Publicitate
Publicitate
Publicitate
Vânzătoare de bere la un club de țarăM-aș putea uita la curul ei cât e ziua de lungă, i-a zis șeful meu îmbrăcat în costum Ralph-Lauren colegului meu. Lucram ca vânzătoare de bere la un club de golf pentru bogătani și viața mea era un iad. Tocmai absolvisem facultatea și aplicasem la toate joburile de redactor sau jurnalist posibile, dar nu găsisem nimic. Așa am ajuns să-i servesc cu bere pe niște bogătani care-mi dădeau bacșișuri de cinci dolari și-mi spuneau „fetițo". Singura parte relaxantă a jobului era să mă plimb cu cartul de golf care avea atașat un frigider și, din când în când, să fur câte o bere și să beau la job. Șeful meu vorbea mereu despre curul meu. M-am plâns în repetate rânduri la conducere, dar nimeni nu l-a admonestat. Cred că încă lucrează acolo, dar din fericire, eu am primit un job ca jurnalistă la New York.- Sophie Saint ThomasStrângere de fonduri pentru un ONGAm lucrat timp de o zi ca strângător de fonduri pentru o organizație din aia ecologistă care zici că era o afacere tip piramidă. În fiecare săptămână, primeai un procentaj din banii pe care îi strângeai peste suma de patru sute de dolari, așa că toți erau disperați să strângă cât mai mult. În loc să enervăm oamenii de pe stradă, firma ne trimitea să batem din ușă-n ușă într-un cartier bogat și izolat.M-a antrenat o femeie pe nume Jen. Era o profesionistă bătrână care-și adora jobul. Purta mereu pantaloni scurți kaki de parcă era în safari. Ne-am oprit la o casă care era marcată pe harta noastră pentru că ONG-ul mai primise donații de acolo. A deschis ușa o femeie bătrână și obosită.Citește și: Cum să fii corporatist în România, la 20 de ani
Publicitate
Vânzător de înghețată la o francizăÎn facultate, am lucrat la o franciză de înghețată timp de o săptămână. Magazinul era condus de un manager dictator. Era obligatoriu să te distrezi la job, ceea ce era imposibil, pentru că lucram în niște condiții execrabile. Uram înghețata, aveam colegi idioți și compania ne turna mereu pe gât videoclipuri propagandiste de zici că eram într-un lagăr de muncă din Coreea de Nord.Salariul era ridicol de mic, așa că eram obligați să ne suplimentăm veniturile din bacșișuri. Compania cerea angajaților să cânte dacă un client depunea bani în borcanul pentru bacșișuri. Da, trebuia să cântăm un cântecel de fiecare dată când o persoană trântea în borcan o monedă de cincizeci de cenți. Recunoștința noastră muzicală îi șoca de obicei pe clienții noștri generoși.Citește și: Șomeri și fericiți: Oamenii care au renunțat la job ca să trăiască din ajutoare de șomaj
Publicitate
Avantajele și dezavantajele unui job de vară, în România
Bei bere toată vara și primești 12 000 de dolari
Greșelile pe care le fac românii când vor să se angajeze