Secolul trecut a fost botezat, pe bună dreptate, „secolul vitezei‟. Într-o sută de ani, am pornit de la manufacturi şi am ajuns la roboţi şi internet. Bine, asta dacă faci abstracţie de roboţeii din China, plătiţi prost, care produc toate miracolele pe care le ai în casă, de la plasmă la consolă de jocuri, computere, tablete şi smartphone-ul de pe care, tot ce se poate, citeşti acest articol.

Pe la începutul secolului în care trăim, lumea se întreba, aspiraţional, cum o să-l botezăm. Cu viteza am rezolvat-o, cum îi zicem acum? I s-a spus ba „secolul digital‟, ba „era internetului‟, dar, dacă te uiţi un pic în urmă, la ultimii cinci-zece ani, mai că te-ntrebi dacă nu e un secol al stagnării. Intelectuale, cel puţin.

Dacă ne luăm după inevitabilele - şi deja clișeu - lamentări româneşti, că suntem cu 25-50-100 de ani în urma statelor pe care le considerăm cu atâta aplomb aspiraţional drept civilizate, avem, deci, norocul că la noi încă n-au ajuns tendinţele de-afară. Cele de radicalizare.

Ne-am uitat cu toţii la Grecia, în ultimii ani, de când cu criza economică, şi am râs de greci că sunt leneşi, dar ne-am cam speriat, în ultimul an, de radicalizarea celor din Syriza şi de mâna întinsă pe la uşa lui Vladimir Putin. Ne-am uitat un pic mai la stânga, pe hartă, prin Spania, unde Podemos o iau, încet-încet, pe aceeaşi arătură, visând ideologii vechi reîmpachetate într-un soi de socialism care miroase a pagubă în buget şi nervi exprimaţi în stradă.

Apoi, ne-am uitat un pic mai sus de ei şi am râs de Marine Le Pen şi Frontul Naţional, un partid extremist, xenofob şi cel puţin dubios. Aşa ceva nu se poate întâmpla!, tocmai în Franţa?, ne-am zis. Păi ei sunt intelectuali, oameni inteligenţi, de la ei s-au inspirat paşoptiştii când au reformat România acum o sută şi cincizeci de ani! Şi totuşi, extremiştii Marinei Le Pen au luat 30% din voturi la alegerile din weekend.

Şi mai la stânga, am râs de UKIP - ia te uită!, alţi extremişti!, vor să îi dea afară pe români din Marea Britanie, haha -, după ce ne-am enervat niţel pe Nigel Farage, că are o problemă tot cu România.

Mai sunt vreo doi extremişti prin zonă, unul prin Italia, dar mai aproape de noi, e Viktor Orban, care taie şi spânzură prin Ungaria, îşi face ocheade cu Vladimir Putin şi îi înjură pe refugiaţi, construieşte garduri şi se mai scuipă ocazional cu Merkel şi Hollande.

Şi face asta pentru că are sprijinul unei mulţimi dată peste cap de criza economică, sprijin pe care şi l-a asigurat odată cu transformarea în forinţi a creditelor în franci elvenţieni, în ciuda băncilor şi revoltelor politice venite de prin restul ţărilor europene.

Şi nici cu cea mai mare democraţie din lume, Statele Unite, nu ne ruşinăm. Donald Trump pupa recorduri de popularitate peste baltă, mai că era deja proclamat preşedinte cu un an înainte de alegeri, dacă nu făcea un mişto sinistru la adresa unui jurnalist cu handicap. Dar nu-i nimic, America nu duce lipsă de alţi lideri cu convingeri radicale. Cel puţin în rândul republicanilor, unde un islamofob, neurochirurg în viața de zi cu zi, zicea acum vreo 30 ani că piramidele au fost create cu ajutorul lui Dumnezeu, iar, acum vreo lună şi ceva, că femeile care avortează sunt precum stâpânii de sclavi. Fabulos, nu alta.

Şi încă n-am ajuns la radicalizarea musulmanilor, cei pe care-i vânează, astăzi, avioanele şi dronele americanilor, francezilor şi ruşilor. Şi n-am spus nimic de modul în care e sprijinit Vladimir Putin, înconjurat de foşti kaghebişti, de modul în care se comportă, ca un dictator, manipulându-şi populaţia printr-un ditamai aparat de propagandă care funcţionează brici şi eliminându-şi cu gloanţe oponenţii.

De când mă ştiu, aud din stânga şi din dreapta că România e o ţară de căcat, că ne-am săturat de proştii care votează PSD, că românii sunt naşpa. Adevărul e acesta: numărul proştilor este direct proporţional în toate ţările lumii. Şi cel mai bun exemplu este un grafic din această analiză făcută de Les Echos, în Franţa.

