Toronto. Nu doar din cauza implicațiilor economice, ci și din cauza loviturii politice, care a dat apă la moară opoziției; opoziție care încă cere o reformă kirghiză naționalistă.

Centerra Gold, ale cărui birouri centrale se află pe bulevardul University 1 din Toronto, deține în totalitate mina de aur Kumtor. E cea mai mare mină străină din fosta Uniune Sovietică și, în 2012, a produs 315 238 uncii de aur. Am calculat cu un calculator pentru aur de pe internet și mi-a ieșit că această cantitate ar valora 452 617 211,72 de dolari. Adică patru sute cincizeci și două de milioane, șase sute șaptesprezece mii, două sute unsprezece dolari și (cine mai stă să numere?) șaptezeci și doi de cenți într-un singur an.

În data de 31 mai, mii de protestatari anti-Centerra au invadat mina Kumtor călare sau pe jos. Au aruncat pietre și au asediat-o, i-au tăiat cablurile de electricitate și au stopat procesul de producție înainte să fie dispersați cu grenade și gloanțe de cauciuc. Protestatarii au cerut naționalizarea minei, pentru ca valoarea aproape incomprehensibilă a aurului mai sus menționat să meargă doar la poporul kirghiz. 80 de persoane au fost arestate și 55 au fost rănite în urma ciocnirilor cu poliția. Prim ministrul a declarat stare de urgență, a chemat armata și a impus cetățenilor interdicția de a ieși din casă după o anumită oră.

Poate și mai important e faptul că protestul de la mină, care se află în nord-estul Kirghizstanului, a declanșat violențe și în sud, în orașul Jalalabad, unde sute de protestatari au invadat clădirea unui guvernator, au dat afară toți funcționarii și l-au numit guvernator pe unul dintre ei, un bărbat pe nume Medet Usenov. Cererile lor rezonau cu cele ale protestatarilor de la Kumtor –voiau ca mina să fie naționalizată; dar ei au mers și mai departe de atât și au cerut și eliberarea a trei protestatari din opoziție care fuseseră arestați în luna octombrie pentru participarea la niște proteste similare și fuseseră găsiți vinovați de preluarea controlului cu forța. Apoi, pe 2 iunie, guvernul a reacționat răpindu-l pe Usenov din propria lui casă, ceea ce a generat un nou marș de protest.

via.

Prim ministrul a acuzat opoziția că folosește ura poporului față de Centerra pentru a doborî guvernul. Blocada minei a fost stopată după ce prim ministrul a vizitat protestatarii și a promis să renegocieze înțelegerea cu Centerra, care a anunțat marți că se va gândi la creșterea procentului din profit oferit guvernului kirghiz. Interdicția de a ieși din casă a rămas în picioare până pe 9 iunie.

Toată situația asta a dezechilibrat compania Centerra, plasând-o între două perspective kirghize polarizate. Am corespondat cu un individ care reprezintă companiile miniere în calitate de consultant în relații cu comunitatea în regiuni din toată lumea unde climatul cultural e similar cu cel din zona minei de aur Kumtor. Preferă să rămână anonim, dar mi-a oferit câteva lămuriri interesante despre relația complexă a companiei Centerra cu Kirghizstan și despre proiectele companiilor miniere canadiene în general.

Mi-a explicat că, deși Centerra a dezvoltat în jurul minei mai multe proiecte agriculturale pentru a îmbogăți și alți localnici în afară de angajații lor, localnicii nu prea au experiență cu capitalismul, așa că, mi-a spus el, „atunci când văd bogăție, prima idee care le vine în cap e să formeze o organizație prin care să stoarcă bani de la cel care pare să aibă mai mult decât ceilalți… localnicii din aceste regiuni n-au mai întâlnit o organizație privată și majoritatea nici n-au văzut străini până acum 15 ani… În multe societăți de genul acesta, localnicii au un concept al justiției bazat pe egalitate. Toată lumea depune eforturi egale și toți împart profitul între ei în mod egal. Orice deviere de la egalitatea strictă a veniturilor e considerată nedreaptă.” Sună foarte mult ca idealurile Uniunii Sovietice din care a făcut parte Kirghizstanul până în 1991.

Scenariul care se desfășoară în Kirghizstan în jurul minei Kumtor ar putea avea loc în diverse regiuni de pe glob unde companiile canadiene au interes să deschidă mine.

În 2008, peste 75% dintre companiile miniere din lume aveau sediul în Canada, exploatau în peste o sută de țări din toată lumea, cu investiții totale de peste 120 de miliarde de dolari. E un risc mare în condițiile în care, în țările în care protestele au efect, mina poate fi închisă cu violențe și naționalizată.

Așadar, în Kirghizstan, protestatarii călare pe cai aruncă pietre împotriva unei mine canadiane. O mină care e momentan implicată într-un conflict politic alimentat și de ciocniri etnice, într-o regiune instabilă care are importanță strategică doar datorită locației pe hartă. Va fi interesant de văzut ce directive va trimite conducerea companiei din Toronto cu privire la „responsabilitatea socială a corporației” într-o situație care ar putea deveni o îngrijorare obișnuită a companiilor miniere din Canada.

Urmăriți-l pe Dave pe Twitter: @ddner
Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește și:
Uniți, salvăm Sierra Leone
Un grup de activiști greci a dat foc minei de aur de la Skouries
Tot ce ai vrut vreodată să știi despre aur

Plus articolele cu și despre Roșia Montană din rubrica VICE Goana după aur - varianta românească.