Casele de pe strada Icoanei nr. 2-8

Vizavi de Școala de fete de pe strada Icoanei se află câteva clădiri abandonate construite în perioada interbelică, care aparțin societății imobiliare grecești Raptis Kavouras. În 2009 Asociația Prietenii Școlii Centrale și ong-ul Salvați Bucureștiul împreuna cu Toader Paleologu, ministrul culturii de atunci, au împiedicat construcția unui turn de 14 etaje pe acest teren. Astfel că, la nr. 2 încă se mai află Restaurantul Moldova, redeschis de mai bine de un an, lângă se impune o fostă clădire a pâinii, adică o brutărie, construită în stil neoromânesc, cu două etaje și mansardă, iar la nr. 8 se prăpădesc niște case prin care odinioară își făceau culcuș oamenii străzii. Fiind în apropierea unei școli considerată monument istoric de interes național, autoritățile au luat măsuri pentru a izola acest spațiu atât de predispus la incendii.

Fosta clădire a pâinii era o țintă foarte bună pentru explorare, deoarece trebuia să mă chinui puțin ca să ajung la ea. Am intrat în curtea caselor alăturate, am urcat pe acoperișul destul de înclinat și primejdios din cauza zăpezii și l-am traversat cu atenție până am ajuns la o fereastră a clădirii țintă.

Camerele caselor de la nr. 8 păreau locuite de familii numeroase, ai căror membri este evident că nu se ocupă cu decorațiuni interioare.

Dar sunt microbiști, iar copiii lor fotbaliști în devenire.

Interiorul clădirii pâinii a fost ars. În special mansarda poartă semne evidente ale unui incendiu.  Probabil, la acea dată nimeni de acolo nu știa cum altfel puteau prăji feliile de pâine.

Nimic nu a mai fost lăsat, nici măcar un castravecior murat. Toate-s goale. Foametea s-a abătur peste bieții oameni de pe strada Icoanei, care încă n-au aflat că pot face bani din reciclat.

În camerele mai elegante și virgine într-ale explorării am dat doar de scaune și frânturi dintr-un mobilier, pe care-l cred fost patuț nupțial de copil.

O încăpere era inundată de reviste și ziare. Mi-am pus mănușile chirurgicale și am selectat câteva titluri, să văd ce citeau oamenii.

Am sesizat tentă ocultă a articolelor. Cândva cineva cocheta cu astrologia, cu calendarul cosmic comunist, Nostradamus și experiența morții clinice.

Atmosfera era destul de sufocantă. Deși n-am întâlnit niciun om pe-acolo, simțeam la fiecare pas un posibil vizitator. Am descoperit haine de copii și multe alte jucării. Mă întreb pe unde or umbla acum toți cei care au crescut printre zidurile astea? Am plecat de-acolo pe acelși traseu  întortocheat, având în brațe câteva ziare din anii ’90.

Anterior: Casa de pe George Vraca nr. 6