Jumătate dintre cei care nu au nicio diplomă de studii au votat partidul extremist al Marinei Le Pen, iar 35% dintre cei care nu şi-au luat Bacalaureatul sunt votanţii Frontului Național. De altfel, numărul celor care au doar o diplomă de Bac şi au votat FN este undeva la 29%. Adunarea pare că ar da cu virgulă, dar studiile sunt defalcate pe nivelul de educaţie, nu e o medie la nivelul tuturor votanţilor.

Dar asta spune multe despre grupurile de oameni care pun botul cel mai repede la discursuri extremiste, radicale. Sunt cei care nu au educaţie. Şi, după cum se poate observa pe pielea francezilor, sunt destul de mulţi şi la ei, la fel cum sunt destul de mulţi şi la noi. În România, la nivel de judeţe, mai ales în mediul rural, e jale.

Un om lipsit de educaţie este mai predispus să creadă toate prostiile scoase pe gură de un politician sau publicate de vreun site de ştiri pus pe generat trafic fără a-i păsa de consecinţe.

Eu, unul, tind să fac distincţia dintre deşteptăciune şi inteligenţă. Nu e o teorie care să-mi aparţină, nici nu cred că e o teorie în sine, dar sunt destui cei care fac diferenţa între cei doi termeni. Inteligenţa în sine este abilitatea de gândi, de a reţine informaţii şi de a le procesa, pe când deşteptăciunea este inteligență plus cunoştinţele care-ţi permit să-ţi foloseşti inteligenţa pentru a analiza în profunzime lucrurile.

În engleză, cuvântul „intelligence‟ e folosit într-un mod mai generic, dar fac precizarea asta pentru că, săptămâna trecută, circula un studiu al unor cercetători americani ce descoperiseră că oamenii ce pun botul la teorii conspiraţioniste, la citate inspiraţionale ce par deştepte şi vag abstracte, fundamentaliştii religioşi, sunt mai puţin inteligenţi (traducerea corectă, în contextul dat, ar fi „deştepţi‟) decât ceilalţi.

Or, deşteptăciunea vine doar din educaţie.

Or, e la mintea cocoşului - e un truism, îl spune toată lumea, o cântă Sarmalele Reci încă din '95 - că niciun politician nu e interesat să aibă votanţi deştepţi, educaţi. Pentru că, aşa cum ne-am convins de cel puţin 25 ani încoace - fără să-i socotim pe cei de comunism dinainte, toţi vor să aibă de unde fura. Şi cum să furi dacă nu eşti la conducere?

România e doar exemplul cel mai la îndemână, e la noi acasă. Pe de-o parte, facem mişto de „proştii din Vaslui‟, de „oltenii proşti‟ şi de locul în care s-a răsturnat căruţa cu proşti, Caracal, spunem că ardelenii sunt înceţi - implicit la minte. Apoi, dăm cu nasul de o tanţă plictisită la vreun ghişeu, de un controlor agresiv, de un poliţist care pare că încurcă circulaţia şi zicem despre ei că-s proşti. Suntem, enfin, o naţie de proşti de la un capăt la altul, doar noi suntem inteligenţi, buricul pământului.

De americani ştim deja că-s proşti, nişte rednecşi cu toţii, „căpşunarii‟ spun despre spanioli că-s proşti, ciorditorii români din Paris zic că francezii sunt uşor de prostit şi fraieri că nu-şi păzesc buzunarele, bulgarii sunt cefe late, ruşii sunt nişte ţărănoi, basarabencele sunt curve şi, inevitabil, arabii sunt nişte barbari, iar despre unguri şi ţigani nu mai are sens să zic nimic. Cum? Tocmai am descoperit despre noi că suntem plini de prejudecăţi, rasişti şi xenofobi? Ei, ce să vezi… Şi peste toate astea, românii sunt nişte proşti, abia aştept să plec din ţara asta de căcat!

Ei bine, află că şi americanii ăia proşti gândesc la fel despre tine. De fapt, şi mai nasol, ei habar n-au unde e România pe hartă. Englezii ne consideră pe toţi nişte hoţi şi cerşetori, francezii spun că suntem ţigani, italienii nu ne suportă şi… lista e lungă, completează după bunul plac.

Cum ziceam, procentajul de proşti este direct proporţional în fiecare ţară. Sună nasol când zici „proşti‟, aşa e? OK, fie, needucaţi. Asta cred că explică multe şi tocmai îţi oferă soluţia împotriva radicalizării, asta pe care o vedem azi în mai toată Europa. Acum ştii ce să ceri la următorul protest la care vei ieşi în Piaţa Victoriei. Duminica, atunci când nu e nimeni în clădirea Guvernului ca să te audă.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte materiale despre sărăcie:
Copilăria petrecută în sărăcie are efecte nocive asupra creierului
N-o să-ți vină să crezi de ce suntem săraci!
Când ești sărac, deciziile proaste sunt raționale