Cum e să faci muzică și să ai trupă într-un oraș mort din România

De fiecare dată când spun cuiva că am stat mai bine de jumătate de viață în Sibiu, inevitabil sunt întrebată de ce am dat un loc atât de frumos pe Capitală. Știi tu, vorba aia cu „dacă aș avea un ban de fiecare dată când…", m-aș fi mutat în Los Angeles până acum. Ideea e că nu m-aș întoarce acolo. Așa că prefer să le zic tuturor că e un oraș ok pentru pensionari și turiști care nu petrec acolo mai mult de două săptămâni. Maximum.

Poate acum, că harta electorală arată că Sibiul e albastru că n-a votat cu PSD, o să fugă lumea-n Ardeal să se ascundă de ciuma roșie și așa se mai trezește și orașul.

Am vrut să văd cum se simt oamenii ăia care-și găsesc inspirația în locuri aflate-n moarte clinică și chiar reușesc să scoată și chestii mișto. Așa i-am găsit pe băieții de la The Noise, care tocmai și-au lansat un videoclip despre cât de plictisitor este orașul în care-și duc existența.

VICE: Băieți, hai să intrăm direct în miez: de ce ați ales să rămâneți într-un oraș aflat în moarte clinică?
Paul: Știi cum câteodată polițiștii merg sub acoperire timp de ani de zile, se infiltrează într-o lume străină, infectă și așa mai departe? Îmi place să cred că eu asta am făcut când m-am întors de la Cluj la Sibiu. Trăiesc cu inamicul, îi învăț obiceiurile și apoi îl distrug. Sau măcar îl părăsesc când devine prea enervant. Dar în principiu nu sunt cu mult mai răsărite nici alte orașe.

Horia: Poate „ales" e un cuvânt nepotrivit, „obligați" merge mai degrabă. În Sibiu viata e ușor mai ieftină ca în București sau Cluj, să zicem. Există oricând posibilitatea de a pleca în orașele respective, dar asta ar implica să pleci acolo cu un job sau cu o oarecare asigurare financiară. Ar fi mult mai frumos dacă job-ul respectiv ar fi muzica și alte treburi legate de muzică.

Cum reușiți să vă găsiți inspirația pentru piese?
Paul: Uite, aici intervine și un aspect pozitiv al traiului în Sibiu. Nu ai unde să ieși în oraș? Faci o piesă despre asta. Nu ai prieteni interesanți? Faci o piesă despre asta. Îți jignești prietenii într-un interviu pentru VICE? Faci o piesă despre asta.

Horia: Condiția noastră materială și spirituală e în mare principala sursă.

Turiștii sunt morți după Sibiu, localnicii știu că e un oraș cam de căcat. Oare de ce?
Paul: Efectiv, mă uit acum, la mine acasă, pe geam și văd un grup de persoane fără domiciliu care fac un foc pe un teren abandonat aici, între case. Peste drum, în cealaltă direcție, începe centrul istoric unde își petrec timpul turiștii. Poate că în ultimii ani s-au făcut mai multe investiții pentru turiști decât pentru localnici.

Horia: Atât turiștilor (nu știu exact de ce ai veni în Sibiu ca turist), cât și majorității localnicilor le place orașul ăsta. Există o mână de oameni, mai răsăriți, care îl urăsc în egală măsură ca noi. Să ne înțelegem, Sibiul e un oraș ok în care să îți crești copilul, să faci o carieră în IT (probabil) sau dacă ești un corporatist plictisit de viață, dar cum noi nu ne încadrăm la nicio categorie de mai sus, nu prea avem cum să ne bucurăm de orașul ăsta. Nu există locuri în care să cânți ca formație, aici mă refer la locuri care să îți pună la dispoziție un minimum necesar de scule. Nu prea există locuri decente în care să bei o bere. Nu ne înțelege greșit, nu suntem niște oameni foarte greu de mulțumit, dar nici măcar minimum ăla necesar nu e asigurat în Sibiu.

Ce credeți că-i lipsește cel mai mult orașului ca să devină mișto?
Paul: Un cinema ca lumea ar fi un început.

Horia: Poate, dacă ar fi un centru universitar mai mare, fără cocalari. Patronii de puburi să ia în considerare și varianta concertelor live, nu doar „seri distractive" cu karaoke și alte desfășurări de evenimente, mai mult sau mai puțin cocălărești. Ah, un cinema nu ar strica. Avem unul și te simți ca și cum te-ai duce la cineva acasă sa vezi un film, în timp ce stai întins pe covor. Doar că aici plătești bilet, desigur.

Mie mi se pare că încet-încet, Sibiul devine un București mult mai mic. Voi ce credeți?
Paul: Dacă București e micul Paris, atunci Sibiul e micul micul Paris? Totuși Sibiul și Bucureștiul au vibe-uri foarte diferite.

Horia: Bucureștiul primește foarte multă ură în Sibiu, dar nu înțeleg de ce. Mie imi place în București, e un oraș viu unde tot timpul se întâmplă ceva și nu te plictisești niciodată. Dacă Sibiu devine un București mai mic, ăsta e un motiv de bucurie. Mă rog, Sibiul devine un fel de Turda. Nu am nimic cu oamenii din orașul Turda, dar pare groaznic.

Cum scăpați de plictiseala din orașul ăsta?
Paul: Câteodată fugim prin tot orașul cu instrumentele după noi.

Horia: Când avem timp, plecăm în Cluj sau București. Două zile mai târziu ne întoarcem în Sibiu și continuăm cu plictiseala.

Aveți o piesă nouă despre plictiseala asta. De ce?
Paul: Noi ne simțim așa, avem prieteni de aceeași părere, oameni de peste tot de prin țară ne-au spus același lucru despre orașele lor. Ideea era acolo, în aer, plutind… ca un înger, ha.

Horia: Eu sunt foarte downer astăzi, așa că subscriu la ce spune Paul.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre plictiseală:
De ce generația noastră e lipsită de viață
Am stat o zi cu bodyguarzii bucureșteni de la metrou ca să văd cum rezistă la plictiseală
[Ce am învățat despre viață după ce am renunțat la două facultăți din București ](http://www.vice.com/ro/read/cum-e-sa-renunti-la-facultate)