Gayii greci i-au sfidat pe neo-naziștii și episcopii bigoți

Mereu am avut un sentiment ambivalent legat de 6 ianuarie. E ziua dinaintea zilei mele de naștere, ceea ce înseamnă că primesc cadouri și mă îmbăt. Pe de altă parte, e o mare sărbătoare ortodoxă. Grecii se adună prin porturi în toată țara ca să asiste la un ritual religios teatral: preoții aruncă un crucifix în mare și mai mulți tineri se aruncă în apa rece și încearcă să-l recupereze ca să aibă noroc.  Ziua se numește Teofania sau Epifania și comemorează revelarea lui Dumnezeu în formă umană prin Isus Hristos.

Cum sunt ateu, ritualul ăsta nu înseamnă mare lucru pentru mine. Dar anul acesta, ziua de 6 ianuarie a fost mult mai interesantă. M-am trezit devreme și m-am alăturat unui grup de activiști gay, membri ai comunității LGBT din Grecia, care s-au adunat în portul Piraeus pentru a protesta împotriva lui Serafim, episcopul ultra-conservator al orașului, care e cunoscut pentru declarațiile lui homofobe. Pe când Serafim arunca crucea în mare, activiștii participanți la protest se sărutau între ei cu foc și împărțeau oamenilor pliante pe care scria „Dragostea nu e un păcat.”

În luna noiembrie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a cerut Greciei să permită cuplurilor de același sex să se căsătorească, la fel ca persoanele heterosexuale. Tribunalul din Strasbourg a hotărât că dacă nu va face asta, Atena va viola Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Grecia rămâne singura țară UE pe lângă Lituania care refuză să ofere acest drept și cuplurilor de același sex. Serafim a răspuns planurilor de intrare a Greciei alături de restul Europei în secolul 21 declarând că „homosexualitatea este un comportament aberant nenatural care nu s-a observat niciodată la animale”. O declarație care discriminează obiceiurile sexuale ale multor albatroși, pinguini regali, delfini, girafeși locuitori ai Greciei antice.

Văzând că Grecia se opune recunoașterii legale a relațiilor între persoane de același sex, activiștii Grigoris Vallianatos și Nikos Mylonas, împreună cu alte trei cupluri, au dat în judecată Grecia cu ajutorul Curții Europene pentru Drepturile Omului din Strasbourg. Acum țara va trebui să îi compenseze pe fiecare cu câte 5 000 de euro. Dar cel mai important e faptul că această hotărâre a adus în prim plan chestiunea căsătoriei între gay. Existau zvonuri că guvernul grec va rezolva în sfârșit această chestiune și va permite cuplurilor gay să se căsătorească. Și atunci Serafim s-a trezit să vorbească împotriva încercărilor de a face „acest păcat îngrozitor al homosexualității, sodomiei, pederastiei și pedofiliei să pară ceva normal, ca și cum ar face parte din diversitatea lumii”. I-a amenințat chiar și pe parlamentarii greci cu excomunicarea în caz că ar fi de acord să voteze o astfel de lege. Așa că guvernul a amânat votarea legii pe termen nedefinit.

Mylonas, care a participat la protestul din Piraeus, mi-a spus: „Vrem să transmitem mesajul că dragostea nu e un păcat. Dragostea trebuie respectată de toată lumea.” Eliza Goroya, unul dintre organizatori, a confirmat că protestul a fost inspirat de comentariile provocatoare ale lui Serafim. M-am întâlnit cu ea cu o zi înainte de „Sărutul Epifanic” la o întâlnire a activiștilor care încercau să organizeze evenimentul și să adune cât mai mulți voluntari pentru ziua următoare.

Fotografie via poustiriot.blogspot.com

Eliza avea emoții politice pentru ziua de mâine pentru că știa că mai mulți politicieni vor fi prezenți la ceremonia Episcopului. „Episcopul Serafim își găsește justificări legitime folosindu-se de statutul lui instituțional. Persoanele care merg la biserica lui nu pot fi considerate total nevinovate”, a spus ea. „Astfel îi confirmă influența ca lider religios, o influență pe care el o poate folosi pentru a manipula politicienii să-i susțină vederile arhaice patriarhale. Noi vrem să îi transmitem că nu avem de ce să ne fie rușine – oamenii care se iubesc nu pot fi înăbușiți cu ură. Nu ne vom ascunde. Nu avem de ce să ne cerem scuze. Vom lupta pentru egalitate.”

Activiștii au publicat un blog pe care explicau de ce au ales să protesteze în timpul sărbătoarei Epifaniei. „Nu vrem să atacăm dreptul oamenilor de a-și practica religia. Dacă ei au impresia asta, îi rugăm să-și pună întrebarea cum poate un sărut să constituie o amenințare pentru religia lor și de ce am fost nevoiți să ne 'auto-invităm la petrecere' de data asta.”

Grupul a creat și hashtag-ul #poustiriot – un joc de cuvinte bazat pe Pussy Riot. Cuvântul „pousti” înseamnă ceva de genul „poponar” în argoul grec.

Legea spune că iubăreții pot fi arestați pentru manifestări indecente în public și blasfemie, așa că unii protestatari și-au adus cu ei periuțe de dinți în caz că vor fi nevoiți să petreacă două nopți la pușcărie.

Până la urmă, nu activiștii LGBT au avut de-a face cu autoritățile, ci politicianul grec Ilias Kasidiaris de la partidul de extremă dreaptă Zorii Aurii. Angajații portului nu i-au permis accesul la ceremonie pe motiv că nu fusese invitat. Kasidiaris a declarat pentru presă că e nemulțumit „de faptul că municipalitatea nu trimite niciodată invitații oficiale membrilor partidului Zorii Aurii. Dar asta nu va dura mult pentru că s-ar putea ca partidul să câștige alegerile locale pe data de 25 mai.”

După ce neo-nazistul a terminat cu smiorcăiala, activiștii au început să se sărute printre creștinii care, în ciuda ploii, se adunaseră să-l vadă pe Serafim cum binecuvântează apele. Poliția n-a apărut la eveniment, mulțimea de creștini nu i-a huiduit, iar activiștii greci au apărut pe tot internetul grec. În câteva zile vor ajunge din nou la știri pentru că mulți dintre ei plănuiesc din nou să ia măsuri juridice împotriva Greciei.

După protest, grupul s-a adunat în fața Bisericii Metropolitane din Piraeus pentru un ultim sărut. Mișto, tovarăși.

Traducere: Oana Maria Zaharia